Prima mea intalnire cu “dezvoltarea personala” a fost pe vremea cand am intrat la liceu si a fost posibila datorita celor cateva carti de dezvoltare personala pe care le-am putut gasi la Biblioteca Judetana din Calarasi.
De fapt… vorba vine dezvoltare persoala pentru ca eu nici nu stiam pe vremea aia ca se numeste asa. 🙂
Dar oricum s-ar fi numit, recunosc ca a fost dragoste la prima vedere. Chiar daca multa vreme tot ce am inteles din dezvoltarea personala a fost faptul ca daca cred suficient de tare, pot face orice imi imaginez ( indiferent ce spun cei din jurul meu ).
Cu ce m-a ajutat dezvoltarea personala?
Adevarul este ca eram un adolescent timid si cu prea putina ( spre deloc ) incredere in mine, asa cum sunt dealtfel majoritatea adolescentilor si de aceea dezvoltarea personala a facut pentru mine acel lucru care intr-o societate ideala ar trebui sa il faca familia si profesorii: m-a ajutat sa ma inteleg mai bine, sa-mi vad atat plusurile cat si lucrurile la care mai am de lucrat si sa fiu mandru de mine chiar daca imi doream ( si inca imi doresc ) sa fiu pe zi ce trece tot mai bun.
In timp ce altii incercau sa-mi taie aripile, dezvoltarea personala m-a ajutat sa le pastrez si mi-a dat curaj sa visez. Asta a fost primul rod rezultat dintr-o dragoste care avea sa devina nemuritoare si din ce in ce mai mare.
Au trecut vreo 15 ani de atunci, vreme in care relatia mea cu dezvoltarea personala s-a tot schimbat. Am avut si certuri ( ca-n orice relatie ), am avut si zile bune, dar important este ca am ramas impreuna si inca ne bazam unul pe altul. Ba pot spune ca relatia noastra s-a sudat destul de bine.
Intre timp dezvoltarea personala a inceput sa prinda tot mai mult teren si in Romania ( la distanta de aproape 100 de ani de americani ), dar pe masura ce devine mai populara, se inmultumesc si cazurile celor care nu inteleg ca dezvoltarea personala este precum un porc.
Care este asemanare dintre un porc si dezvoltarea personala?
Ideea acestui articol mi-a venit dupa ce am citit ce a scris Cristi si Luci.
Dar n-as fi facut-o daca ei ar fi fost singurii care “au vorbit de bine” dezvoltarea personala si oamenii care se preocupa de acest aspect.
Acum un an si Marius ( care are o gramada de articole cu tag-ul “dezvoltare personala” ) vorbea despre “workshop-urile motivationale”.
Si mai sunt cativa bloggeri “mari” care au vorbit despre dezvolatarea personala, dar pe care nu vreau sa-i pomenesc aici deoarece subiectele abordate de ei nu sunt tocmai pe gustul meu si nu vreau sa stric Feng Shui-ul acestui blog.
Nu vreau sa jignesc pe cineva, dar parerea mea este ca acesti domni fac aceeasi greseala pe care o faceam si eu la 14 ani: confunda porcul cu soriciul.
Domnilor, motivatia nu inseamna dezvoltare personala!
Diferenta dintre motivatie si dezvoltare personala este ca diferenta dintre sorici si porc.
Majoritatea oamenilor incep sa manance porcul de la sorici si abia apoi trec la “artileria grea”, tot asa cum multi incep dezvoltarea personala de la motivatie si abia apoi trec la alte capitole.
Daca voua nu va ( mai ) place soriciul, asta nu inseamna ca cei care consuma ( si uneori mai si platesc pentru ) asa ceva sunt prosti.
Acum normal ca sunt unii ( mai multi sau mai putini ) carora le place atat de mult soriciul, ca nu se mai dezlipesc de porc pina nu il termina. Si daca il termina trec la urmatorul porc si apoi la urmatorul porc si tot asa pina li se face rau.
Ghici ce fac dupa ce li se apleaca?
Exact! Tipa in gura mare: “FUGIŢI DE DEZVOLTAREA PERSONALĂ”.
Pai ce vina are bre porcul daca tu ai mancat prea mult sorici?
Poate ca nu ai vazut/stiut ca sub sorici mai exista si altceva, dar asta-i nu-i un motiv suficient de bun ca sa dai vina pe porc ( sau pe ala de l-a taiat ) pentru greata ta.
Ce inseamna pentru mine dezvoltarea personala?
Pentru mine dezvoltarea personala inseamna mult mai mult decat sorici.
Dezvoltarea personala inseamna autoeducatie si evolutie. Adica procesul care ar trebui sa suplineasca lipsurile educatiei formale, sa te ajute sa devii un om mai bun ( indiferent ce inseamna asta pentru tine ) si care nu ar trebui sa se opreasca niciodata.
Si pentru ca se numeste autoeducatie, fiecare se educa in domeniile in care crede el ca are nevoie, parerea celor care stau si comenteaza de pe margine fiind in acest caz total irelevanta.
Oricum, din cate observ, educatia formala lasa multe gauri pe care autoeducatia trebuie sa le umple.
Asa ca nedumerirea mea este: cum naiba poti spune ca cineva poate face exces de dezvoltare personala?
Cine poate spune ca este prea destept? Cine poate spune ca este perfect?
Daca nu poti spune lucrurile astea ( sper sa am parte de cititori rationali ), atunci nu poti afirma ca cineva poate face exces de dezvoltare personala.
Da, poti face exces de carti, materiale motivationale si asa mai departe. Dar asta nu inseamna sa faci exces de dezvoltare personala.
E logic ca nu se va schimba nimic ( in bine ) daca tot ce faci este sa citesti toata ziua si/sau sa-ti imaginezi cum va fi.
Ba chiar e foarte posibil ca asta sa-ti faca rau deoarece incepi sa te minti singur/a si sa te hranesti cu emotiile furnizate de imginatie.
Am spus-o si eu in nenumarate randuri si o sa o mai spun: orice iti doresti trebuie sa pui osul la treaba.
Altfel nu se poate si daca speri la altceva, atunci pierzi timpul de pomana.
Porcul nu o sa se taie singur. Cu atat mai putin nu se va transforma singur in sarmale sau carnati doar pentru ca tu iti imaginezi cum va fi cand cand toate vor fi gata intinse in fata ta.
Poti sa citesti tu cea mai tare reteta de la cel mai tare bucatar, daca nu te murdaresti un pic pe maini ca sa speli matele, nu vei manca carnati.
Astea fiind spuse, stiu ca am exagerat un pic si e posibil sa-ti fi facut greata ( mai ales daca nu mananci carne ), dar am vrut sa-ti ramana imaginea porcului in cap si sa intelegi ca dezvoltarea personala este mult mai complexa decat cred unii.
Si este sau ar trebui sa fie obligatorie!
Iti mai spun un lucru si apoi pun punct.
Daca o sa vezi ca majoritatea celor care se ocupa de dezvolatare personala bat moneda pe motivatie, sa stii ca nu este o coincidenta. Ala este nivelul la care ne aflam si din pacate pina nu parlim soriciul, nu putem sa transam porcul.
Daca tu l-ai parlit si l-ai mancat deja, atunci treci mai departe si nu mai pierde vreme incercand sa demonstrezi ce prosti, lenesi, nebuni… sunt aia care inca-s la sorici.
Asta nu te face cu nimic mai bun. Ba din contra.
Acum ceva vreme povesteam ca nici eu nu mai citesc carti motivationale.
Dar asta nu inseamna ca ma cred mai destept decat cei care simt nevoia de motivatie.
Le-am fost si le voi ramane toata viata recunoscator acelor oameni care prin cartile lor mi-au deschis ochii si mi-au dat putere sa visez cu ei deschisi.
Later update: Din ciclul se intampla si la case mai mari, observ acum ca si Elefant.ro baga toate cartile de dezvoltare personala in aceasi oala: “lecturi motivationale”. Dar astazi ii iert pentru ca in noaptea asta organizeaza “Noaptea dev0ratorilor de carti” ( detalii aici: ).
Cu drag,
Paul Melinte
P.S. – Mi-ar placea tare mult sa vad care este parerea ta despre acest subiect, asa ca indrazneste! 🙂
13 Comments
Paul, super articol, felicitari!
Si eu sunt uimit cand oamenii spun ca avem prea multa dezvoltare personala.
Intr-adevar, uneori avem prea mult bla-bla motivational, tu ai pus punctul pe i aratand diferenta.
Mersi, Dragos! 🙂
Fara indoiala ca dezvoltarea personala trebuie sa inceapa cu un A B C si acela este ‘motivatia’. Ea este motorul unui parcurs intens, bogat si fructuos daca, cum ai spus si tu, fiecare depune propriul efort personal la indeplinirea lui.
Cu cat vom citi mai mult, cu atat ne vom cladi mai puternic si chiar de am face un exces, cred ca exista metode de a ne rebalansa.
Multumim frumos de articol.
Numai bine
Valentina, nu mai stiu unde, dar am auzit/citit la un moment dat ca orice am face, suma viciilor noastre ramane constanta. Daca este asa, atunci imi doresc ca viciul meu sa fie cartile si articolele de dezvoltare personala. 🙂
Dezvoltarea personala e un concept necunoscut, sau gresit inteles in cele mai multe cazuri. Citirea cartilor motivationale ajuta la intelegerea, la constientizarea unor tipare, insa e bine sa n-o confundam cu dezvoltarea personala, care e un proces de durata, si care presupune actiune, munca, schimbare, si reinventare a intregii personalitati.
Asa este, dezvoltare personala este un proces de lunga durata. Probabil ca si asta este unul dintre motivele pentru care cei ce cauta “pilul minune” sunt dezamagiti atunci cand nu reusesc sa o gaseasca. Multumesc pentru contributie, Daniel! 🙂
Din punctul meu de vedere dezvoltarea personala presupune si motivare. Ea ajutandu-ne sa facem trecerea de la o motivatie extrinseca la una intrinseca (care este mult mai profunda). Dar sunt perfect de acord cu tine, dezvoltarea personala nu se rezuma doar la motivatie si nu are cum sa fie prea multa niciodata.
Felicitari pentru articol!
Da, Dragos! Ai dreptate! Dezvoltare personala fara motivatie nu ar fi posibila.
Bun articol, Paul si binevenit!
Si eu am parcurs un drum lung in autoeducatie, cu recunostiinta pentru deschiderea catre aceasta lume, inca din 1995.
Lucrez in domeniul aplicarii standardelor de management al calitatii, mediului, sanatatii si securitatii in munca, a sanatatii alimentului si am reusit sa fac cunoscuta si apoi asimilata si apreciata autoinstruirea in procedura competenta, instruire si constientizare fiecarui sistem de management construit.
Ea a devenit un instrument si criteriu de evaluare eficient a performantelor pe post la unii dintre cei mai buni clienti ai mei .
Orice manager de lung drum intelege si apreciaza valoarea autoeducatiei si daca nu suporta consecintele.
Deming spunea ” Invatatura nu este obligatorie, dar nici supravetuirea nu este.”
Felicitari pentru articol si spor in toate!
Cu drag si pretuire,
A.R.M. Pop
Multumesc frumos! Memorabil si corect citatul pe care l-ai dat.
eu cred ca inca fac parte din categoria celor ce “citesc prea multe carti motivationale” dar sunt sigura ca inca nu m-am pierdut pe drum si n-o sa ajung sa mi se aplece 🙂 si sa spun “fugiti…” . Consider ca si pt mine dezvoltarea personala inseamna autoeducatie si evolutie pt ca nu doar citesc de vreo doi ani (in ultimul an am devenit ca un burete) dar chiar m-am schimbat, am evoluat, m-am autoeducat, ma analizez tot timpul, am devenit CONSTIENTA permanent. imi asum tot ce fac si tot ce mi se intampla, bine sau rau, iar articolele tale, Paul, au fost de multe ori extrem de benefice si lamuritoare pt mine si poate ca tu esti singurul “responsabil” ca nu mi s-a aplecat pana acum. Poate ca te-am descoperit la momentul potrivit, ca prin articolele tale sa-mi raspunzi la intrebari la care altfel n-as fi gasit raspuns sau as fi gasit raspunsul gresit. Concursul tau, la care am participat zilele trecute… a fost primul la care am indraznit sa ma bag si stii de ce? Ai folosit in descriere cuvintele “sa ne scoata un pic din zona de confort” si ” sa faci un exercitiu de dezvoltare personala”.Din exterior poate pare un fleac dar pt mine a fost o mare provocare sa-mi postez o poza public si sa-mi invit cunostintele sa dea “like”. Provocarea in sine, participarea cu tot ce a insemnat ea, au fost fantastice pt mine; la inceput nici nu m-am uitat ce carte se castiga. Participarea a facut mai multi bani decat premiul castigat. Iti multumesc pt ca m-ai scos din zona mea de confort, iti multumesc pt ca raspunzi fara sa stii la multe intrebari de-ale mele si FELICITARI pentru un nou articol excelent din punctul meu de vedere (Y)
Nu de mult am descoperit blogul tau si trebuie sa spun ca m-am indragostit….aveam nevoie de asta,sa incep sa ma descopar si sa incep sa cresc…Eram intr-o stare vegetativa de ceva ani…deci Multumesc! O sa devorez toate postarile tale si vechi si noi…Spor la treaba pentru ca astept cu nerabdare!
Cu placere si mult succes, Raluca! 🙂