Ti-ai propus vreodata sa faci ceva, apoi ai renuntat? Stai asa … glumeam. Normal ca da. 🙂 Toata lumea face asta din cand in cand.
De fapt intrebarea era: ai multe idei, planuri, dorinte si stii ca ai putea face mai multe, dar cu toate astea de multe ori gasesti ca este greu sa te motivezi, asa ca tragi chiulul.
E un raspuns greu de dat, asa ca nu te grabi sa o faci. Lasa-ma pe mine sa fiu primul care recunoaste ca am facut asta de “un milion” de ori.
De fapt, daca ar fi sa fac un top al lucrurilor de care imi este rusine si de care vreau sa scap, amanarea nejustificata este unul dintre ele.
Chiar daca stiu ca e o “boala” care ii afecteaza din cand in cand pana si pe oamenii la care nici nu te-ai astepta vreodata si pe care de obicei lipim de obicei etichete de genul “om de succes”, nu “procrastinator sef”, tot nu imi este usor sa ma impac cu gandul ca am amanat sa fac atatea lucruri.
Dar stii cum se zice … ce a fost, a fost.
Prietenul de care iti povesteam in titlu
Important este ca am gasit o solutie la aceasta problema: “accountability buddy”.
Asta este denumirea pe care i-au dat-o americanii si daca ar fi sa traduc in romana, cred ca i-as zice ceva de genul “prieten de raspundere”. Sau ceva de genul.
Dar nu imi place cum suna, asa ca o sa-i zic prieten de obiectiv.
Asa cum ii spune si numele, un prieten de obiectiv este acel prieten caruia i-ai spus ce ai de gand sa faci si care te sprijina moral sa atingi acel obiectiv.
In termeni psihologici, acel prieten este un factor de motivatie extern si se pare ca este unul destul de eficient.
Cel putin asa sustine Darren Hardy, multimilionar si fondatorul popularei reviste Succes Magazine.
Cred ca de la el am aflat prima data de acest concept, caci in fiecare spatamana, indiferent de ce face, el are programata o jumatate de ora in care vorbeste cu prietenul sau de obiectiv.
Ideea este ca atunci cand nu e nimeni care sa te traga de maneca este destul de simplu sa tragi chiulul.
Tot ce trebuie sa faci este sa gasesti o scuza micuta si sa-ti spui lucruri de genul “o sa incep de maine” sau “o sa recuperez de poimaine”.
Bineinteles ca stim amandoi ca asta nu o sa se intample. Ce ai amanat o data, poti sa amani uneori la nesfarsit.
Recunosc insa ca nici solutia asta cu prietenul de obiectiv nu este infailibila si s-ar putea sa mai dea rateuri din cand in cand.
Dar pe termen lung cred ca un astfel de prieten este aur curat. Testez si iti spun ce rezultate am avut sau … poate imi spui tu mie.
Iata ce conditii trebuiesc indeplinite ca aceasta prietenie sa produca cele mai bune rezultate:
1) Sa aveti cel putin o discutie pe saptamana (e bine sa fie de obicei in acceasi zi a saptamani si la aceeasi ora) in care fiecare sa-si noteze ce si-a propus sa faca celalalt si sa discute despre ce a facut si ce nu cu o saptamana in urma (si mai ales de ce).
Cred ca intre 30 de minute si 1 ora ar fi suficient cu conditia sa planificam din timp ce avem de spus/intrebat.
2) Bunele intentii si sinceritatea.
Trebuie sa iti doresti cu adevarat ca partenerul tau sa reusesca in ce isi propune deoarece stii ca asta o sa te traga si pe tine in sus. Bineinteles ca trebuie sa fii sincer in tot ceea ce zici, altfel nu rezolvi nimic.
3) Desi cred ca se intelege de la sine, confidentialitatea este obligatorie.
4) Chiar daca nu este obligatoriu, sa ai ceva cunostinte de coaching poate fi foarte folositor.
Iar in acest sens, si nu numai, nu am cuvinte sa explic cat de utila este cartea “Coaching pentru performanta“. Cred ca aceasta carte este o lectura obligatorie pentru orice om care isi doreste sa devina mai bun si sa comunice mai bine atat cu ceilalti, cat si cu el insusi.
Unde gasesti un astfel de prieten?
Daca te intrebi asta, atunci nu prea e bine, caci inseamna ca nu ai prea mult posibili “candidati” in jurul tau.
Dar nu-i nimic! 🙂
Stiu eu un loc in care ai putea gasi exact genul asta de prieten. E vorba despre un grup de tip mastermind la care am facut prelansarea ieri si unde ne-am strans deja cativa oameni (spun prelansarea deoarece dadusem detaliile acestui mastermind la doar o mica parte din abonatii site-ului – vreo 200 mai exact).
Avand in vedere ca doar ce am facut prelansarea si doar jumatate din oameni au apucat sa citeasca emailul meu, articolul asta nu era programat sa apara asa de curand, ci mai degraba pe saptamana viitoare. Dar astazi m-a lovit pana de inspiratie (de asta am si publicat asa de tarziu) si asta este singura ideea pe care am avut-o.
Asa ca .. las porumbelul sa zboare! 🙂
Sper sa-ti fie de folos si sa reusesti sa scapi de boala grea a amanarii, cu sau fara ajutorul grupului mentionat mai sus.
Cu drag,
Paul Melinte
2 Comments
Pentru mine ar fi stresant, sincer, sa ma traga cineva de maneca pentru a face un lucru. Chiar daca ajungi in timp la motivatie interna, cea externa s-ar putea sa-ti dea batai de cap. Depinde acum de prieten, sa nu te judece, sa nu fie concurenta, interese, ci doar o discutie si schimb de idei si sfaturi bune. Eu mi-am propus sa fac ceva o data pe luna, indiferent de data. Prietena mea, care face acelasi lucru, are grija sa ma intrebe prea des daca l-am facut si cand fac si sa fac acum, sa nu mai aman, chiar daca ea inca nu l-a realizat. De am ajuns sa-l fac la inceputul lunii doar ca sa nu-i mai dau ocazia sa ma intrebe sau sa o mint, daca am sarit peste o luna. Deci sa nu plasam grija pentru treburile noastre altora.
Intradevar, depinde si de prieten si de cat de abil este (tocmai de aceea zic ca ar fi ideal sa foloseasca cateva principii simple din coaching). Totusi… din cate inteleg, stresant sau nu, spui ca te pui in miscare mai rapid tocmai ca sa nu fii trasa de maneca.