Nici eu nu mai stiu de cate ori am spus pe acest blog:
– “trebuie sa faci in asa fel incat sa traiesti viata pe care o visezi – fara compromisuri!”
– “trebuie sa-ti indeplinesti menirea”
-“trebuie sa te bucuri de pasiunile tale”
Trebuie, trebuie, trebuie!!!
Stiu cat de aiurea suna.
Stiu ca de multe ori par doar niste vorbe aruncate-n vant.
Stiu asta pentru ca stiu cat de greu imi este mie sa-mi urmez propriile sfaturi.
Stiu asta pentru ca ma lovesc de aceleasi obstacole de care te lovesti si tu.
Viata mea nu este perfecta… caci nici eu nu sunt perfect!
Si sa recunoastem… nici a ta nu este!
De unde stiu?
Deoarece este o probabilitate foarte mare sa citesti acest articol din urmatoarele motive:
1. Cauti o solutie la problemele tale.
2. Cauti o solutie care sa-ti faca visurile posibile.
3. Te plictisesti sau pierzi timpul.
4. Esti prieten cu mine si te-am obligat sa-mi citesti postarile. 😛
Daca nu te regasesti in aceste ipostaze, lasa-mi un comentariu sau da-mi un mesaj si spune-mi ce te-a adus la mine pe blog. Sunt tare curios. 🙂
Daca te regasesti in aceste ipostaze, atunci nu esti perfect!
Si asta este OK!
Este ok sa recunosti ca trebuie sa evoluezi, caci in felul asta dai o sansa evolutiei tale. Daca vei ajunge sa crezi ca esti perfect, atunci vei incepe sa stagnezi sau chiar vei regresa. Se intampla tot timpul, chiar si la profesionisti platiti cu milioane ( dolari sau euro ).
Se numeste VEDETISM!
Avand in vedere ca nu sunt perfect si ca viata mea nu este perfecta, ieri ( luni – 2 decembrie 2013 ) am luat o decizie foarte grea.
Decizie care va duce la renasterea mea!
Inainte de a-ti spune despre ce este vorba, este important sa-ti spun povestea servietei din imaginea de mai sus.
Probabil ca stii cate ceva despre mine. Daca nu stii, gasesti detalii despre mine aici.
Povestea servietei este legata de povestea primei garsoniere pe care am vandut-o, si incepe asa:
A fost odata ca niciodata un broker imobiliar. Era tanar si fara prea multa experienta. De altfel cam tot ceea ce stia invatase de unul singur. Nu de alta, dar era freelancer si nu prea avea cine sa-l invete.
La un moment dat acest tanar broker s-a hotarat ca nu se va mai ocupa de inchirieri deoarece isi dorea sa castige mai multi bani.
Solutia era sa treaca la nivelul urmator, adica sa incerce sa vanda.
Problema era ca nu vanduse niciodata un imobil si habar nu avea ce trebuie sa faca.
Cu toate astea, si-a luat inima in dinti si s-a apucat de treaba.
Primul telefon -> primul client – > prima vizionare.
Ups… vizionarea era in cateva ore, iar el avea o mica problema. Trebuia sa ia la el contractele de prestari servicii, dar nu avea in ce sa le bage.
Problema era ca in acel moment nu avea prea multi bani, asa ca a plecat la “cumparaturi”, luand cu el toti banii din casa – in jur de 60 de lei.
Dupa o ora de cautari, atunci cand credea ca nu va mai gasi deoarece bugetul lui era mult prea mic, a gasit intr-un final ceva apropiat de ceea ce cauta. Doar ca… inca ii mai trebuiau cativa lei. Bani pe care… nu prea ii avea.
Ce a facut el?
A rugat vanzatoarea sa-i pastreze servieta din imagine ( era singura ) pentru o jumatate de ora, pina se duce el la banca “sa scoata banii”.
In realitate s-a dus acasa si impreuna cu minunata sa iubita au inceput sa scotoceasca prin casa si sa adune tot maruntisul pe care il aveau, reusind intr-un final sa adune cei cativa lei lipsa.
S-a intors la magazin si i-a spus vanzatoarei ca nu a mai ajuns la banca deoarece avea ceva maruntis in portofel. Cu zambetul pe buze si-a luat servieta si a plecat. 🙂
De ce este interesanta aceasta poveste.
Deoarece odata ajuns acasa, tanarul i-a spus iubitei: “intr-o zi, cand voi avea o agentie mare, le voi povesti agentilor mei cum mi-am luat aceasta servieta cu maruntis ( toti banii din casa ), cum am mers apoi la prima vizionare si am facut prima vanzare”.
Dupa ce a spus asta, si-a luat servieta si a plecat la vizionare.
Asta se intampla luni.
Vineri, tanarul incasase primul comision. Chiar de la clientul de luni.
Profetia tanarului se implinise!
Un telefon -> un client -> o vizionare -> o tranzactie! 🙂
Sunt persoane care vor spune ca a fost norocul incepatorului.
Tanarul nu a crezut nici macar pentru o clipa ca a fost vorba de noroc.
Pina in acel moment, viata ii mai demonstrase ca daca iti doresti ceva cu ardoare, crezi cu adevarat ca se poate… si esti dispus sa faci orice sacrificiu ( inclusiv sa ramai fara bani de paine in casa ) pentru a-l realiza – oricat de “imposibil” ar fi obiectivul tau, VEI REUSI!
Tanarul nostru reusise sa vanda, chiar de la prima incercare.
De atunci au mai urmat multe alte tranzactii.
Dar, ca in orice alta poveste, si povestea asta are un final.
Astazi povestea se incheie!
O viata noua
Astazi dupa aproape 7 ani de stat in Bucuresti, dupa 6 ani de stat singur ( doar cu iubita mea ), dupa 3 ani de intermediat tranzactii imobliare, am decis sa punem punct ( cel putin pentru urmatorele 3 luni ) acestei povesti si sa trecem la urmatoarea faza a vietii noastre.
De ce fac asta?
Deoarece visez la altceva!
Vreau sa calatoresc, vreau sa scriu, vreau sa schimb vietile oamenilor…
Dar dependenta ma impiedica sa fac asta.
Eram dependent de firma si activitatea mea.
Eram dependent de stilul de viata cu care ma obisnuisem.
Eram obsedat de ideea de a reusi, chiar daca faceam lucruri care nu-mi placeau.
Ma agatam de ceea ce imi placea si mergeam mai departe.
Astazi, dupa multi ani de lupta cu mine insumi, am scapat de majoritatea dependentelor.
Desi nu sunt neaparat adeptul minimalismului, astazi am nevoie de foarte putine lucruri pentru a putea trai linistit.
Acest lucru imi permite sa fac urmatorul experiment:
De astazi 3 decembire 2013, pina la 01 martie 2014, voi face in fiecare zi doar lucrurile care ma pasioneaza ( scrisul, cititul/invatatul si ajutarea oamenilor ) si care ma vor ajuta sa ating aceste obiective aparent imposibile.
Ca sa pot face acest experiment va trebui sa fac niste sacrificii.
Mai exact, trebuie sa imi reduc cheltuielile.
Pentru asta am decis ca dupa 7 ani in care am stat in Bucuresti, singuri si “de capul nostru” vom renunta la viata cu care eram obisnuiti si vom sta in aceste 3 luni in locul in care ne-am nascut ( undeva langa Calarasi ).
Daca nu ai trecut prin asta, daca nu ai renuntat niciodata la nimic, daca nu ai luat-o niciodata de la zero si iti este greu sa intelegi ce implicatii are decizia mea, atunci te rog imagineaza-ti ca te trezesti maine dimineata sa pleci la munca, la scoala sau oriunde te duci tu zilnic si in loc sa faci asta, zici: “gata eu de astazi nu mai fac asta!”. Dupa care anunti pe toata lumea de decizia ta, incepi sa faci demersurile pentu plecare, cauti sa scapi de mobila, electrocasnice sau orice altceva ai mai adunat tu. Toate in aceeasi zi!
Desi imi este greu… imi sunt dator cu aceasta incercare!
Sunt dator sa incerc sa traiesc viata pe care o visez. Indiferent de ce trebuie sa fac ca acest vis sa devina realitate.
Am inceput sa scriu acest articol acum cateva zile, dar a trebuit sa organizez plecarea, asa ca in momentul in care scriu aceste randuri mai sunt fix 2 ore pina voi pleca din Bucuresti.
De aceea va trebui sa intrerup aceste randuri aici. Voi reveni in cateva zile, maxim o saptamana.
Dupa perioada asta de cateva zile, voi face tot ce este posibil ca sa-ti ofer cat mai multe articole ( 1 articol la 1-2 zile ) care, sper eu, sa te ajute sa-ti implinesti visurile.
La final te intreb:
Ai curaj s-o iei de la capat?
La multi ani celor care isi sarbatoresc maine ziua si fie ca Mos Nicolae sa aduca fiecaruia ceea ce isi doreste!
Cu drag,
Paul Melinte
45 Comments
si n-o sa mai muncesti….te retragi din viata sociala, profesionalal?….n-am inteles…..care-i scopul unei vietii mai simple…te vei dedica pasiunilor…..si renunti la servici?
Vis-realitate, incredere-indoiala, succces-esec, curaj-lasitate…Destin.Ridica-te si mergi mai departe chiar daca simti ca viata te incearca.Succes.
succes !
mi-ai devenit prieten,am fost putin obligata de acest statut pe care mi l-am asumat. iti doresc sa ai incredere in tine, in voi.
Succes…
Succes !!! stiu ca vei reusi,putini au curajul asta,te admir. Si eu am luat-o de cateva ori de la capat,invat mereu despre mine,e greu dar…
Cale de Lumina in toate Locurile asteptarii !
de cate ori in viata trebuie sa o iei de la capat?
Cam greu la aceasta varsta !
Nu am reusit sa ma abtin ca sa nu comentez la aceasta postare …. Nu cred ca e cea mai mirifica decizie de a te dedica scrisului, incercarii de a schimba gandirea omenirii dintr-un colt al tarii care este paralel cu realitatea … nu poti intelege oamenii decat daca traiesti intre ei , parerea mea este ca odata rupt de jungla realitatii in care traim.. renuntand la viata agitata care totodata iti da energiea zilei de maine in schimbul unei vieti simple , cu mai putina dezordine cotidiana… nu face altceva decat sa pierzi firul dezvoltarii omenirii si totodata ideiile tale sa nu prezinte interes fiind deformate de viata simpla. A incepe o viata noua , pentru mine nu inseamna sa ma intorc de unde am plecat.Cu respect numai bine.
Multumesc mult pentru comentariu, Tatiana. Nu am nici cea mai mica intentie de a ma rupe de realitate. Ba din contra,incerc sa inteleg cat mai multe fatete ale sale. Si cred ca o buna modalitate de a întelege lumea este sa fii un nomad digital. Problema este ca nu poti fi un nomad digital atunci cand esti legat de o activitate cum era cea pe care o faceam eu. Practic, daca nu ma ocupam de imobiliare, nu imi puteam permite sa-mi platec cheltuielile din Bucuresti ( chirie, intretinere, etc. ). Daca ma ocupam, aveam timp sa scriu maxim un articol pe saptamana. Ceea ce nu era nici macar suficient. Speranta mea este ca in aceste 3 luni sa pot monetiza pasiunea mea indeajuns de bine, pentru ca din martie sa pot trai si sa pot calatori im toata lumea, fara sa fiu nevoit sa mai fac altceva.
Nu am reusit sa ma abtin ca sa nu comentez la aceasta postare …. Nu cred ca e cea mai mirifica decizie de a te dedica scrisului, incercarii de a schimba gandirea omenirii dintr-un colt al tarii care este paralel cu realitatea … nu poti intelege oamenii decat daca traiesti intre ei , parerea mea este ca odata rupt de jungla realitatii in care traim.. renuntand la viata agitata care totodata iti da energiea zilei de maine in schimbul unei vieti simple , cu mai putina dezordine cotidiana… nu face altceva decat sa pierzi firul dezvoltarii omenirii si totodata ideiile tale sa nu prezinte interes fiind deformate de viata simpla. A incepe o viata noua , pentru mine nu inseamna sa ma intorc de unde am plecat.Cu respect numai bine.
Felicitari Paul, povestea ta chiar m-a inspirat! Iti urez succes in continuare, sunt convins ca vei reusi in visul tau. O sa continui sa-ti citesc blogul, abia astept sa vad ce urmeaza
Bravo!
Multumim, Nicoleta! 🙂
Multumesc! 🙂
Multumesc,Nicoleta! Si eu admir oamenii curajosi. Mult succes!
O a sa muncesc mai mult ca niciodata. Doar ca nu o sa mai simt ca muncesc deorece voi face ( in sfarsit! ) doar ceea ce imi place. Servici nu mai am de mult. Cat despre viata sociala… nu, nu ma retrag din pustietate asa cum ar crede unii. 🙂
Mersi, Andrei!
Multumesc, Roxana! 🙂
Ori de cate ori este nevoie. Asta este parerea mea. Tu ce crezi, Mihaela? 🙂
Nu neg ca sunt situatii in care lucrurile sunt mai simple. Dar asta nu este un motiv sa renunti. Trebuie sa fim constienti ca intodeauna vor fi oameni care vor reusi in situatii mai dificile ca ale noastre. Dar si invers. Noi alegem de care parte a baricadei ne dorim sa stam.
Mai ales cand viata te incearca! 🙂 Mersi, Mirela!
Multumesc, Dorian! 🙂
Multumesc, Dragos! Aceeasi curiozitate o simt si eu. :))
Bravo, Paul! Succes! Tu ştii că şi eu m-am gândit ? Chiar dacă aniii sunt mai mulţi… Doamne ajută!
Multumesc, Nelu! Si daca varsta nu ar fi o problema…?
Multumesc mult pentru comentariu, Tatiana. Nu am nici cea mai mica intentie de a ma rupe de realitate. Ba din contra,incerc sa inteleg cat mai multe fatete ale sale. Si cred ca o buna modalitate de a întelege lumea este sa fii un nomad digital. Problema este ca nu poti fi un nomad digital atunci cand esti legat de o activitate cum era cea pe care o faceam eu. Practic, daca nu ma ocupam de imobiliare, nu imi puteam permite sa-mi platec cheltuielile din Bucuresti ( chirie, intretinere, etc. ). Daca ma ocupam, aveam timp sa scriu maxim un articol pe saptamana. Ceea ce nu era nici macar suficient. Speranta mea este ca in aceste 3 luni sa pot monetiza pasiunea mea indeajuns de bine, pentru ca din martie sa pot trai si sa pot calatori im toata lumea, fara sa fiu nevoit sa mai fac altceva.
Te admir, Paul! Liniste si lumina iti doresc, curaj ai oricum destul!
Multumesc, Daniela! 🙂
🙂
Placut impresionata si astept cu nerabdare continuarea.
Multumesc, Simona! Vine si continuarea. 🙂
Succes!te admir mult pentru curajul tau de a incepe o viata noua,dar ,o admir si pe iubita ta care nu s-a opus acestei dorinte de a schimba ceva in viata voasta…Daca erai singur,nu aveai pe cineva care sa te incurajeze intr-un fel s-au altul mai aveai atat curaj sa o iei de la capat ?
Paul, dacă ai şti cât de fericit m-ai făcut!
Îţi mulţumesc din suflet că împărtăşeşti cu noi chinurile renaşterii! Vreau să cred, îmi place să cred asta că, toţi cei care citesc, au pus un strop de suflet pe literele articolului, timiţându-ţi astfel un pic de energie, care să dea consistenţă planurilor voastre!
Sincere felicitări şi, să ştii că chiar te iubesc pentru nebunia pe care o experimentezi!
Continui ideile de aici într-un articol, pentru că ceea ce am început, depăşeşte un comentariu şi, drept să spun, ideea ta merită mai mult decât un comentariu!
Urmăreşte deci pe blogul meu (pe blog.sserbanro.info) răspunsul meu!
Zile faine să aveţi!
Multumesc mult, Serban! 🙂
Desi gestul nostru poate sa para o nebunie la prima vedere, daca analizam bine, cred ca este mai nebunesc sa-ti refuzi o viata intreaga sansa de a face ceea ce te implineste.
Si pentru ce…?
Doar pentru a avea presupusa siguranta ca nu pierzi diverse lucruri?
Daca le compari cu visurile tale, ajungi sa constientizezi ca sunt niste “nimicuri”.
Astept cu interes articolul tau!
Multumesc, Alina! Da, as fi avut curaj si daca eram singur. Cu toate ca nu mi-ar fi fost la fel de usor… si nici la fel de placut fara ea. 🙂
pff, de multe ori, te asigur :)))
Cred ca a lua totul de la zero, este o trezire , o improspatare a vietii….ca o primavara 🙂