Asa cum povesteam ieri in acest articol, am ajuns la concluzia ca am nevoie de un plan si de un program ca sa-mi pot realiza planurile “nebunesti”.
Astazi vreau sa clarific pentru amandoi ( adica si pentru mine ) cum trebuie sa faci un plan ca sa ajungi la luna.
Cand zic “plan ca sa ajungi la luna“, vreau sa subliniez cat de important este sa ai un plan maret si am in minte cuvintele lui Les Brown:
Tinteste spre luna.
Chiar daca nu reusesti, macar vei fi printre stele.
Ok!
Sa zicem ca esti dornic sa evoluezi si vrei sa-ti schimbi viata radical sau doar s-o imbunatatesti ( banuiesc ca din acest motiv citesti articolul asta, plus alte articole si carti de dezvoltare personala, in loc sa citesti Click si Can-Can sau sa te joci ceva pe facebook ).
Ce este de facut?
Dupa cum am vazut si ieri, primul lucru pe care ar fi bine sa-l facem, este sa ne facem un plan care sa contina si un program.
Dar, pina sa ajungem la program, hai sa vedem care-i treaba cu planul.
Plan ca sa ajungi la luna:
In primul rand:
Planul trebuie sa fie cat mai simplu!
De ce?
Pentru ca altfel ne vom stresa datorita faptului ca nu stim “de unde sa ne apucam”, ne vom speria si vom refuza ( chiar si la nivel inconstient ) sa-l punem in aplicare.
In al doilea rand:
Planul trebuie sa fie simplu, dar MARET!
De ce?
Pentru ca daca astazi pot alerga 2 km fara sa ma opresc , iar eu mi-as propune ca pina la sfarsitul anului sa pot alerga fara oprire 4 km, atunci asta ar fi, teoretic, un obiectiv foarte usor de realizat.
In practica, as considera acest obiectiv atat de marunt si lipsit de importanta, incat cel mai probabil nu as iesi niciodata la alergat.
Ba mai mult, in scurt timp voi uita de el.
In schimb as avea mai multe sanse, daca mi-as propune sa alerg un maraton in cateva luni, chiar daca eu am peste 105 kg si pot alerga cel mult 2 km fara sa lesin.
Acest obiectiv ma va inspaimanta, iar frica, de cele mai multe ori creeaza blocaje.
Dar… daca ai un plan, poti trece peste aceaste blocaje si poti folosi frica ( si andrenalina care vine odata cu ea ) ca pe un propulsor.
De foarte mare ajutor iti va fi si entuziasmul care apare in cantitati mari atunci cand “tintesti spre luna“, dar care lipseste in totalitate atunci cand obiectivul este considerat usor.
In al treilea rand:
Planul trebuie sa contina motivatia!
De ce?
Pentru ca, asa cum spuneam in diverse randuri, daca vrei sa faci un lucru care nu-ti sta in obicei, ai nevoie de vointa.
Iar combustibilul care alimenteaza motorul vointei este motivatia.
De aceea se mai spune despre un om cu multa vointa ca “este tare motivat”.
Planul trebuie sa contina “de ce-ul” fiecarui obiectiv in parte, deoarece iti vei pune planul la vedere ( printre primele lucruri pe care le fac dimineata este sa deschid calculatorul, asa ca eu l-am pus pe desktop ) si in fiecare dimineata iti vei face un ritual din a-ti citi planul si motivatia.
Daca vei face asta, indiferent ca ai o zi extraordinara sau o zi tare proasta, vei reusi sa faci ceea ce trebuie sa faci, deoarece vei fi constient/a ca toate zilele trec, dar peste un timp, tu iti vei multumi si vei fi foarte fericit pentru ceea ce ai facut astazi.
Daca nu vei face asta, te asigur ca iti va fi extrem de greu sa te tii de acel plan. Poate chiar imposibil. Iar peste ani… vei regreta timpul care a trecut si lucrurile pe care nu le-ai facut.
Si nu cred ca vrei sa regreti ceva!
Bun…
Am inteles de ce trebuie sa avem un plan simplu, dar maret, am inteles ca daca facem cei trei pasi vom avea entuziasm cu carul si motivatia care ne va duce mai departe atunci cand entuziasmul se va ascunde dupa cate un norisor.
Acum, hai sa trecem la “treaba” si sa gasim obiectivele potrivite, dar si o strategie prin care sa ne vedem planurile puse in aplicare.
Cum gasim obiectivele cele mai bune si strategia potrivita
Cuvantul strategie poate pare complicat si poate te blocheaza ( eu unul am patit-o ), dar in realitate este destul de simplu sa-ti faci o strategie.
Tot ce trebuie sa faci, ca sa-ti gasesti obiectivele, dar si strategia potrivita, este sa te asezi comod, sa-ti bagi o muzica frumoasa daca te inspira muzica ( eu ascult acum, si nu ma mai satur, aceasta capodopera: http://www.youtube.com/watch?v=RZMZziF4Rgs ), poti sa iti iei si un pahar cu ceva de baut ( alcool sau nu – nu conteaza – ce iti place tie! ) si sa iti dai voie sa… VISEZI!
Imaginatia te va ajuta sa vezi dincolo de “realitate”, sa vezi exact ce iti doresti.
Dar si sa gasesti cea mai buna strategie!
Scrie tot ce iti trece prin cap!
Chiar daca… mai ales daca, ti se pare abusrd.
De cele mai multe ori ideile “absurde” se dovedesc a fi cele mai bune idei.
Conform cartii pe care o citesc acum si care se numeste “Intelepciunea multimilor“, chiar si oamenii deosebit de intelegenti si competenti, fac greseala de a cataloga idei foarte bune ca fiind absurde.
Spre exemplu:
Harry Warrner de la Warrner Bros, se intreba in 1927: “Cine Dumnezeu ar vrea sa auda actorii vorbind?
Thomas Watson de la IBM declara in 1943: “Cred ca in lume cererea de calculatoare este de aproximativ cinci bucati.”
Sa visezi poate fi extrem de placut, asa cum am vazut mai sus. 😀
Dar nu trebuie sa ne oprim la stadiul de visare, caci sa traiesti ceea ce visezi este de 100 de ori mai placut.
Dupa ce am scris tot ce ne-a trecut prin minte, este momentul sa ne stabilim exact care sunt obiectivele pe termen lung ( mai mult de un an ), mediu ( 1 an ) si scurt ( urmatoarele 3-6 luni ).
Si abia la urma, pe baza acestor obiective ne putem face un program zilnic.
Bineinteles ca si programul trebuie sa il ai la indemana, astfel incat sa il poti consulta cu usurinta.
Eu mi-am impartit cele 24 de ore in 14 intervale cuprinse intre 30 de minute ( minim ) si 3 ore si jumatate ( maxim ).
Intervalul cel mai mare de timp l-am acordat activitatii care este cea mai importanta pentru mine in acest moment.
Am pus acest interval la doar o ora dupa trezire, astfel incat sa fiu sigur ca, orice s-ar intampla, nu va trece nici macar o zi fara sa fac cel putin un pas in directia visurilor mele.
Tot acestei activitati i-am mai acordat un interval un pic mai scurt ( 2 ore ) spre seara.
Ideea este ca dimineata avem cea mai multa energie si cea mai mare putere de concentrare.
Prin urmare este logic sa folosim acest timp pentru a face actiunile care ne vor aduce cele mai multe rezultate.
Un alt factor pe care l-am luat in calcul atunci cand am stabilit intervale atat de lungi a fost corelatia dintre durata unei activitati si puterea de concentrare.
Cu cat faci un lucru mai mult timp, fara intrerupere, cu atat creste puterea de concentrare si productivitatea.
Desi la inceput poate parea invers.
Este adevarat ca dupa un timp putem simti nevoia unei pauze, dar nu este obligatoriu ( mai ales daca iti place ceea ce faci ).
In plus, puterea de concentrare se poate antrena, asa ca, pas cu pas, poti creste foarte mult durata intervalelor.
Spre exemplu eu, cand eram mic puteam citi si o zi intreaga, oprindu-ma doar ca sa manac ( dar si cand mancam imi luam cartea dupa mine ).
Ajunsesem sa fac asta prin exercitiu si devenise o obisnuinta.
Ba chiar se facea noapte si pentru ca eram nevoit sa sting lumina, mergeam si citeam pe toaleta pina ma lua somnul.
Cu timpul, am inceput sa citesc mai putin, iar la un moment dat ajunsesem la concluzia ca nu mai pot sa citesc atat de mult.
Din fericire, ca si in alte cazuri, m-am inselat.
Pe 3 ianuarie am citit cartea asta, iar seara m-am apucat de cartea asta si am terminat-o un pic dupa miezul noptii.
Doua carti intr-o singura zi! Se pare ca pofta vine mancand. 😀
Asadar, revenind la program, avem de facut urmatoarele lucruri:
- impartim ziua in intervale orare precise;
- atat cat este posibil ( stiu ca nu toata lumea munceste de acasa ) acordam celor mai importante sarcini intervale orare cat mai lungi, de preferat la inceputul zilei ( daca imaginea de sine iti spune ca tu nu esti “un matinal”, n-ai decat s-o schimbi );
- combina sarcinile care se pot combina ( spre exemplu eu combin miscarea zilnica cu cumparaturile – am 6 km de mers pe jos, drum cu pante, pina la supermarket si inapoi – fac si cumparaturile, dar si transpir in acealasi timp, iar daca mergi la munca poti folosi timpul pierdut pina acolo si inapoi ca sa asculti audiobook-uri )
- combina sarcinile de acelasi timp ( spre exemplu mailurile cu verificarea facebook-ului ).
- cand facem impartirea nu trebuie sa neglijam niciun domeniu al vietii noastre – echilibrul este cheia;
- ne pastram flexibilitatea – daca se intampla sa nu te tii de plan intocmai, asa cum am facut eu astazi ( pentru ca m-am trezit tarziu 🙂 ), poti improviza pina ajungi sa fii iar in program, dar sub nicio forma nu neglija cele mai importante ( nu urgente ) activitati;
- in functie de rezultate si de situatiile din viata ta, poti modifica programul ( si este indicat s-o faci daca simti nevoia ) astfel incat sa se potriveasca, dar fereste-te sa ramai fara program ( chiar si pentru o zi ), daca nu vrei sa cazi in capcanele de care iti vorbeam ieri;
- orice modificare faci, trebuie sa iei in calcul obiectivele tale;
- programul pentru weekend ar fi bine sa fie diferit si sa contina o perioada de evaluare si planificare plus timp pentru reincarcarea bateriilor.
Cam atat despre plan si program.
Pe parcurs, daca vor aparea si alte idei utile, voi updata acest articol.
Daca ai intrebari sau comentarii le astept, iar daca ti-a placut acest articol, m-as bucura mult sa vad ca ai dat un like & share.
Cu drag,
Paul Melinte
4 Comments
Frumos, Paul!
Primii paşi în exerciţiul planificării, cred că i-am făcut inconştient, începând pe la vreo 9 ani, când m-am apucat să scriu. Îmi amintesc din vremea aceea, doar că scriam pe un “Bloc şoimul X6”. Un carneţel cu foi de matematică, format A6, aveam să aflu asta în liceu 🙂 . Cred că am scris acolo vreo 20 de pagini. Poate mai mult. Carnetul, s-a pierdut. Următorul, a fost un caiet “de 10 lei”. Erau nişte caiete mai groase, cu învelitoare de plastic, A5, cu 200 pagini. Acesta, avea o copertă albastră. De data asta, a fost dictando.
Am trecut apoi la etapa “bileţelul magic”. Asta, a durat foarte mulţi ani.
Pasul următor, şi cred că unul foarte important, a fost în 1983, când am început să ţin un caiet de cheltuieli. Şi astăzi fac asta şi m-a ajutat în multe, chiar dacă în aparenţă se referă la finanţe casnice!
În fine, cred că o altă etapă importantă, a fost 1997, când mi-am schiţat un plan pe 10 ani. L-am reluat în 1998 şi cred că e una dintre dcele mai ciudate lucrări ale mele…
Exceptând cele la care am renunţat, TOTUL s-a materializat, într-o formă sau alta!
După aceea, am trecut la un altfel de planificare. Aşa s-a născut prima mea carte, “Ritmuri Interioare”, acum, “Începutul călătoriei”. Şi am rebotezat-o astfel, pentru că la ultima revizie, mi-am dat seama că de fapt, asta era: Începutul unei călătorii foarte lungi, care continuă şi astăzi. 😉
Toate cele bune!
Multumesc mult, Serban! Calatorie frumoasa! 😀
Interesant articol. Ceva asemanator fac si eu. Si culmea, chiar am scris un articol foarte foarte asemanator aici. http://pruncu.wordpress.com/2011/04/11/exercitii-pentru-rezolvarea-planurilor/
Totusi, multi au impresia ca un astfel de plan e prea complicat. Adevarul e ca iti ia cam jumatate de zi sa-l faci si dup-aia ai scapat, te poti folosi de el foarte usor.
Nu stiu de tine, dar eu am computerul plin de fisiere word cu informatii de genul asta (ce mancaruri sa gatesc/mananc, ce siteuri sa vizitez, ce carti mi-am propus sa citesc sau n-am apucat sa le termin, etc.). Sunt foarte utile ! Si la fel, fiecare a luat putin de scris, iar acum doar mai adaug din cand in cand in caz ca apare ceva.