Te-ai intrebat vreodata de ce oamenii sunt falsi in majoritatea timpului?
N-o sa-ti placa asta, dar cand spun oamenii ma refer inclusiv la mine si da… ma refer si la tine. Noi doi si restul de 99,99% din oamenii pe care ii cunoastem sau nu ( ceilalti nu se pun ) suntem niste prefacuti!
In mod normal sau mai bine zis un om normal, nu ar fi spus asta de frica sa nu-si piarda cititorii.
Dar macar in acest articol refuz sa fiu normal, refuz sa ma port si sa gandesc normal si nu pentru ca mi se pare ca asa as fi mai “smecher” ( desi recunosc ca mi-a trecut si chestia asta prin cap ), ci pentru ca m-am plictisit de atata falsitate si vreau sa vad ce iese daca ma port “anormal”.
Culmea este ca acest “anormal” s-ar putea sa fie mai normal decat normalul.
Sper ca intelegi ce vreau sa spun si nu te-am bagat de tot in ceata. 🙂
Daca nu hai sa iti explic de ce cred eu ca noi toti suntem falsi in majoritatea timpului.
De ce suntem niste prefacuti?
E vorba despre frica. Mai exact frica ca am putea pierde ceva ( bani, respect, dragoste, prieteni, bunuri, putere si ce altceva iti mai trece prin cap ) este cea care ne determina ca in aproape fiecare clipa din viata noastra sa fim niste oameni falsi.
Pentru mine un om fals este un om care incearca sa-i faca pe cei din jurul sau ( si uneori chiar pe el insusi ) sa creada ca este altcineva. Un om carui ii este frica sa-si recunoasca gandurile, sentimentele si aspiratiile. Un om care are simtul penibilului si de aceea “pastreaza aparentele”. Un om caruia ii pasa de gura lumii. Un copil care se simte obligat sa-si faca parintii mandri. Sau daca nu mandri, macar sa nu-i faca de ras. Un fel de “politician” care incearca sa placa multimii, dar sper ca in acelasi timp sa-si poata urmari interesele. Un om care poarta una sau mai multe masti.
Ti-as da cateva exemple in acest sens, dar cred ca daca te gandesti putin la viata ta o sa le gasesti singur.
Locul de munca, relatiile in care esti, masina, bicicleta sau trotineta, concediile, hainele cu care te imbraci, profilul de Facebook si multe altele s-ar putea sa fie in stransa legatura cu frica de a pierde ceva.
Si daca tot n-ai gasit aceste exemple raspunde-ti la urmatoarea intrebare: de ce un om ar continua sa se duca la un job pe care nu il sufera?
De ce s-ar duce cineva la “scarbici”? Sunt sigur ca ai auzit termenul.
Daca nu cumva e masochist, atunci probabil ca o face pentru bani.
Dar intrebare este: de ce nu pleaca de acolo sa-si caute altceva?
Exact! pentru ca ii este frica.
Ii este frica ca nu o sa mai gaseasca alt job sau mai bine zis ii este frica ca nu va gasi un alt “scarbici” la fel de bine platit.
Caci nu cred ca vreunui roman in putere ( nu vorbesc aici de batrani sau alte categorii sociale speciale ) ii este frica ca va muri de foame daca renunta la un job anume. Sa fim seriosi… desi nu traim in “America”, nu traim totusi nici in Africa. Si cred ca de fiecare data avem de unde alege.
Noua nu ne este frica ca vom muri de foame, noua ne este frica ca nu vom avea bani pentru altele si de aici vor rezulta o serie de alte frici.
Acestui om de care vorbim ii va fi frica ca daca nu va mai avea bani ( succes ) nu va mai fi la fel de iubit, respectat si apreciat de oamenii din jurul sau ( familie, partener, colegi, prieteni, etc ).
Si adevarul pe care putini oameni il vor recunoaste este ca uneori ( poate chiar de cele mai multe ori ) ne purtam altfel cu oamenii care au bani decat o facem cu ceilalti.
Adevarul este ca uneori ne purtam de-a dreptul prosteste si luam de bun tot ce spun altii doar pentru simplu fapt ca au mai multi bani ca noi ( sau par sa aiba ).
Si invers: nu dam doi bani pe parerea unuia care are mai putini bani decat avem noi.
Asta nu inseamna neaparat ca suntem niste ipocriti. Desi uneori suntem.
Doar ca oamenii cu bani ne inspira respect si/sau admiratie ( de multe ori meritate ) pentru ceea ce au reusit sa faca deoarece punem semnul egal intre bani si calitatile ( competentele ) acestor oameni.
Si atunci este de inteles de ce ne comportam altfel fata de ei, dar asta duce la aceasta frica imensa care nu ne da voie sa facem nimic de ce ne-ar putea pune in pericol.
“Cu ce te ocupi?”
“Unde lucrezi?”
“Castigi bine?”
Sunt cateva dintre intrebarile de care se tem o multime de oameni. Mai ales cand ele vin de la fosti colegi, prieteni, rude, etc.
Problema este ca oamenii pe care ii admiram cel mai tare deoarece au reusit sa faca cei mai multi bani sau au avut alte performante notabile sunt tocmai acei oameni care si-au invins frica si au acceptat ca ar putea pierde multe lucruri.
Au aceptat ca s-ar putea sa dea gres si s-ar putea ca pentru o vreme sa fie niste “ratati” in ochii societatii.
Imagineaza-ti lumea in care traiesti ca pe o clasa, iar oamenii ca fiind colegii tai de clasa.
Ca in orice clasa vor fi cativa “tocilari”, cativa “smecherasi” si restul ( majoritatea ) cei care nu vor fi nici suficient de “tupeisti” ca sa faca parte din “smecherii” clasei, dar nici suficient de muncitori sa se numere printre “tocilari”.
Intrebarea mea este: vrei sa fii doar unul din cei care nu ies cu nimic in evidenta si se bucura ( pe fata sau nu ) ca altii sunt mai prosti sau “mai putin smecheri” decat ei?
Daca nu vrei sa fii omul ala termina cu prefacatoria si fii cel care esti. Sau schimba-te daca nu iti convine cine esti. Dar nu te mai prefaci ca esti altcineva. Nu mai minti si nu te mai minti.
Stiu ca este greu si daca iti spun tie sa faci asta nu inseamna neaparat ca eu voi avea taria sa fac asta tot timpul. Dar macar voi incerca.
Si inca ceva… daca esti “tocilarul” sau “smecherasul” sa stii ca si tu tot de frica ai fost condus. Aceleasi frici te-au dominat si pe tine doar ca ai ales sa reactionezi diferit. Dar diferit nu inseamna intotdeauna mai bun!
Nu trebuie sa fii diferit, trebuie sa doar sa fii tu. De preferat cel mai bun “tu”.
Cu drag,
Paul Melinte
P.S Daca vrei sa scapi de frica poate te ajuta si acest ebook: http://paulmelinte.com/ebook-gratuit-5-lectii-de-milioane/
16 Comments
Foarte autentic articolul, ma regasesc in el!
Mersi, Marian! Eu cred ca multi se regasesc, dar nu au curaj sa recunoasca.
Ai dreptate, suntem prefacuti din lipsa de curaj. Curajul de a recunoaste ca gresim in actiunile si deciziile pe care le luam, datorita modului in care am fost intoxicati. Invataturile parintilor,a sistemului de scolarizare,a societatii in care traim, a religiei,s.a.m.d.
Nota maxima, cu felicitari, pentru tema aleasa si indrazneala de a o aborda!
Am eu o vorba: ”Daca NU crezi ca exista Dumnezeu, merge si-asa! Dar, daca crezi ca Dumnezeu exista, NU MAI MERGE ASA!”
Exista acea vorba care spune: ”Omul iscoditor este rau-voitor”. M-am deprins de foarte multi ani sa ma intreb: de ce vrea sa stie ceea ce ma intreaba? La ce ii foloseste? Daca ii spun adevarul, ce va face cu el? Daca ma prefac sau ma ascund, si isi va da seama intuitiv, merita sa imi asum responsabilitatea efectelor acestui ”joc” de imagine?
Incercand sa salvam aparentele, practic, este foarte posibil sa starnim exact ceea ce nu dorim: barfe, invidii, rautati, ”prietenii” pe interes, etc. In fond, nu stim cum va folosi celalalt informatiile pe care le oferim. Imi amintesc cat de mult am platit pentru prostia de a raspunde la intrebari, inclusiv la cele ce pareau banale.
Zeci de ani am uitat sistematic ca vecina este vecina (nu prieten adevarat), colegul este coleg (nu preten adevarat), rudele sunt rude (nu prieteni adevarati), etc.
Pana in acest moment doar Dumnezeu s-a dovedit a fi cel mai bun Prieten al meu. EL NU M-A TRADAT NICIODATA, M-A SFATUIT, DAR INTOTDEAUNA M-A MUSTRAT PENTRU NEBUNIA DE A TRAI CA SI CUM NU AR AXISTA.
Depinde cum stam fiecare cu constiinta si mai ales a cui parere conteaza pentru viata noastra: a lumii sau a lui Dumnezeu.
Multumesc, Irina! 🙂
SUNT PERFECT DE ACCORD estE putin spus si din pacate platim pt asta cu vf si indesat o zi buna
salut Paul!
deja in ceea ce faci esti unul dintre coach-ii din Romania! si fb faci,altfel nu ar fi evolutie.
EU personal,nu sant fals,nici nu vreau sa ma mai iubeasca..prietenii banilor mei”
Am fost Mc&DJ ,apoi m-am prabusit de atata ..atentie”!
Azi imi TRAIESC ADEVARATA VIATA,fara bani,fara servici,fara preteni,dar,,incercand din rasputeri sa devin…mai bun decat am fost!…si observ ca sant mai respectat!…traiesc visul meu,sau ma rog ,ma indrept catre implinirea acelui vis…de a fi independent 🙂
La naiba cu trecutul ,,de acum am inceput sa ma iubesc si sa ma respect pe mine” fara sa fiu narcisist,doar pentru a-mi face o placere!…aceea de a nu fi fals.
zile albe cu Profits.
Salut, Florin! Multumesc de mesaj si succes.
Recunosc , inca fac parte din aceasta categorie , insa am ales sa am curaj sa schimb in viata mea , ceea ce se poate schimba si observ ca sunt foarte multe aspecte care se pot schimba in viata unui om. Apropo , am un vis si cred cu tarie in el , acela de a spune oamenilor povestea mea si de a inspira si fascina cati mai multi oameni, cu aceasta. Si o sa se implineasca mai devreme sau mai tarziu , pentru ca , impreuna cu voi ma simt puternic .Bravo Paul , pentru autenticitate . Bine lucrat.
Multumesc si mult succes! 🙂
Buna ziua!
Ma regasesc in acest articol.Asa este.In acest moment merg la serviciu doar pentru ca am nevoie de bani.
Avem atatea frici, pe care le recunoastem sau nu le recunoastem tot din cauza fricii de a nu fi judecati,de a nu ne mai putea permite unele lucruri etc. Trebuie sa recunosc ca sunt intr-un moment al meu de schimbare,incepe sa-mi pese din ce in ce mai putin de parerea altora despre mine.Ma intereseaza mai mult ceea ce simt si cum ma simt eu.Dar mai am mult de lucru pana in a-mi invinge toate aceste frici .
Da.. Viata incepe acolo unde se termina frica.Mare adevar in aceste cuvinte.
Foarte bun articolul, insa sunt de parere ca oamenii (acei 99,99 %) din care fac parte
si eu , ar trebui prezentati intr-o lumina mai favorabila. Poate ca termenul ”prefacut”
este putin cam aspru. Desi nu am reusit sa gasesc un sinonim mai bland al acestui termen
, mai jos am postat un citat al maestrului Nichita Stanescu cu care sunt de acord in totalitate.
”Eu cred ca un om este ceea ce isi aduce aminte
despre sine insusi. Bunaoara, eu ma consider pe
mine ceea ce imi aduc aminte ca sunt. De asta
uneori oamenii sunt in aparenta schimbatori sau au
umori diferite.
De fiecare data iti aduci aminte alte lucruri despre
tine insuti.”
Bafta !
Sincer sa fiu si mie mi s-a parut un pic cam dur cuvantul, dar altul mai potrivit nu am gasit. Si ca sa fiu sincer pana la capat… se pare ca acest cuvant a atras atentia multora, lucru pe care mi l-am dorit, chiar daca ( din pacate ) pe unii i-a suparat destul de tare.
Cat despre citat, vreau sa spun ca mi se pare foarte tare si cred ca as putea scrie vreo doua articole doar pe baza lui. De fapt imi aduc aminte de vreo doua videoclipuri Ted si fragmenete de prin diverse carti in care se aprofundeaza aceste idei si se aduc argumente stintifice care sa le sustina. Asa ca iti multumesc!
Cu cea mai mare placere ! Astept sa citesc articolele 🙂
Buna, Paul! Da, m-am regasit in postura de a merge la scarbici. De vreo 3 luni ma gandesc cum ”sa-mi iau jucariile” si sa plec, dupa aproape 12 ani de activitate in acest loc. Nu-mi place pozitia ”ghiocel” si nici sa traiesc la umbra needucatilor si nesimtitilor(n-am facut parte din categoriile enumerate de tine – smecheri sau tocilari. Sa stii ca exista si categoria celor pe care ii ajuta capul si care au beneficiat de adevarata educatie pentru care banii nu sunt o valoare ci doar un mijloc de a-ti asigura confortul, care pentru unii inseaman Dacia 1300 pentru altii Q7). Cred ca mult mai important este cine, ce si cum esti ”in pielea goala”. Nu ma impresineaza si nici nu ma intimideaza oamenii care au doar bani. Daca doar banii conteaza, prefer sa fiu un NIMENI.
Buna, Iulia! Stiu ca exista si astfel de oameni, doar ca as vrea sa fie un pic mai multi. 🙂