Ridica-te si traieste!

E duminica dimineata...

 

"RIDICA-TE SI TRAIESTE!"

 

Asta imi vine sa-mi zic.

Aseara m-am culcat tare tarziu si tot aseara  s-a trecut la ora de vara.  Asa se face ca, desi ar fi trebuit sa fie noua si ceva, este trecut de ora zece, iar corpul si capul meu refuza sa se trezeaza. Si nu prea imi vine sa le cert pentru asta, caci au dreptate sa ma refuze.

In plus, inca simt febra musculara cu care m-am pricopsit dupa alergarile de saptamana trecuta.

"WOW... ce frumos e afara", imi aud iubita cum zice.

 

Ma lupt cu mine si reusesc, cu un pic de durere, sa deschid ochii.

O lume minunata mi se infatiseaza... atat cat pot sa vad cu ochii pe jumatate lipiti! 🙂

Soarele a iesit din spatele brazilor si astazi se pare ca este in toane bune, caci scalda cu razele sale tot ce ii iese in cale: case, iarba, pasarele, brazi, munti...

Busteni - Zamora

Desi aerul cu un usor miros de fum ce intra prin usa intredeschisa este destul de rece ( doar suntem la munte), nu ma pot abtine sa nu scot un picior afara din pilota, si sa las soarele bland sa ma mangaie.

Un caine latra in departare, pasarelele ciripesc vesele ...

"WOW, ce zi frumoasa...!",  imi zic si eu. 🙂

 

Imi aduc aminte ca ieri m-am gandit mult la un lucru:

Oare de ce omenii nu se bucura mai mult de ceea ce au?

 

De ce vrem mereu altceva?

E bine sau este rau?

Din luna ianuarie stau in Busteni si mai am de stat o sapatama si un pic.

Visam de foarte mult timp sa locuiesc o perioada la munte, iar anul asta mi-am indeplinit visul.

Pana voi pleca de aici voi avea 3 luni intregi in care mi-am trait visul.

A fost frumos?

Da, a fost si inca este foarte frumos! 🙂

Cu toate astea... simt ca as fi putut sa ma bucur mai mult de ce am avut si nu am facut-o.

Parca sunt cumva prins intre dorinta de a merge mai departe si cea de a o lua de la capat.

Cunosti sentimentul?

Stiu ca nu e bine, stiu de ce ma simt asa si mai stiu ca tot ce pot sa fac este sa traiesc clipa asta.

Nu pot schimba trecutul ( desi pot schimba modul in care il percep si modul in care aleg sa il "depozitez" ), asa ca poate ca nu are rost sa ma gandesc prea mult la el.

Cu toate astea, cred ca momentele astea de reflectie ma pot ajuta sa-mi traiesc viata mai mult, caci ma fac mai constient.

Si uite asa observ ca oameni de la munte nu merg pe munte, observ ca cei care locuiesc la mare au uitat sa iubeasca soarele, iar cu marea se intalnesc doar de cateva ori pe vara, observ ca "bucurestenii" nu  inteleg pentru ce-i invidiaza "provinciali", iar "provinciali" nu inteleg de ce multi viseaza la un oras mai linistit.

Nu vreau sa generalizez si sa zic ca toti sunt asa, nu stiu care este procentul celor care simt asta,  dar stiu sigur ca la multi dintre noi ni se intampla sa dorim mereu altceva.

Problema este ca de multe ori  la un timp dupa ce am primit ceea ce ne-am dorit, sa ne dorim ce am avut inainte sau altceva.

Spun problema, pentru ca asa am privit-o initial.

Ma gandeam ca faptul ca ne dorim mereu altceva face din noi niste oameni nefericiti si  incapabili sa ne bucuram cu adevarat de ceea ce avem.

 

Dar, oare asa sa fie?

 

Tu ce crezi?

E bine sa e rau ca ne dorim tot timpul altceva?

Spune-mi parerea ta intr-un comentariu ( un pic mai jos ) si promit ca iti voi raspunde aici sau in continuare de maine a acestui articol.

 

Cu drag,

Paul Melinte

P.S. - Am scris si continuarea aici:
http://paulmelinte.com/traieste-clipa

Ridica-te si traieste! by

Discussion

  1. Badea Claudiu Adrian
  2. Marie Ellay

Sunt curios: ai ceva de spus? :)