Intotdeauna am fost un aprig sustinator al muncii si mult timp am considerat ca oamenii lenesi pur si simplu nu pot avea succes.
Credeam ca toate marile realizari necesita eforturi supraomenesti si ca indiferent ce alte calitati ai avea, daca nu muncesti din greu, nu vei reusi niciodata sa ai succes in niciun domeniu important.
Iti inchipui ce frustrat eram de fiecare data cand vedeam cate un lenes care prin realizarile sale imi zdruncina aceasta credinta.
Indiferent ca era vorba de afaceri, politica, relatii, sport sau oricare alt domeniu, lenesii continuau sa-si fac aparitia in top.
In noroc nu credeam, deci nu puteam sa justific in acest fel “surprinzatorul” succes de care se bucurau acesti lenesi.
Asa ca nu imi ramanea decat sa-l pun pe seama unor influente exterioare ( “i-a ajutat mama, tata sau altcineva” ) sau pe seama unor lucruri pe care le-au facut si pe care eu nu le-as face niciodata ( chiar as putea ) deoarece nu mi se pare normal.
Ca orice alta credinta prea puternica, si credinta asta incepuse sa-mi afecteze gandirea logica.
Cand venea vorba de succes si de munca gandirea mea era pe pilot automat, nu mai analizam lucuruile pentru ca mi se parea mai usor sa cred ca un anume lenes a trisat, decat sa recunosc ca as putea sa ma insel si ca e posibil ca acei lenesi ajunsi in varf sa aiba alte calitati care sa compenseze “defectul” de a fi lenes.
Asa cum am inteles mai tarziu, atunci cand am auzit de principiul lui Paretto ( 80% dintre sunt provocate de 20% dintre cauze ), putem avea succes datorita unor lucruri pe care le-am facut si in ciuda altora pe care nu le-am facut sau pe care nu ar fi trebuit sa le facem.
Si in acelasi mod poate fi explicat si insuccesul.
Intelegand treaba asta am inceput sa observ ca in fiecare domeniu si in fiecare situatie, sunt anumite lucruri, doar cateva, care vor conta mult mai mult ca restul.
Ba mai mult, elementul care iti va aduce succesul intr-un domeniu, te poate incurca in altul daca nu stii sa il controlezi.
Sa luam ca exemplu agresivitatea lui Mike Tyson. Cred ca putem presupune ca aceasta agresivitatea este unul din factorii care l-au facut campion mondial, recordman si un boxeur de temut.
Dar aceeasi agresivitatea i-a creat probleme in afara ringului si probabil ca nu l-ar fi facut candidatul ideal pentru un post in cadrul unui departament de relatii cu clienti. Imagineaza-ti doar cum ar fi raspuns el unui client furios. 🙂
Si daca agresivitatea poate fi un lucru bun, atunci de ce faptul ca esti lenes nu ar putea fi un avantaj?
Eu zic ca lenea poate fi un atu si vreau sa-ti arat in continuare ce putem invata de le lenesi.
5 Lucruri Pe Care Le Putem Invata De La Un Lenes Despre Succes:
1. Incepe cu o pauza
Ce-i place unui lenes sa faca cel mai mult?
Nu cred ca ai nevoie sa suni un prieten lenes ca sa-ti spuna raspunsul corect ( si oricum, probabil ca ar fi fost prea lenes ca sa-ti raspunda ).
Unui lenes ii place sa stea si in special… unui lenes adevarat ii place mult sa doarma.
Nu o sa-ti vina sa crezi asta, dar am descoperit recent ca somnul este cheia productivitatii mele.
Hai sa-ti spun cum am descoperit treaba asta.
Din dorinta de a face mai multe lucruri si in special de a invata mai mult ( obisnuiesc sa citesc mult noaptea ), am avut multi ani tendinta de a dormi foarte putin.
Mi se parea ca somnul este pierdere de timp.
Multi oamenii spun “eu daca dorm ziua ma doare capul”. Chiar mai devreme imi spune Elena ( sormea ) acelasi lucru.
Si eu spuneam la fel ( nu stiu de ce ), dar dupa ce am vazut niste videoclipuri pe Ted despre importanta somnului si dupa ce am citit ca in timpul somnului se consolideaza lucrurile invatate pe parcursul zilei ( degeaba citeam, daca nu dormeam ), am decis sa fac o incercare si sa dorm si eu ziua.
Rezultatul a fost fantastic.
Nu doar ca nu m-a durut capul, ba chiar am constat ca dupa ce dorm imi simt capul mult mai usor, senzatia de presiune pe care o am atunci cand sunt obosit dispare, mai simt mai fericit, gandurile imi sunt mai limpezi si ma pot concentra foarte bine pe ce am de facut.
In loc sa stau 3 ore in fara calculatorului fara sa fac nimic important, ma culc o ora, iar apoi in 2 ore voi face cat as fi facut in mod normal in 4 – 5 ore cel putin.
Acum in momnetul in care vad ca nu ma pot concetra si pierd vremea nefacand nimic important, ma asez in pat si ma culc fara niciun fel de sentiment de vina.
2. Concetreaza-te pe lucrurile care iti plac
Oricat de incredibil pare, lenesii mai au si alte pasiuni. Nu numai somnul. 🙂
Asa ca daca ai vazut vreodata un lenes dovedit care deodata ti-a dat impresia ca munceste, si nu ai inteles ce s-a intamplat, sa stii ca cel mai probabil te-ai inselat.
Lenesul ala nu muncea. El isi traia pasiunea. Ceea ce este cu totul altceva.
Pentru unii sa stai la 12 noaptea si sa scrii ar putea sa para munca. Dar pentru mine este doar placere si nimic altceva.
Asta cand nu imi este somn, bineinteles. 🙂
3. Fa doar lucrurile importante
In teorie un lenes adevarat poate ajunge intr-o zi atat de bun in lenevit incat sa faca doar lucrurile care ii plac.
Dar pana atunci realitatea este ca va trebui sa faca si lucruri de care nu este atat de pasionat. Si mai ales va trebuie sa invete sa faca doar lucrurile importante ( alea 20 % care aduc 80% din rezultate ) si sa le elimine sau sa le delege ( vorbim despre asta la urmatorul punct ) pe restul.
4. Convinge-i pe altii sa-ti faca treaba
Cred ca una dintre cele mai importante abilitati pe care un om o poate dobandi, este abilitatea de a gasi alti oamenii dipusi si capabili sa faca treburile la care noi nu ne pricepem sau care nu le consideram importante.
Hemingway ( un celebru scriitor american ) spunea ca “toata literatura americana moderna se trage dintr-o carte a lui Mark Twain, Huckleberry Finn”.
Dar nu despre “Aventurile lui Huckleberry Finn” vreau sa-ti vorbesc acum, ci despre cele ale lui Tom Sawyer. De fapt vreau sa-ti povestesc o scena deosebita din aceasta carte.
Am citit si eu aceasta carte superba cand eram mic si in timp ce scriam acest articol am comandat-o ( de fapt le-am comandat pe amandoua ) deorece imi este dor sa il citesc pe Mark Twain din nou. Plus ca vreau sa vad ce pot pricepe din opera lui la varsta asta.
Desi multi cred ca este “Aventurile lui Tom Sawyer” este doar o carte pentru copii, scena care mi-a ramas pana acum in minte si pe care o sa ti-o descriu cred ca te va convinge ca si adultii pot invata multe din aceasta carte.
Intr-o zi frumoasa de sambata in care toti copii erau liberi sa faca ce vor, nazdravanul Tom este pedepsit de matusa sa sa varuiasca gardul cel bun de la strada.
Pe langa faptul ca era nazdravan, Tom mai era si lenes asa ca pedeapsa nu i-a picat deloc bine.
In timp ce varuia posomorat gardul cel bun, un alt baiat a aparut vesel si a inceput sa faca misto de Tom ca a fost pedepsit.
In clipa aia mintea lenesului Tom a nascocit un plan.
Acesta a inceput sa varuiasca foarte tacticos gardul, ca si cum ar fi facut o opera de arta si in acelasi timp i-a spus celui care il necajea ca de fapt nu este o pedeapsa, ci o onoare deoarece nu are in fiecare zi ocazia sa varuiasca gardul cel bun.
Acesta cade in plas intinsa de Tom si ii cere sa il lase si pe el sa incerce. Dar Tom isi joaca cartile foarte bine si refuza motivand ca aia este o treaba importanta pe care nu o poate face oricine.
Bineinteles ca intr-un final cedeaza si il lasa sa varuiasca o bucata din gard contra marului din care acel baiat doar ce muscase.
In scurt timp au aparut si altii aspirantii la cariera de artist zugravita de Tom.
Pe la mijlocul dupa-amiezii gardul era vopsit, iar Tom era mai bogat cu douasprezece bile, un mosor fara ata, o clanta, un pisic chior si asa mai departe.
Este sau nu abilitatea lenesului Tom de a-i convinge pe altii sa-i faca treaba ( si sa il si plateasca pe deasupra ) o abilitatea de care adultii au nevoie?
Eu cred ca scena creata de Mark Twain este ( printre altele ) o adevarata lectie de persuasiune, o mostra a ceea ce putem invata de la un lenes.
5. Cauta cea mai usoara solutie
Uneori cea mai usoara solutie va fi cea pe care am prezentat-o mai sus.
Dar nu de fiecare data. Spre exemplu probabil ca iti va fi mai usor sa te legi singuri la sireturi decat sa cauti o persoana pe care sa o pui sa faca asta de fiecare data cand ai nevoie.
Si delegare are anumite costuri pe care trebuie sa le luam in calcul.
Un om vrednic ar putea invata sa delege, dar numai un lenes va sti sa gaseaca cea mai usora solutie.
Si stii de ce? Pentru ca oricat de usoara ar fi o sarcina, un lenes va cauta intotdeauna sa o faca si mai usoara.
Cred ca am putea spune ca lenesii sunt responsabili de multe dintre inovatiile care ne fac pe zi ce trece viata tot mai usoara. Chiar daca din cand in cand mai inenteaza si dispozitive malefice precum telecomanda. 🙂
Asa cum zicea si Robert A. Heinlein:
Progresul nu este provocat de catre cei care se trezesc primii, el este provocat de catre oamenii lenesi care cauta mereu un mod mai usor de a face un lucru.
Daca ai fost prea lenes ca sa citesti tot ce am scris mai sus si ai dat direct scroll pana la sfarsit ca sa vezi care-s alea 5 lucuri pe care le poti invata de la un lenes, atunci iata-le:
( am scris cu font mare si rosu ca sa-ti usurez sarcina )
-
Incepe cu o pauza
-
Concentreaza-te pe lucrurile care iti plac
-
Fa doar lucrurile importante
-
Convinge-i pe altii sa-ti faca treaba
-
Cauta cea mai usoara solutie
Ar mai fi multe lucruri super-tari pe care le putem invata de la lenesi, dar mi-a fost prea lene sa le scriu.
Asa ca fara sa te fortezi prea tare incearca sa te gandesti si singur la ele. 🙂
Si daca esti prea lenes sa faci asta, atunci citeste neaparat ” si “Saptamna de lucru de 4 ore”.
Tot ce trebuie sa faci este doar sa dai cateva clickuri. 🙂
Cu drag,
Paul Melinte
12 Comments
cred ca este primul articol scris de tine in care nu ma regasesc. Singurul lucru cu care rezonez este ca si la mine somnul este absolut necesar si daca nu dorm suficient si bine, atunci nu sunt buna de nimic. In rest…. n-am gasit nimic de invatat de la un lenes… sau poate n-am citit bine! sau poate ca doar ideea in sine de a invata de la un lenes ma irita asa tare incat nu mai vad partea buna din povestea asta… oricum, am lenesi in jurul meu si nu-mi transmit nimic demn de urmat (ba din contra, multa energie negativa).
Paula, nici n-ai idee cat de bine te inteleg. Si mie mi-a fost foarte foarte greu sa vad ceva bun la lenesi, dar dupa ce am lasat prejudecatile deoparte , parca au inceput sa mi se limpezeasca gandurile. Asa ca stai linistita… nu e ceva iesit din comun.
Oricum, desi nu ai rezonat cu articolul, simplu fapt ca ideea te-a indignat ma face sa cred ca am plantat acolo undeva o samanta care s-ar putea sa rasara vreodata.
am rezonat asa tare ca azi m-am uitat din nou la “lenesi” si am vrut sa invat ceva de la ei. De-abia vorbesc, tare cand ar trebui s-o faca incet si invers… de-abia se misca, de-abia respira!!!! ma irita prezenta lor si fac eforturi sa fiu amabila cand ma abordeaza. Atitudinea lor ii face sa sufere pe cei din echipa lor(respecta cu sfintenie punctele 1,2,4,si 5 din lista ta) si sunt tolerati doar pt ca cei direct afectati de “lenea” lor nu au curaj sa le spuna ce gandesc in fata. Deci, ce sa invat eu de la lenesi, Paul? Undeva subconstientul imi spune ca ai dreptate dar…. ACUM nu pot sa inteleg.
si inca ceva: asteptam raspuns la comm meu de ieri, asa ca am cautat special acest articol sa vad daca ai raspuns. Altfel… nicio notificare, nimic, daca nu cautam special, ratam raspunsul tau 🙁 si e pacat! pt ca efortul tau merita!
Sub fiecare comentariu pe care il lasi sunt doua butoane. Daca il bifezi pe primul vei fi instiintata de fiecare data cand altcineva va comenta la postarea la care ai comentat si tu. 🙂
Paula, ma amuza comentariul tau, dar in acelasi timp imi dau seama ca am omis un lucru foarte important: lenesii au nevoie de un tip de leadership special, altfel au tendinta de a se transforma in niste paraziti.
Un sef care vrea sa fie si lider, nu doar sef, trebuie sa-si intelega si sa-si aprecieze oameni. Ori putini oameni pot face lucurile astea atunci cand au in fata lor un lenes. Doar ca… rezultate sunt mai mereu pe masura asteptarilor.
Ironia este ca nici macar acei sefi care fac parte din categoria lenesilor nu stiu sa-i aprecieze pe acesti oameni, desi reusesc sa-i conduca un pic mai bine.
🙂 lenesii despre care vorbeam eu sunt sefi , Paul!! Isi apreciaza oamenii atat de tare incat cele mai grele sarcini le lasa in seama lor, iar atitudinea acelor oameni este “daca ea(el) o “freaca” noi de ce sa muncim?” ….. deja trecem in alta discutie despre alegeri/optiuni personale, despre cum vrea fiecare sa-si traiasca viata. Am recitit articolul tau de multe ori si, ca in orice subiect/situatie cred ca trebuie sa existe o limita a bunului simt. Felul in care descrii tu lenea poate fi constructiv cu conditia sa nu o dai in nesimtire. Apropo, seful la care ma gandeam(nu e seful meu!) cand am inceput sa scriu aici, citeste dezvoltare personala!! Si crede-ma ca ma uit mereu la el (ea) si zic “doamne fereste , sa n-o iau pe aratura ca asta” . Evolutie spirituala, dezvoltare personala, autodepasire, inteligenta emotionala, ok, da` sa stii mereu cand sa nu sari liniuta aia care face diferenta intre detasare si nesimtire. 🙂
P.S. acum vad si butoanele! multumesc 🙂
Nu am cuvinte!scurt si concis!foarte frumos.imi place modul dumitale de a scrie.abia astept sa citesc mai departe.felicitari
Multumesc, Luminita! Inseamna mult pentru mine. 🙂
Felicitari pentru articolul de mai sus. Nu avem de ce sa ne ferim a invata de la toate tipurile de oameni. Acesti “lenesi” au foarte multe calitati, una foarte importanta fiind aceea care evalueaza foarte bine tot ceea ce ii inconjoara. Lenevia este de cele mai multe ori insotita de inteligenta, malefica in unele cazuri, dar nu mai putin valoroasa. Cele cinci lucruri mai sus mentionate pot fi considerate adevarate “idealuri”. Unii le fac pur si simplu, nativ. Este greu sa inveti sa devii lenes, de cele mai multe ori te nasti asa. Daca inaintasii nostrii au devenit incet-incet agricultori in loc sa continue sa fie vanatori-culegatori inseamna ca s-au lenevit? S-au saturat ca caute fructe sau sa alerge dupa iepuri si au inceput sa planteze si sa domesticeasca. Poate ca lenevia este o resursa pe care nu stim sa o apreciem, haideti sa incepem.
Multumesc pentru comentariu, dar am rugamintea ca data viitoare sa iti folosesti numele pentru a lasa un comentariu.
Paul, cu acest articol l-ai descris perfect pe sotul meu. Toata lumea din exterior il cunoaste ca un om de succes si chiar creste pe scara carierei, ii da pe altii afara, chiar daca ei lucreaza cu siguranta mai mult ca el, este un om vazut si il cunosc mii de oameni, el insa nu se oboseste sa le retina numele.. si nici nu ii rusina sa mai ceara de 10 de ori sa se prezinte iar si iar. Nu iese din casa decat daca este strictul necesar, sa isi cumpere tigari de exemplu, pt ca stie ca eu nu-l sustin in aceasta “activitate nociva”, deci nu poate delega… Articolul tau descrie perfect aceasta categorie de oameni care sunt prezenti peste tot, nu este o exceptie..