De Ce Nu E Bine Sa Joci Rolul Omului Cu O Viata Perfecta

 

Cred ca pentru a a beneficia la maxim de relatiile cu oamenii din jurul nostru, una din conditiile esentiale este sa ai puterea de a lasa garda jos si de a spune unde te doare.

Daca nu o faci si joci rolul omului cu o viata perfecta, nu doar ca nimeni nu o sa te ajute, caci nu o sa stie ce te doare, dar in acelasi timp ii faci pe ceilalti sa creada ca este ceva in neregula cu ei si cu viata lor imperfecta.

Tocmai de aceea ne simtim ok doar in preajma oamenilor cu un nivel apropriat sau mai jos decat al nostru (din punctul nostru de vedere, caci in realitatea este foarte greu sa compari un om cu altul) si ne simtim stingheri daca suntem pusi in medii "prea inalte".

Sa fim sinceri: cu totii aveam problemele si neajunsurile noastre. Nimeni nu are o viata perfecta!

Dar am fost programati ca a vorbi despre minusurile noastre este un semn de slabiciune. Mai ales daca esti barbat si ma ales daca lumea are asteptari mari de la tine.

"Ce... vrei sa rada oamenii de tine?"

Pun pariu ca ai avut ganduri similare cel putin o data in viata ta.

Ei bine... eu cred ca asta este cea mai prostesca si mai daunatoare credinta pe care societatea ne-a transmis-o.

Si ca sa vezi ca eu chiar cred lucrurile astea si nu tin doar o predica, vezi cum ma descriu (in caz ca nu ai facut-o inca).

De asemenea, ca sa intelegi mai bine subiectul, priveste si acest discurs extraordinar.

 

Iti doresc sa ai puterea de a-ti recunoaste slabiciunile!

Cu drag,

Paul Melinte

P.S. Acest articol a inceput ca o postare in grupul Smart Living Mastermind, dar pentru ca este un subiect foarte important, am zis sa fac o exceptie si sa il pun si pe blog (modificat un pic, bineinteles).

De Ce Nu E Bine Sa Joci Rolul Omului Cu O Viata Perfecta by

Discussion

  1. Elena

Sunt curios: ai ceva de spus? :)