Sa nu se inteleaga ca am ceva impotriva turcilor, caci nu am nimic cu nicio nationalitate, desi ma intreb uneori:
Oare romanii nu s-au saturat cat le-au platit tribut turcilor si altora ca ei?
Inteleg ca va mai dura un pic pina vom fabrica calculatoare, rachete, submarine sau mai stiu eu ce alte chestii complicate.
Dar nu pot, oricat m-as stradui, sa inteleg de ce nu suntem capabili sa producem macar dovlecei?
sursa foto: http://asat-timisoara.blogspot.ro
Pamanat avem si din cate inteleg este mai ieftin si mai roditor decat in multe alte tari.
Oameni care sa-l munceasca avem, caci chiar daca agricultura romanesca este in stadiul asta, multi romani au invatat sa faca agricultura muncind pe afara.
Avem deci cele mai importante doua componente.
Atunci… ce ne lipseste?
De ce cumparam dovlecei si alte legume + fructe din tari care daca ar fi sa judecam dupa nivelul salariilor, pretul si calitatea pamanatului, ar trebui sa aiba o agricultura mul mai putin competitiva decat a noastra.
Dupa parerea mea sunt doar trei variante posibile:
- de prosti
- de puturosi
- pentru ca ne lipseste spiritul, vointa si educatia antreprenoriala!
Dupa cum probabil iti dai seama, prefer sa cred in varianta nr. 3.
Si daca te intrebi ce m-a apucat sa vorbesc de dovlecei, o sa-ti explic in cele ce urmeaza.
Supararea mea, caci daca n-a fi suparat poate ca n-as scrie despre dovlecei, pleaca de la doua intamplari banale, dar care m-au facut sa-mi pun cateva intrebari.
Prima intamplare s-a petrecut intr-un hipermarket din Calarasi ( judet cu mare potential agricol ) unde am observat pentru a nu stiu cata oara ca majoritatea legumelor si fructelor nu sunt romanesti si pana si banalul dovlecel este adus din Turcia.
Pe langa faptul ca este adus din Turcia, vandut intr-un oras romanesc cu mare potential agricol si cu un sfert din locuitori plecati la munca in afara tarii ( majoritatea dintre ei ca zilieri – multi in agricultura ), dovlecelul turcesc este si calitatea a doua!
Dar asta nu-i opreste pe comercianti sa-l vanda cu 6-7 lei/kg.
Al doilea lucru care m-a suparat si m-a determinat sa scriu acest articol este o discutie din care am aflat doua lucruri aproape incredibile:
1. Statul roman pe care majoritatea il injura toata ziua, incearca uneori sa mai si dea inapoi din ceea ce ia.
Astfel se face ca pt. fiecare hectar de pamant cultivat, agricultori primesc suma de 140 de euro sub forma de subventie.
2. Din pacate de acesti bani nu beneficiaza locuitorii satelor ( as fi vrut sa le zic tarani, dar spre rusinea multora nici macar asta nu sunt ) ci doar cativa “antreprenori” care au reusit sa isi faca asociatii si au luat in arenda pamantul oamenilor.
Asta nu ar fi neaparat un lucru rau, caci este bine stiut ca in agricultura profitabilitatea creste odata cu cresterea suprafetei cultivate.
Dar problemele sunt cu cei care detin acesti asociatii si modul in care ei inteleg sa faca afaceri.
In primul rand, in afara de grau, porumb, floarea soarelui, soia si rapita, altceva nu prea am vazut sa cultive.
In al doilea rand: ce ofera celui care isi arendeaza pamantul?
Mai nimic as zice eu?
Spre exemplu, daca i se cultiva pamantul cu grau, el va primi in jur de 900 de kg de grau/ha.
In functie de pretul graului care din ce am vazut variaza intre 0,5 si 1 ron/kg, inseamna ca el va castiga intre 450 si 900 de ron/ha.
Conform calculelor de pe acest site, la 0,6 ron/kg si o productie medie de 5 tone/ha, proprietarul pamantului castiga 540 de ron, iar asociatia dupa ce isi scade ce a cheltuit ramane cu 631 ron + cei 140 de euro subventie de la stat, adica un profit brut de aproximativ 1250 de ron.
Mult mai bine pentru “antreprenor”, dar daca analizam posibilitatile, destul de putin si pentru o parte, dar si pentru cealalta.
Prin comparatie, daca ar fi cultivat dovlecel, in loc de 5 tone la ha cat este media la grau, ar fi obtinut intre 10 si 20 de tone/ha, iar pretul chiar daca nu il punem cat este acum pe piata, cred ca putem presupune ca ne-am descurca sa vindem macar cu 1 leu/kg.
Asa ca daca facem media si scoatem o productie de 15 tone, avem venituri de 15.000 de lei/ha, fara sa mai punem la socoteala subventia.
Desigur ca trebuie sa tinem cont ca la dovlecei s-ar putea sa fie cheltuieli si probleme mai mari decat la grau.
Iar munca va fi cu siguranta mai multa.
Dar trebuie sa tinem cont ca, spre deosebire de cereale unde nu ai decat o singura cultura/an, la legume acelasi pamant suporta mai multe tipuri de culturi, fiecare cultura cu perioada ei.
Nu mai vorbim aici de sere sau solarii, caci nu vreau sa aud “n-avem noi bani de asa ceva” si sa ma enervez si mai tare.
Acum, eu nu sunt expert agricultura si nici nu mi-am propus sa fiu in urmatoarea perioada, dar cred ca se vede cu ochiul liber ca si in agricultura, ca si in orice alt domeniu, munca putina si fara bataie de cap aduce venituri mici.
Daca esti agricultor si nu vrei bataie de cap, atunci pui doar grau si-i lasi pe turci, spanioli si pe altii sa ne vanda fructe si legume scumpe si fara gust, muncite de multe ori tot de romanii nostri.
De ce am scris acest articol?
L-am scris pentru ca imi pasa si desi nu stiu cati din cititorii acestui site sunt interesati de agricultura, sper ca poate va misca pe cineva si-l va determina sa puna mana la treaba ( includ in “treaba” si invataul ).
Deasemenea l-am scris in calitate de roman si de consumator care isi doreste sa consume produse romanesti de calitate.
Cu drag,
Paul Melinte
P.S. – exemplu dovlecelului este pur intamplator, desi mi se pare profitabil, sunt sigur ca sunt culturi chiar mai profitabile.
P.P.S. – daca iti doresti ce imi doresc si eu, da te rog acest articol mai departe!
6 Comments
draga Paul melinte te inteleg perfect, si eu, desi nu sunt pasionata de agricultura, ma revolt la asemenea intamplari sau …nici nu stiu cum sa le zic, cand vad ca pamantul nostru ca untul sta degeaba, si romanul mananca legume de la export. Expresia, “n-avem noi bani” de solar sau de alte investitii ma ucide, pentru ca nu o data, ci de fiecare data, atunci cand am intrebat cati bani le trebuie pentru cutare investitie, stii ce raspuns am primit…?
“pai, nu stiu!!” deci omul nici macar nu a facut pasul sa treaca de primul calcul!!
bun, dau mai departe cu drag
Cred ca exista si varianta in care mare parte din fructe si legume vin din Turcia pentru ca se fraudeaza statul. Exista nenumarate documentare cum niste “baieti destepti” fura statul deschizand la fiecare 30 de zile o firma de import-export prin care tranziteaza mii de tone de legume si fructe. Costul chimicalelor pe care le folosesc turcii si nu numai ei, e mult scazut fata de agricultura clasica, chiar si cu ingrasaminte de la noi.
Da, ai dreptate stiu ca se intampla si lucrurile astea ( din pacate ).
Pentru un hectar de dovlecei ai nevoie de 7-8.000 lei in primul an, in anul următor investitia este mai mica. Pe langa banii astia mai ai nevoie de un put pt apa, o pompa si sursa de energie electrica. Pt transport ai nevoie de o dubita care costa si ea ceva bani. Ca sa vinzi in supermarket trebuie sa le asiguri zilnic o anumita cantitate, ce nu se vinde se returnează. Plata se face in termen de 60 zile pana te platesc ei suporti totul din buzunarul tau. Daca vrei sa faci legumicultura iti trebuiesc bani nu e chiar atât de simplu.
Marian, eu zic ca depinde cu ce comparam. Da, e mai complicat decat sa te duci zi de zi la un job oarecare unde un antreprenor ( pe care cel mai probabil 90% dintre angajati il injura ) iti creeaza toate conditiile pentru a lua un salariu luna de luna. Dar totusi… chiar luand in calcul tot ce bine scoti tu in evidenta, nu e ca si cum ne-am apuca de facut calculatoare sau mai stiu eu ce minuni. Normal ca nu o sa poata toata lumea sa faca afaceri ( chiar daca vorbim de legumicultura sau ceva mult mai complicat ), dar una e sa nu faca toata lumea si alta e sa nu faca aproape nimeni ( comparativ bineinteles cu altii ).