3 motive pentru care nu-ti traiesti visurile iii

“Actiunea este masura reala a inteligentei” Napoleon Hill

Acest citat a devenit de ceva timp citatul meu  favorit, deoarece, daca ar fi sa aleg un singur principiu din toate materialele de dezvoltare personala studiate, atunci acela ar fi: ACTIONEAZA

Sunt pasionat de dezvoltare personala inca de mic, de pe la 14 ani, am citit toate cartile care mi-au picat in mana din  acest domeniu, am visat si am sperat, cu toate acestea, iata-ma prin 2010 la 25 de ani, dupa aproape 10 ani de “dezvoltare personala” intr-o stare pe care as putea-o numi, mai degraba, “faliment personal”.

Mai exact, eram  de vre-o  4 ani venit in Bucuresti din Calarasi, angajat in MAPN ca s.g.v. ( soldat gradat voluntar ), reusisem sa avansez un grad, adica din soldat, acum eram fruntas :), asta dupa multe stradanii, activitatea mea principala pendula intre paza si diverse “activitati gospodaresti” prestate in curtea unitatii, numite in termeni de specialitate “sectoare” ( adica eram in acelasi timp: zugrav, femeie de serviciu, instalator, gradinar, etc. ), castigam impreuna cu iubita mea in jur de 2500 – 3000 de lei  din care aproape jumatate se duceau pe chirie si intretinere, iar de restul aveam de ales: mancam sau platim ratele la banca. Am uitat sa spun ca “reusisem” intre timp sa fac si cateva rate si carduri de credit la banci, convins fiind de viitorul meu luminos in MAPN. Asadar imi ramaneau o “gramada de bani” pe care nu aveam cum sa o cheltui deoarece viata mea se invartea intre drumul de acasa pina la munca si inapoi.

Acum probabil ca intelegi, de ce am spus ca in loc de dezvoltare personala eram intr-un “faliment personal”.

Cam asta era starea in care ma aflam la inceputul anului 2010.

La sfarsitul anului 2010, nici eu, nici iubita mea, nu mai aveam serviciu, ne dadusem demisia din armata desi situatia noastra financiara nu era tocmai roz in momentul in care am facut acest pas, mai exact nu aveam un leu in buzunare iar propietarul garsonierei unde locuiam cu chirie venea, bineinteles, luna de luna sa-si incaseze chiria, dar aveam putin peste 2 luni de cand infiintasem o firma, eram agenti imobiliari freelanceri, castigurile noastre din primele 2 luni erau peste cele avute in armata, desi  in 2010 eram in plina criza imobilara si nu numai, agentiile imobiliare se inchideau, experienta mea tindea spre zero iar Andreea nu  avusese deloc tangenta cu acest domeniu.

Asadar, eram in exatz, nu mai fusesem de multa vreme atat de fericit, lucram pentru mine, fara sefi, fara “Am inteles, sa traiti !”, fara program, fara munci injositoare, cu mai multi bani in buzunare si cu multe visuri in cap. 🙂

Miracolul care a determinat aceasta schimbare in viata mea se numeste ACTIUNE.

Aceasi persoana eram si la inceputul anului 2010 si la sfarsitul lui, diferenta a constat in hotararea mea de a actiona si a reusi cu orice pret.

In ianuarie 2010, eram acasa singur si  ingandurat, ma gandeam la viata mea si imensele datorii pe care le aveam. Lucram in ture, 24 de ore la munca si 72 de ore acasa, asadar m-am gandit sa ma angajez part-time undeva pentru a mai aduce ceva bani in casa. Mai incercasem si altadata ca vanzator ambulant de pungi si diverse chestii din plastic, incercasem chiar si un mlm unde am prins visul asta de a castiga 1000 de euro pe luna, dar renuntasem la el deoarece nu imi placeau toate produsele vandute. Asadar, am decis ca ma voi angaja agent imobiliar, am deschis anuntul telefonic si am inceput sa sun, hotarat fiind, ca voi suna pina cand cineva ma va angaja. Dupa numeroase telefoane in care mi s-a spus: “nu angajam part-time” ( cel mai des), ” aveti nevoie de experienta” sau ” va sunam noi” cineva mi-a dat o sansa si ii multumesc pe aceasta cale. Urmatoarele luni au fost cele mai grele luni din viata mea, lucram de luni pina duminica, programul din armata mi se schimbase intre timp, eram in ture de 12/ 24 – 12/48, asta inseamna ca de luni pina duminica, lucram de dimineata pina seara, ori la mapn ori in imobiliare, plus 1 noapte din 3, iar dupa ce plecam din tura de noapte de la armata beam 2 plicuri de nes, pentru ca de multe ori nu mai apucam sa mananc ( abia aveam timp sa fac un dus) si ma apucam iar de treaba in imobiliare. Dupa primele 3 saptamani petrecute asa, rezultatul era 0, nu facusem un leu din imobiliare. Eram extrem de obosit, imi venea din ce in ce mai greu sa fac fata presiunilor venite din toate partile, dar am continuat, pe 7 februarie am reusit sa fac primii bani.

Am hotarat in acel moment ca imi voi urma visul din copilarie: voi avea propria firma !

Despre pasii care au urmat si despre cum actiunea a dus la indeplinirea acestui  vis si nu numai, va voi povestii in articolul viitor.

Pina atunci ca sa-ti pot oferii cat mai mult ajutor am nevoie sa te cunosc, asa cum si tu incepi sa ma cunosti pe mine.

Si eu, si tu, avem nevoie sa stim:

Cine esti ?

Ce gandesti ?

Ce faci ?

Cu drag,

Paul Melinte