3 Pasi Simpli Pentru A Scapa De Timiditate Pentru Totdeauna

cum scap de timiditate

Astazi scriu despre una dintre cele mai des intalnite probleme in randul copiilor si adolescentilor, dar si la foarte multi adulti: TIMIDITATEA.

Si eu la randul meu m-am confruntat cu aceasta problema. De altfel unul dintre motivele pentru care am facut trecerea de la romane la carti de dezvoltare personala a fost tocmai dorinta mea de a scapa de aceasta povara si speranta ca voi gasi solutia in aceste carti.

Citind mai multe carti de dezvoltare personala am ajuns sa inteleg ca timiditatea nu este o caracteristica cu care m-am nascut, asa cum credeam eu.

Daca timiditatea ar fi fost o caracteristica a mea, atunci cu siguranta nu as mai fi ajuns sa fac multe lucruri.

Nu as mai fi ajuns sa intru in magazine la intamplare si sa intreb daca vor sa cumpere pungi, caserole, pahare din plastic si ce prostii  mai incercam eu sa vand la asa zisul job de “agent de vanzari” pe care l-am avut la un moment dat. Nu mai vorbesc de repetarea acestei “operatiuni” la tarabele din piete si de numarul mare de refuzuri la care trebuia sa fac fata. 🙂

Daca timiditatea este ceva de neschimbat, atunci cum se explica faptul ca cel mai timid copil din clasa ajunge sa traiasca de cativa ani de zile fara sa mai lucreze pentru altcineva, intermediind tranzactii imobiliare in plina criza imobiliara ca freelancer?

Cum reuseste acelasi “copil timid”  sa scrie pe un blog atunci cand creste tot ce ii trece prin cap sau chiar sa tina discursuri la grupuri de pana la 100 de persoane?

Raspunsul: timiditatea este un rezultat si nu o caracteristica, asa cum ne fac sa credem etichetarile cu care, atat noi, cat si cei din jurul nostru, ne “pricopsesc”.

Timiditatea este doar tiparul dupa care gandim si ne comportam IN UNELE SITUATII (retine asta!) datorita fricii.

Iar frica este o  urmare a educatiei primite,  a interactiunii si a modului in care am perceput interactiunea cu mediul inconjurator (parinti, prieteni, colegi, profesori, etc.).

Dupa ce am scris in articolul trecut despre timiditatea mea si legatura cu parintii mei, o tanara cititoare aflata  inca la liceu, mi-a scris despre provocarile prin care a trecut in ciuda varstei sale fragede si despre modul in care relatia sau mai bine zis lipsa unei relatii adevarate cu parintii ei au afectat-o si au determinat-o sa adopte acest tipar de gandire: timiditatea!

Aceasta fata desi a trecut prin incercari foarte dureroase are puterea sa lupte si sa caute solutii pentru a evada din situatia in care se afla.

Scriu acest articol la rugamintea ei de a-i da cateva sfaturi.

Deoarece asa cum spuneam, multi dintre noi sufera sau au suferit vreodata din cauza acestui tipar de gandire distructiv, i-am spus ca ii voi raspunde sub forma unui articol astfel incat si altii sa poata profita de el.

Analizand ce am facut eu ca sa-mi  schimb acest tipar de gandire dintr-unul distructiv intr-unul constructiv, am identificat 3 pasi  pentru a scapa de timiditate pentru totdeauna, pasi pe care ii poate folosi oricine.

cum scap de timiditatesursa foto

1. Constientizeaza felul in care oamenii timizi gandesc si cum au ajuns sa gandeasca asa.

Dupa ce am inteles ca timiditatea nu este o caracteristica (asa cum este de exemplu culoarea ochilor) am inceput sa observ asemanari intre actiunile mele si actiunile altor “timizi”.

Stiind ca orice actiune este rezultatul unui gand, am ajuns la concluzia ca daca vreau sa scap de timiditate trebuie sa inteleg cum gandesc “oamenii timizi” si sa fac exact pe dos.

Ce am observat la acesti oameni:

 

Au o parere proasta despre ei insisi deoarece isi analizeaza tot timpul  imperfectiunile si exagereaza importanta acestora.

Acest comportament denota faptul ca in loc sa fie hraniti cu laude si incurajari, acesti oamenii au fost otraviti de catre cei din jurul lor cu nenumarate critici determinandu-i pana la urma sa creada acele lucruri, ba chiar sa-si caute singuri diferite defecte.

Adevarul este ca foarte putine dintre lucrurile pe care le credem despre noi sunt adevarate, din simplul motiv ca marea majoritate nu sunt caracteristici ci doar rezultate temporare ce pot fi oricand schimbate.

Gandeste-te ca daca te-ai fi nascut intr-o alta tara, o alta cultura sau o alta familie, astazi poate ca ai vorbi o alta limba, ai avea alte pasiuni, ai avea alte obiceiuri culinare, ai avea o alta mentalitate…  “ai fi” cu totul altul.

Si atunci?  Cine sau cum esti tu?

Esti timid/a? Sau doar ai invatat sa te comporti asa?

 

Isi cer tot timpul scuze,  deoarece nu vor sa fie certati sau chiar mai rau.

1. “Ma scuzati ca va deranjez. Ma numesc…”

2. “Ma scuzati ca am scris prea mult dar sincer… nu m-am putut opri”

3. “cand faceti acel articol?:D

Eu: “Probabil ca in seara asta. Dar nu sunt sigur.”

“Ok. ma scuzati ca v-am deranjat”

 

Ce inteleg eu din asta? Atentie, acum ma adresez direct cititoarei mele.

 

Cand te-am rugat sa nu imi mai vorbesti asa formal deoarece nu sunt chiar asa de batran, mi-ai spus ca eu sunt adult si asa iti arati tu respectul.

Cand ti-am spus ca nu esti chiar asa de timida deoarece ai avut curajul sa imi scrii, ai spus ca esti timida doar cand vorbesti cu cineva fata in fata.

Mi-ai mai spus ca in prezenta prietenilor tai nu manifesti acest comportament.

Din ce mi-ai mai scris tu, inteleg ca iti ceri tot timpul scuze deoarece parintii tai si  acum buncii tai aveau/au obiceiul  de a te admonesta indiferent daca gresesti sau nu.

Asa ca reactia ta este perfect normala, mai ales atunci cand persoanele cu care interactionezi sunt adulti.

Ca sa poti trece cu usurinta peste aceste lucruri trebuie sa intelegi ca, desi aceste persoane sunt acum in postura unor agresori, de fapt ei sunt la randul lor victime de care trebuie sa-ti fie mila si in loc sa cauti sa te ajuti pe tine, cauta sa ii ajuti tu pe ei. Si chiar de nu-i vei putea  ajuta, perceptia si modul in care reactionezi tu se vor schimba.

Chiar daca tu crezi ca esti doar un copil, cu siguranta esti mult mai matura decat sunt ei.

Mama ta (si probabil si tatal tau) au un comportament dezechilibrat deoarece au fost victimele bunicilor tai si nu au avut puterea ta de a trece peste aceste lucruri.

Probabil ca si bunicii tai au fost la randul lor victime si tot asa mai departe. Ideea este ca “cineva”, adica  tu :), trebuie sa rupa acest cerc vicios, altfel acest comportament  se va perpetua mai departe.

Toti oamenii, in mintea si sufletul lor, au intentii bune!

Numai ca, desi pe cate unii ii vezi ca fiind maturi, multora le lipseste maturitatea deoarece sunt afectati de diverse experiente si se comporta ca atare, de cele mai ori mecanic si fara a constientiza cu adevarat ceea ce fac.

A te supara pe ei, este la fel de gresit ca si comportamentul acelor parinti care isi bat copii cand fac vreo boacana (uneori chiar si la lucruri minore) pentru ca au primit la randul lor acelasi tratament in copilarie si nu mai realizeaza ca ei, desi sunt  adulti, fac greseli multtttttt mai mari.

Retine ca modul in care un om se comporta nu este o caracteristica cu care s-a nascut ci doar rezultatul educatiei si al interactiunii sale cu mediul. Sau mai bine zis a modului in care a perceput interactiunea cu mediul si a felului in care a ales sa reactioneze.

Copii fiind primele lucruri pe care invatam sunt cele pe care nu este bine sa facem. Invatam sa ne fie rusine de diverse lucruri (comportament, ganduri, sexualitate, etc.), dar nimeni nu ne invata sa ne mandrim cu ceea ce suntem.

De fiecare data cand vei vedea pe cineva care este violent (fizic sau verbal) sau are orice alt tip de comportament negativ, gandeste-te ca de fapt acel om este foarte fragil si comportamentul lui nu este decat o reactie de aparare, la fel cum este si timiditatea ta.

 

Ii pun pe cei cu care interactioneaza pe un piedestal.

Este normal sa fii emotionat cand vorbesti cu oamenii din moment ce tu crezi ca acestia sunt mai buni decat tine.

Atunci cand stai de vorba cu cineva adu-ti aminte ca acel om are propriile frici si propriile defecte pe care incearca sa le ascunda.

Poate ca face asta altfel decat o faci tu, poate ca afiseaza o atitudine violenta, superioara sau poate ironica, dar daca ti-ai muta pentru o clipa atentia dinspre propria persoana spre cei din fata ta, ai vedea ca sub mastile pe care le afisam, noi toti suntem exact la fel: speriati si vulnerabili.

 

2.Nu te mai gandi atat de mult!

Desi oamenii care sufera de timiditate tind sa se subevalueze, adevarul este ca marea lor majoritate sunt foarte inteligenti.

Si ce-i place unui om inteligent sa faca?

Sa gandeasca!

Problema este ca… gandesc prea mult!!!

Gandind asa de mult ajung sa descopere toate riscurile, toate problemele care ar putea aparea, toate defectele pe care altii le-ar putea observa la ei si asa mai departe.

Gandind prea mult incepe sa iti fie frica, ai tendinta sa amani ca sa scapi de aceasta frica, dar cu cat amani mai mult, cu atat frica creste pana ajunge in punctul in care te paralizeaza.

Nu iti da ragaz sa gandesti si vei vedea ca frica nu mai are timp sa apara.

Am observat acest aspect pe vremea cand eram militar si mergeam la trageri in poligon.

In special la primele trageri imi doream sa imi vina randul cat mai tarziu si desi nimeni nu ar fi recunoscut asta, cred ca marea majoritate gandeau acelasi lucru. Cu cat imi venea randul mai tarziu, cu atat nervozitate crestea deoarece aveam timp sa ma gandesc la toate scenariile negative.

Acum m-am invatat minte. Daca va fi vreodata sa fac vreo “nebunie”, sa sar cu parasuta de exemplu, cu siguranta nu am sa ma opresc pe marginea avionului ca sa ma gandesc daca este bine ceea ce fac. 🙂

 

3.Actioneaza si vei scapa de timiditate!

Acum ca ai inteles care-i treaba cu timiditatea asta si ca nu-i “mare branza” de ea, ai de facut doar un singur lucru:

ACTIONEAZA!

Cand iti doresti un lucru vezi daca poti face ceva chiar in urmatoarele secunde, ca sa obtii ce iti doresti. Fa ceva, chiar de vei  gresi nu va fi nici pe departe asa de rau pe cat crezi tu. Ba din contra, vei invata ceva din asta.

Actioneaza si vei vedea ca frica, timiditatea sau orice alt sentiment negativ se vor spulbera din calea ta.

Cu cat actionezi mai des, cu atat vei actiona alta data mai usor si acel tipar de gandire negativ va disparea o data pentru totdeauna.

 

Daca ti-a placut acest articol, te rog sa-l dai mai departe printr-un like, share, tweet, pin, sau +1.

Aprecierea ta conteaza mult pentru mine.

Daca vrei sa fii la curent cu toate postarile, in partea dreapta a acestui blog ai formularul cu ajutorul caruia te poti abona la newsletter in maxim 5 secunde.

Daca vrei sa discutam acest subiect sau vrei sa propui un alt subiect despre care ai vrea sa scriu te astept cu un comentariu mai jos. 🙂

 

Cu drag,

Paul Melinte

P.S.:

Dupa o zi au inceput sa apara rezultatele:  “sa va povestec ceva… eu care niciodata nu ridic mana sa raspund la ore , nu-mi exprim punctul de vedere… la geografie am ridicat mana sa fiu ascultata… exact cum ati zis dumneavoastra… fara sa ma mai gandesc , am actionat imediat… adevarul este ca m-am inrosit toata la fata si vroiam sa plec in banca… dar intr un final mi-am stapanit emotiile si am luat 10 🙂 ”

P.P.S De curând am făcut un nou clip despre aceste subiect pe YouTube. Click aici pentru a-l vedea. 

Distribuie:

Scris de:

Explorează și alte subiecte similare:

Abonează-te la newsletter! Nu facem spam, primești doar cele mai utile informații. 

117 Comments

  1. Si eu am fost atat de timid incat abia daca m-am bucurat de anii de liceu. Si mi-am depasit timiditatea lucrand in vanzari directe si studiind dezvoltare personala. Foarte bun articol, felicitari Paul!

  2. Multumesc, Silviu! 🙂
    Ma bucur ca si tu confirmi faptul ca timiditatea poate fi depasita studiind si fortand zona de confort.
    Mult succes in tot ceea ce faci!

  3. poate nu esti “chiar asa de batran” , dar esti cu siguranta foarte matur. Felicitari pt articol.

    desi e adevarat, un soul read in mici detalii, partea grea e sa pun in aplicare ce ai scris… ce stiam si eu de fapt ca trebuie sa fac, dar…

    f**k it.

  4. Excelent articol, bine scris si foarte util pentru cei care au trecut sau trec prin asa ceva dar si pentru cei care nu ii inteleg pe…timizi si vor sa ii ajute.

  5. Multumesc! Desi pare a fi cel mai greu sa pui in aplicare, adevarul este ca daca reusesti sa te “urnesti” va fi mult mai usor decat credeai. Dupa ce ai pornit nu trebuie decat sa profiti de forta inertiei. 🙂

  6. Salut, am 21 de ani, fac 22 vara asta si nu am avut niciodata vreo prietena din motiv ca sunt timid.
    Efectiv nu pot privi o femeie in ochi cand vorbesc cu ea.
    Cand imi apare o femeie in fata ma pierd cu firea, las capul in pamant si merg mai departe.
    Va implor din suflet sa imi oferiti un sfat care sa ma ajute sa trec peste acest obstacol.
    Simt ca trece viata pe langa mine.
    Cum pot scapa de timiditate oare ?

    1. Daniel pentru a scapa de aceasta frica
      trebuie sa te uiti in ochii oamenilor
      la inceput value fi frustrnt..dar dupa iti va..placea la nebunie..jur..
      crede.ma..toti..oamenii au..fost..candva..timizi..si..cu..totii..avem..frici..Eu am scapat de timiditate prin..interactiunea cu oamenii..
      Acum e super cu totii..suntem..timizi..untr.un..anumit..procentaj…

  7. Daniel, sfatul meu este: puri si simplu “treci peste”.
    Crede-ma: toate fricile tale sunt mult exagerate!
    Ca sa scapi de timiditate trebuie mai intai sa te confrunti cu ea si cu fricile tale.
    Fa ce ai de facut si nu te mai gandi atat. Pina la urma, ce se poate intampla? 🙂

  8. Salut. Am 21 ani si n-am avut nici-o gagica din cauza ca sunt timid. Oare o sa am de acum incolo? adica daca eu nu ma bag in seama cu nici-o fata ce sanse sa am?

    1. Salut! Stai linistit ca noi toti suntem timizi intr-o anumita masur, dar unii reusesc sa ascunda asta mai bine. Asa ca sanse ai. Si nici macare nu trebuie sa scapi de timiditate. Este suficient sa te prefaci ca esti indraznet si o sa vezi diferenta. Ia incearca treaba asta si mai vorbim dupa. 🙂

  9. Foarte bine mi-a prins si mie acest articol..Eu am pierdut din cauza timiditati un an de facultate pentru ca imi era frica sa vorbesc ptr a nu ma face de ras.. Desi multe dintre ideile mele erau corecte.. Si astazi datorita timiditati mele am de multe ori esecuri.. !! Am lucrat ca agent de vanzari si ma ajutat insa nu indeajuns…

  10. Eu am citit articolul si stiam ca trebuie sa fac alucrurile astea dar tot nu inteleg cum am putea scapa de gândirea asta negativa si de subestimare..Eu asa am fost de când mă stiu si nu cred ca un om se poate schimba atât de mult.. După cum e scris ar cam trebui sa ne schimbam in totalitate.E asta posibil cumva..?Adică personalitatea unui om nu se poate schimba atât de usor….

  11. În special pentru ALEXANDRU,trebuie sa te schimbi din punct de vedere al mentalitatii,sa gindesti pozitiv,nici nu ai idee cit de mult te schimba niste decizii pe care le iei in situatii limita, de viata si de moarte si nu numai.Am 52 de ani si arat de 35, maninc sanatos ,calatoresc mult,merg foarte mult pe jos, folosesc pc-ul foarte des, am avut diverse slujbe mai mult sau mai putin periculoase, daca vrei sa faci ceva cu viata ta sa stii ca poti , numai tu poti hotari ce vei face.

  12. eu unul sunt timid dar in acelasi timp nu am prietenii la care pot sa le explic ,nu vreau sa afle pana acum am reusit sa ascund acest lucru dar ma impiedica sa fac foarte mult probabil si din cauza ca imi e frica ca pot sa o dau in bara si sa rada cei din jur.As vrea sa pot sa ma ajut singur cumva dar nu stiu de unde sa incep

  13. Salut! Am si eu o intrebare de ce cand vreau sa vorbesc fata in fata cu o fata ma blochez (vreau sa ii spun dar nu pot parca ma tine ceva )

  14. Felicitari Paul , un articol foarte reusit si care pe mine chiar m-a ajutat enorm. Voi incerca sa pun in practicasi eu aceasta “tehnica” (daca pot sa ii zic asa). Inca o data multumesc pentru articol si multumesc si persoanei care mi-a trimis acest link catre tine 😀

  15. Interesant articol. Nu stiu de ce chiar cei care pretind ca ne vor binele ne fac atat de mult rau prin critici “constructive”. Dar se intampla frecvent. Si e bine ca niciodata nu e prea tarziu sa inveti, apoi sa ai curajul de a-ti depasi limitele

    1. Singurul lucru pe care il poti face este sa tot incerci. O sa vezi ca din incercare in incercare, cate putin, dar sigur, timiditatea dispare.

  16. În acest moment cred despre mine că sunt o femeie frumoasă, deșteaptă și puternică nu am nici un motiv să fiu timidă, dimpotrivă mă simt bine când sunt în centru atenției, mi-am dezvoltat acele abilități sociale care să mă ajute ca atunci când sunt în mijlocul unor oameni ei să mă perceapă cât mai pozitiv.

  17. Paul Melinte foarte bun articol ! Voi lua in considerare ce ai scris si pe viitor nu voi mai fi asa de “timid”

  18. Si eu sunt foarte timid am aproape 17 ani si sunt timid in fata prietenilor sau a celor din jur uneori vb cu sinea mea sa ma simt mai bine dar… aceleasi probleme am cu fetele din cauza timiditatii si a fricii nam reusit sa fac nimic care prieteni sa ma aprecieze si pe mine ei mai mult rad de mine si asta ma inerveaza si ma fac sa ma pun nervos :(((

    1. Capu sus. In primul rand nu te mai enerva din orice vorba care ti se spune. iar in legatura cu fetele nici eu nu prea am avut multe mai mult de 2 pana acuma nu am avut. Dar a trebuit sa trag de mine ca sa fac chestia asta, Incearca sa iti invingi frica si vei reusi

      1. Buna dimineața ! Deși am 53 de ani, încă timiditatea nu-mi dă pace, nici acum. Recunosc, am avut in copilarie părinți zbir, si daca greșeam și dacă nu…era același lucru. E ff greu, recunosc.. imi cazează mult chiar și in zilele prezente. Degeaba, acum se poartă extraordinar, eu deja am format caracterul. E greu și-mi doresc schimbare in viața mea, dar e f greu.

  19. Proasta educatie primita la scoala si acasa este cauza timiditatii !!!

    O SINGURA VIATA AVEM ! SA O FACEM SA MERITE ! DACA SUNTEM LASI SI FRICOSI CE FEL DE OAMENI SUNTEM??? Mai bine o zi vultur decat o mie de ani gaina !

    Oricum toti vom muri conteaza sa traim cu demnitate pentru niste valori adevarate pentru un scop nobil sa ajungem mai sus pe scara societatii mai buni azi decat ieri mai buni maine decat azi.

    Asta e progresul ! Frica vine de la diavol spuneau duhovnicii cu har si viziune, din lipsa de credinta in Dumnezeu si in noi !
    Bine sau rau, sa ne asumam responsabilitatea faptelor si sa trecem prin consecinte bune sau rele ca niste oameni cu coloana vertebrala ! Romani adevarati ! ROMAN VERDE !

  20. Paul,eu sunt timid si imi doresc sa scap de aceasta stare. O sa urmez sfaturile tale si sper sa reusesc intr-un final sa scap de aceasta teama,teama de a vorbi cu multi oameni. Multumesc pentru acest articol.

  21. Felicitari pentru articol, se vede ca ai talent la scris. Foarte multi dintre noi au trecut prin aceste probleme, dar nu am gasit pana acum un articol scris atat de bine si de exact. Problema la romani este ca intre timiditate si nesimtire exista o linie foarte subtire, putini cunosc calea de mijloc. Iar acest lucru pleaca si de la educatie, si mai ales de la cei 7 ani de-acasa. Felicitari inca o data, imi plac articolele tale, voi incerca sa citesc cat mai multe.

    1. Multumesc mult. Din pacate, o sa ne injure multi nationalisti, dar sunt de acord ca multor romani le lipsesc cei sapte ani de acasa. Cel mai rau este ca lipseste inclusiv de la multi dintre cei care se presupune ca ar trebui sa fie niste oameni educati.

  22. Eu am 16 ani,sunt baiat si nu sunt atat de timid,dar totusi,imi,e frica sa ridic mana la ore ca poate zic ceva gresit si se rad colegi de mine,imi e frica sa ii soun unei fete ce simt ,cu prieteni nu am treaba,dar in rest,cu persoanele noi e jale.. Cand e sa ma plimb pe coridoarele liceului imi e frica de ce zic altii despre mine..tinbsa mentionez ca imi e frica sa spun unei fete “buna”si pe facebook

  23. Salut am 17 ani si eu unu sunt timid doar pana intr-un anumit punct,,, fetele. Problema mea este ca ma pierd cu firea usor,incep sa ma emotionez si nu stiu ce sa ma mai ii spun. aca este sa imi fac vre-un nou prieten sau sa ma imprietenesc cu o fata reusesc sa trec peste si sa imi inving frica de a cunoaste alte persoane insa cand vine vorba sa imi fac o prietena aici stau ma prost . Cand incerc sa vorbesc cu o fata ,va recomand si voua aceasta tehnica, incercati sa nu o priviti in ochi ci intre sprancene sau la nivelul nasului. Eu unu asa am reusit sa scap de mica mea frica de a vorbii cu o fata. Insa nu stiu cum sa imi inving timiditatea in totalitate.

  24. Vreau sa te intreb daca stii ceva despre Tanatofobie?Cine poate sa ma ajute?poate a invins cineva aceasta frica…Spune-ti raspunsul si mie va implor!

  25. Buna da perfect adevarat toata lumea ma caracterizeazq ca fiind ,tupeista,,,ceea ce e total fals de fapt sunt f timida ,bun conteaza mai putin ,problema mea ar fi urmatoare.. am o fetita 12 ani,,,suntem plecati de 2 ani din tara s,a adaptat si aici f bine dar,,,are prieteni la ore raspunde mereu povesteste diverse lucruri cu profesorii dar cand unt eu in preajma ei se blocheaza pur si simplu pana si in discutia cu colegii cu care comunica perfect cu 1 min inainte sa apar eu,,,mentionez ca sunt total impotriva bataii f rar am certat,o educatia data ei bazandu,se pe puterea exemplului,,,cu tatal ei am o relatie normala poate putin autoritara din partea mea,,,ce nnuu inteleg de unde apare aceasta timiditate si doar in prezenta mea,,,sper din toata inima sa,mi rasp,,,seara faina

    1. Karina, din pacate nu iti pot da un raspuns avizat deoarece eu nu sunt psiholog. Eu vorbesc de obicei doar despre lucrurile pe care le-am experimentat intr-o forma sau alta asa ca ti-as sugera sa vb. cu un psiholog. Totusi, ce spui tu e destul de curios si daca as fi in locul tau as incerca in primul rand sa imi dau seama de cand se intampla treaba asta ca sa iti poti da seama ce s-a intamplat. Ia in calcul ca s-ar putea sa nu fie timiditate, ci un alt sentiment. Poate iti ascunde ceva, poate are o frica sau poate este suprata pe tine. De asemenea cred ca ne-ar ajuta daca am stii ceva si despre realtia pe care o are cu tatal ei.

  26. Si eu am aceasta timiditate. Mereu ma subestimez, nu raspund la ore din simplul motiv ca poate as zice ceva gresit ce ar cauza umorul in clasa. Am fost nevoit sa prezint partea mea dintr-un rezumat in fata clasei. Stiam ce aveam de zis, le-am zis relativ ca un ,, papagal ,, dar am uitat unul dintre cuvintele importante care alcatuiau rezumatul. Am schimbat repejor cu un sinonim dar, din cele auzite de la colegii / prietenii care se uitau, eram palid, trecut de la rosu ca racul, si ud leoarca. Dupa ce am prezentat am mers linistit si eliberat in banca mea, ca apoi sa alfu ca peste 2 luni urma sa prezint iara aceeasi chestie, dar refacut deoarece nu a fost bine. Eram asa de speriat si ingrijorat, pe zi ce trece eram mai aproape de ,, chinul ,, asa numit de mine ( prezentarea ) urmand sa ajung in Duminica de dinaintea zilei de prezentare, cu griji si FARA sa fii lucrat la acea prezentare. Norocul meu a fost ca prezentarea a fost anulata si a facut alte grupe de elevi cu o alta tema de prezentat. La 2 zile dupa, am prezentat partea mea, relativ fara nicio problema. In afara faptului ca imi era ff rusine sa privesc in clasa la colegi, toti ochii erau atenti la mine, deci preferam sa privesc geamul, profesorul, parchetul, sau slide-ul de la power-point. In final am realizat ca nu a fost asa rau pe cat credeam, dar tot nu sunt atat de capabil si pregatit incat sa o fac iara. La fel si la sport, dupa cum ai povestit cu poligonul de tragere, ca evitai sa ajungi mai repede la tragere. La fel si la mine, trebuia sa sar peste o lada cu trambulina si mereu ma puneam in spatele colegilor mai inalti/mari ca sa evit sa fiu primul, dar nici ultimul pentru ca terminam seria si toata atentia era pe mine, deci undeva pe la ultimii 3, porneam mai repede ca sa nu atrag atentia, porneam la un interval de cateva secunde, timp in care colegii erau atenti la cel de dinainte. Si povestea continuia prin insistenta mea. Sunt mult mai deschis in scris ( dupa cum se poate observa in acest ,, roman ,, pe care il scriu aici ) decat fata in fata. Sunt considerat tocilarul clasei prin notele mele relativ bune, cu mici lipsuri si accidente, pt ca nu poti fi bun la toate. Deci sunt insistent cu diferite persoane in scris, trimit foarte multe mesaje cand vad persoana activa, ba stau uneori doar sa vad daca a intrat sau nu. Ma pot numi obsedat, dar nu este o obsesie, ci doar o atentie mai amplificata asupra anumitor lucruri. Vorbeam cu o fata, in modul meu insistent. Am rugat un prieten sa vorbeasca cu ea de mine, sa o intrebe diferite chestii. A spus ca sunt ff insistent uneori, si ca nu ii plac tipii insistenti. Dar am foarte multe de zis, intr-un mesaj ar fi prea lung si mult de citit ( ca asta ) si daca as trimite pe ,, bucati ,, in mai multe mesaje as ocupa locul in chat degeaba, si as provoca dificultati in citire. Tin sa mentionez si ca atunci cand era activa si ii trimiteam mesaje, observam ca nu raspundea probabil pt ca vorbea cu mai multe persoane sau pur si simplu nu putea raspunde, ei bine, eu ii scriam mesaje de genul ,, verifica aici ,, sau diferite forme de a atrage atentia intr-un mod insistent. Treaba ajunge in prezent, cand imi pun foarte multe intrebari din mai toate domenile si diferite curiozitati greu de aflat. Devin plictisit pe zi ce trece, devin insistent cand vad ca sunt anulat sau ca persoana respectiva ( fata de care povesteam mai sus ) are treaba sau teme, de exemplu azi mi-a zis ca are teme si a iesit, eu am continuat sa scriu. I-am zis sa imi zica ce are ca sa vad daca o pot ajuta cu vreo sugestie. Dar acum nu mai stiu ce sa fac, devin plictisit pe zi ce trece, pentru ca nu am cu cine vorbi, cel mai bun prieten al meu nu este asa de aproape ( ca distanta ) de mine si sunt nevoit sa vorbesc cu el in scris. Desigur ca este deconectat pt ca probabil are treaba, la fel ca si fata deconectata actual… Sper sa raspunzi la acest ,, roman ,, cu un mesaj ajutator.

    1. Hm… mesaj ajutator zici. Sunt multe de zis, dar cred ca in primul rand ar trebui sa incepi prin a “corecta” lucrurile pe care stii ca nu le faci prea bine. Comunicarea ar fi unul dintre ele, caci “dragoste cu sila nu se poate” si cu cat insisti mai mult, cu atat iti faci mai mult rau. Lasa-i pe oameni sa vina la tine. Nu-i sufoca! Si scapa de plictiseala facand lucruri interesante, caci nimanui nu-i place sa stea de vorba cu un tip plictisit. De asemenea, stii cum poti scapa de timiditate si sa fii in acelasi timp perceput ca un tip interesant si nu unul “insistent”? Invatand sa pui intrebari. Dar nu orice fel de intrebari, ci intrebari deschise care sa ii faca pe oameni sa se simta bine raspunzandu-ti. Spre exemplu ai putea afla (poate chiar de pe Facebook) ce ii place/o pasioneaza pe fata de care iti place si ai putea sa ii pui o intrebare legata de lucrul asta. Dar mare atentie: nu o face asa ca la politie. Fa-o intr-un mod natural. Trebuie sa fii cu adevarat interesat de ceea ce intrebi si de aceea ar fi bine sa fie un subiect care sa te intereseze macar putin. Asta ar fi asa… un mic truc. Dar ideea de baza este ca oamenii te vor place mai mult si timiditatea va disparea atunci cand nu te mai gandesti doar la tine, la ce simti tu, la ce cred ei despre tine si asa mai departe. Gadeste-te la ei si multe lucruri se pot schimba. Invata intai sa faci lucrul asta foarte bine si abia apoi sa-mi spui daca mai ai sau nu nevoie de un alt sfat in acest sens. 🙂

    2. Si inca ceva… m-am uitat pe profilul tau de Facebook si am doua observatii:

      1) da-le naibi de jocuri!

      2) poza ta de profil (plus comentariul lasat de tine) imi sugereaza ca esti un tip destept si ca majoritatea tipilor destepti te iei multtttttttt prea mult in serios.

      Sfatul meu: nu incerca sa fii un tip de 40 de ani. O sa ai destul timp cand o sa ajungi acolo. Pana atunci invata sa-ti faci prieteni, invata sa te distrezi si sa te relaxezi, sa razi/sa zambesti mai des si invata sa comunici. Iti garantez ca toate aceste lucruri te vor ajuta in viata (indiferent de drumul pe care il alegi) de o mie de ori mai mult ca tot ceea ce vei inveta la scoala.

  27. Obisnuiam sa ma joc mult jocul observat in acele poze postate pentru a ma relaxa. Acum ma ocup cu un cub rubik 3x3x3 care chiar ma face sa nu mai fiu plictisit. Nu prea sunt genul care vorbeste cu anumite persoane. Gen as vorbi foarte foarte foarte mult pe o tema in care sunt informat. Dar depinde si de persoana. Adica nu ma voi apuca sa discut cu o persona cu care consider ca nu imi face bine sa vorbesc, si de asta ziceam de colegii mei de clasa. Stiu sa imi fac ,, selectia ,, si ramane sa vorbesc doar cu persoanele cu care am ce discuta, si ca mod, si ca discutie… Dar faza intervine la contactul vizual, iar asta a fost un inconvenient in prima mea ,, relatie ,, ( bine, nu a fost chiar o relatie pt ca nu am luat-o prea in serios ) deoarece fetei careia ii placea de mine nu putea continua din cauza timiditatii mele. Fapt pentru care am decis sa renunt, pentru a nu o face sa sufere decat poate sufera deja… Sunt indiferent in majoritatea cazurilor, si nu pentru ca nu imi pasa, ci din alte motive pe care nici eu nu mi le pot explica.. Poate ca a fost o greseala sa renunt, dar probabil a fost si din cauza ca acea fata ( nu cea mentionata in mesajul anterior ) era dintr-o familie de mistocari ( asa zicea ea ) si era rautacioasa, fapt pentru care am fost udat cu o sticla de suc de 0,5 l din simplul motiv ca nu vorbeam cu ea ( eram la ceeasi masa, ea pe banca paralela cu mine ) si, vazand ca ma tot jucam cu al meu cub, a decis sa ma faca sa vorbesc / sa imi atraga atentia printr-un lucru din care sigur iesea o vorba de la mine. Dar nu, ce crezi? Nu am zis absolut nimic cand m-a udat, pe tot corpul, in par, lipicios tot, din contra, am ridicat privirea la ea, am zambit, si o ora de atunci am continuat sa fac cubul… Stiu, extrem de ciudat. Dar prefer sa nu imi dezvalui secretele / ,, punctele slabe ,, unei persoane rautacioase, pt ca probabil, daca se va supara pe mine dintr-un oarecare motiv, va exploata acele puncte slabe pentru a-mi face rau… Asa am considerat eu.

  28. Care din cartile de dezvoltare personala pe care le-ai citit consideri ca te-au ajutat sau pe care dintre ele ne recomanzi sa le citim?

    1. Sonia, culmea este ca nu pot numi o carte anume care m-a ajutat, desi am citit o gramada. Cred ca am luat cate putin din fiecare. Abia acum realizez ca desi este o problema des intalnita, nu mi-a picat in fata ochilor nicio carte despre acest subiect. Poate ar trebui sa scriu eu una. 🙂

  29. Timiditatea este invatata si se poate scapa de ea sau se poate transforma intr-o indrazneala. Dar cartile pe acest subiect in limba romana sunt aproape inexistente sau cel putin nu unele practice care sa dea diferite situatii in care sa te pui pentru a putea trece peste timiditate sau pentru a socializa mai mult si a-ti face prieteni.

  30. Bună seara!

    Sunt un tip de 19 ani care, la vârsta pe care o am, nu reușește să se facă remarcat, plăcut înaintea oamenilor. Când fac cunoștință cu o persoană rămân doar la stadiul de a-i știi numele și nimic mai mult. Nu reușesc să fac conversație din cauza emoțiilor puternice pe care le simt. Deși reușesc să le salut, dar nimic mai mult. Și aici se ridică o problemă. Din cauză că nu știu ce să spun, ce să vorbesc cu acele persoane, de multe ori le evit. Deși știu că asta ar însemna indiferență, dar o fac pentru că nu vreau ca să salut, iar apoi să nu știu ce să spun. Mă simt penibil și acea persoană la fel. Am încercat multe metode de a scăpa de această teamă de a nu da în bară și de a nu scoate porumbei pe gură. Dar în zadar.

    Dacă mi-ați da un sfat, o provocare practică prin care, tot exersând, să pot trece peste aceste temeri aș fi foarte mulțumit.

    O seară faină!

    1. Uite un exercitiu: incearca sa vezi nesiguranta oamenilor in orice context te-ai afla? Observa-i cu atentie si pune-ti mereu intrebarea ce sta in spatele actiunile lor? O sa observi curand ca nimeni nu este perfect si astfel o sa intelegi ca esti un om normal si nu un “timid”.

  31. Si eu ma consider timida..mi-e frica sa nu o dau in bara,sa gresesc,sa ma fac de ras si altii sa rada de mine sau sa ma considere intr-un fel. Cum ati mentionat mai sus,ma gandesc de o 1000 de ori inainte sa iau o decizie luand in considerare toate pericolele, si cateodata,mi-e greu sa-mi exprim opinia ca nu cumva sa ma insel, dar problema este ca nu cred ca as putea gandi mai putin,fiindca daca iei decizii la repezeala fara sa gandesti poti risca sa regreti ce ai facut si sa suferi consecintele…totusi,o sa incerc sa urmez sfaturile..sperand la o schimbare..multumesc pentru sfaturi

  32. Salut Paul , şi eu am o problemă cu timiditatea… Am avut o singură prietenă .. Cu care am stat 2 ani .. şi mor de ruşine când merg să mă întâlnesc cu vreo fată necunoscută.. Simt că Mă pierd cu totul , mintea mea zboară în altă parte.. nu mă pot stăpânii , roşesc în obraji..etc.. Deci.. mor de ruşine pe scurt , ajută-mă..te rog .

    1. Salut, Alexandru! Tot ce pot face pentru tine este sa te rog sa recitesti articolul si sa alegi cel putin un sfat la care sa te gandesti bine de tot si pe care sa incerci sa-l aplici.

  33. Salut Paul, m-a captivat foarte mult acest articol si iti multumesc enorm de mult pentru ca l-ai facut, o sa tin cont de tot ce ai spus,multumesc.

    1. Inca ceva, am si eu o problema in genul lui Alexandru, de curand mi-am facut o prietena dar de fiecare data cand ma intalnesc cu ea mai am putin si cad jos, nu ma pot stapanii, incerc sa discut cu ea dar nu prea imi iese, orice as vrea sa ii spun nu pot, mai am putin si zbor cand sunt langa ea dar nu ii pot spune ce simt, tin tot in mine parca as fi inchis si nu pot iesi,daca ai vrut sfat in legatura cu asta te rog sa imi spui. Multumesc.

      1. Ai putea incerca sa-i spui ce simt (“Cand te vad simt ca lesin” 🙂 ), eventual o poti face pe un ton glumet. In momentul in care iti recunosti un sentiment capeti in mod automat puterea de a trece peste el.

  34. Cred ca majoritatea adolescenților sunt timizi datorita faptului ca se promovează șmecheria. Da… chiar am spus asta.

    Multi copii sunt foarte sprijiniți de către părinți, au destui bani de buzunar, haine scumpe, telefoane, etc. iar acestora le este mult mai ușor să iasă în fata și să-și spună punctul de vedere deoarece captează atenția mult mai ușor și dețin o stare generală de mulțumire și ego puternic.

    În schimb, cei care sunt mai săraci, care au o situație mai nefavorabila în familie, care nu dispun de acea securitate emoțională de care cu toții avem nevoie, nu sunt ascultați și sprijiniți de nimeni, se închid în ei și cred ca sunt mai ciudați, mai diferiți, mai speciali. Însă cu toții suntem la fel. Cum spuneai și tu, cu timiditatea nu ne naștem ci o dobândim pe parcurs.

    O soluție pentru aceștia sunt într-adevăr cărțile de dezvoltare personală, de unde vor invata ce înseamnă cu adevărat lumea asta și care este rolul nostru ca oameni și că nu contează dacă ești sărac sau bogat ori de la tara sau de la oraș.

    1. Florin, cred ca intr-un final tot la educatie ajungem. Din pacate desi sunt si multe exceptii demne de admiratie, majoritatea celor care ar trebui sa faca educatie (parinti si cadre didactice) nu prea stiu ce au de facut si nici nu considera ca ar trebuie sa invete cum se face treaba asta. Nu am inteles niciodata de ce oamenii sunt de acord ca trebui sa mearga la o scoala pentru a invata diverse lucruri (spre exemplu ca sa conduca o masina), dar in acelasi timp cred ca sunt destul de buni incat sa-si creasca copilul fara sa puna mana macar pe o carte de parenting.

  35. Mulțumesc mult pentru aceste sfaturi.Voi tine cont de ele si,sincer,sper sa ma ajute-dar am o întrebare…:îmi place mult de un baiat si nu-l pot saluta.Paralizez de frica.Mie frica sa acționez….nu stiu ce sa fac sa nu ma mai gândesc atat de mult:/Ma poti ajuta?

    1. Cu placere! Singurul lucru pe care poti sa-l faci este sa incetezi sa te gandesti la cum te simti si sa accepti ca ai emotii (asa cum 99,99% din oameni au) si sa treci la treaba. Succes! 🙂

  36. Frica este paralizanta ! Imi doream de mult sa ma dau in ROLLER COASTER ! Bineinteles ca am zis la un moment dat ” urca-te” o viata avem acum aici si experientele trebuie traite personal ! Eticheta ” esti dusa cu capu” la 57 ani sa faci asta nu mi-a schimbat hotararea ! Emotia exista dar frica dispare … Intr-unele am tipat din toti plamanii , in altele am amutit ???? ! Ce ramane ?! O multumire si o intrebare : CE URMEAZA ? Felicitari pentru articol Aura

  37. am 38 de ani si nu am avut niciodata o iubita ..de asta ce spuneti???sunt nebun…mi-am distrus viata singur pentru ca am fost cuminte de copil.si nu am reusit sa fiu tupeist sa agat o fata …pentru ca nu mai suntem la moda ….fetele de azi sunt bandite ….si ti trebuie sa fii tatal banditilor sa mai agati ceva..la cei 38 de ani ..nu mai vreau sa fac ceva pentru ca nu mai pot ajunge la fericire ..se termina viata prea repede ,tarziu am realizat asta..

    1. Incearca sa faci ceva de care sa fii mandru. sa practici un sport sa faci o investitie , sa cresti un animal de rasa pura. important este sa ajungi la rezultate laudabile. stima de sine iti va urca mult si fara sa vrei vei avea succes pe mai toate planurile.

  38. multumesc pt articol! desi nu te cunosc, te percep ca un adevarat prieten!la cat mai multe articole! doar o interbare:cum reusim sa ne ”urnim”?

  39. Timid… mesajul… Din perspectiva unui mastermind, ar trebui sa inveti liceeni ca nu conteaza mediul atat de mult, cat starea interioara a individului. Puterea exemplelor darama o parte a teoriei tale din postare. Faci paralela la gena fetei in loc sa ii explici ca viata este frumoasa si daca priveste in fata o sa isi depaseasca conditia INDIFERENT de factori externi indreptanduse astfel spre triunf. o parere simplista in ceea ce priveste domnisoara, ar fi ca are nevoie de un iubit potrivit pentru ea.
    PS incearca sa pastrezi simplitatea unui subiect.

  40. Salutare tuturor!
    Paul, si eu sunt timid, am 21 de ani si viata mea personala este un dezastru. Realizez ca au trecut cei mai frumosi ani pe langa mine, iar eu m-am dat la o parte din fata oricarei provocari, tot din cauza timiditatii. Am sperat ca va trece cu timpul, dar nu s-a intamplat.
    Incerc sa gasesc o solutie, cel mai mult ma pierd atunci cand vorbesc cu fete in general.
    Ok, deci: ma relaxez un moment, stiu ce am de spus, incerc sa par increzator, nu ma balbai, rostesc cuvintele normal… pana aici reusesc, dar imediat ce am inceput conversatia ma fac rosu-rosu la fata, fapt ce ma da de gol iar cand persoana respectiva imi atrage atentia gen “de ce te-ai inrosit?” sau “te-ai facut rosu la fata”, atunci ma pierd complet,fiindca imi dau seama ca tot “teatrul” meu este in zadar si atunci incerc sa ma departez sau sa-mi ascund cumva fata, si astfel iar mi se pune “eticheta” de timid…
    Am scris cam mult dar te rog, ajuta-ma cu un sfat legat de asta, oricat de increzator as parea, fata ma tradeaza. Ca n-ar fi de ajuns, fac si cealalta persoana sa se simta prost, crezand ca m-a pus intr-o situatie nepotrivita, dar nu este deloc asa. Raspunde-mi te rog

  41. Multumesc pentru ca ai scris acest articol. Chiar astazi am hotarat sa fiu mai deschisa si sa nu mai fiu asa timida.

    Pur si simplu am decis ca azi am curaj si m-am simtit foarte bine, si in seara aceasta am citit articolul pe care l-a scris 🙂 Pun in aplicare in continuare ! Numai bine!

      1. Nu prea stiu da vb. cu o fata ma pierd si as vrea sa fiu , mai sigur pe mine sa fie mai simplu sa vbsc cu o fata , multi imi zic sa ma insor sa ma insor, dar e greu de luat aceasta decizie , cum sa fac ?

        1. Sunt mai multe lucruri pe care le poți face. Îți spun două: 1) Îți înfrunți fricile oricât de greu îți este. 2) În fiecare seară închizi ochii și îți imaginezi cu cât mai multe detalii posibil cum vorbești cu fetele cu foarte mare încredere. Dacă nu știi cum se face asta, observă-i pe alții care au încredere în ei și în mintea ta, apoi și în realitate, încearcă să-i imiți. Fii atent la postura ta, dar și a lor, fă sport dacă nu faci. Și educă-te!

  42. Nu stiu daca este timiditate sau emorii dar am avut o prima intalnire cu o fata si eu fiind o persoana foarte emotiva am ajuns sa am emoti cand am intalnit-o ca orice persoana cred. Eu de obicei fac o mare greseal prin a ma gandi ce sa spun cand sunt in fata ei si nu mai reusesc sa devin fluid in conversatie ci in mare parte ajung sa ma gandesc ca nu stiu ce sa zic si ajung sa ma blochez. Am ajuns sa inteleg ca timiditatea si emotiile nu sunt “Din nastere” pentru ca m.am lasat pacalit de constiinta:))), ce vreau sa spun prin asta e ca am vrut sa iau masuri pentru prima intalnire si sa imi cumpar (magneziu b6) acesta fiind bun pentru emoti,stres, etc, si inainte de a merge la respectiva intalnire eu mi-am propus sa iau acel magneziu dar eu am incurcat medicamentele intre ele luand un alt medicament care remedia durerea de cap, dar conceptia mea era ca acel medicament ma va salva de la emotii si de fapt am ajuns sa fiu eu popria mea salvare :))))) La a doua intalnire am avut si mai multe emoti asta sincer nu stiu de ce dar deja de la a 3 intalnire incoace am inceput sa ma obisnuiesc cu ea si nu imi mai este asa greu. Am citit articolul, este un articole splendit chiar m.am regasit in el merita citit. 😀

  43. Buna ziua, super articol, l-am citit de mai multe ori si de fiecare data parca mi-a dat un plus de energie si incredere in mine. Imi doresc sa citesc si sa aflu cat mai multe si de aceea as fi vrut sa te rog, daca poti sa-mi recomanzi niste carti bune. Multumesc

  44. eu sunt foarte timidă, dar alaltăieri am fost cu un tip şi l-am întrebat dacă pot să-l îmbrăţişez, fără să gândesc prea mult şi încă nu îmi regret decizia.

  45. Salut!!!!
    La mine însă e o altă problemă.
    Sunt o persoană comunicativă dar de când am intrat la liceu alături de noi colegii am observat faptul că o parte dintre ei sunt mai tupeiști și întrețin relații doar cu cei de genul lor.
    Chiar am încercat să mă bag în discuție cu ei dar nu a functionat întrucât pe lângă faptul că discută lucruri pe care eu nu le știu mai e și chestia că stau doar cu anumite persoane și știu că nu ar trebui să-mi pese dar totuși îmi pasă. Erau momente când mă întrebam dacă eu sunt devină sau că am un caracter prea simplu dar cred cu certitudine că vina e și a mea cât și a lor.
    Te rog să-mi răspunzi la comentariu pentru că nici în ziua de astăzi nu știu ce să fac.

    1. Salut, Silviu! Îți spun doar atât: relax! E foarte posibil ca acești oameni cu care tu vrei să petreci timp astăzi, peste ani să descoperi că nu-s așa grozavi și că, de fapt, a fost mai bine că nu ai intrat în gruopul lor.

  46. Salut Paul, sunt in clasa a Vlll-a și nu prea am prieteni sau sa spun asa cred ca nu am nici unul, toti profita de mine pentru ca învăț foarte bine. Cand ma ascult un profesor sau trebuie sa vorbesc deschis parcă ma înmoi și îmi bate inima mai ceva sa fuga. Ieri la ora de mate m-a scos domnul profesor la tabla si cand sunt scos la tabla de obicei incep sa transpir, sa ma doară capul, sa-mi bata inima tare etc, te-ai prins tu.
    Nu stiu ce să fac sa scap de asta, mie imi place foarte mult să gătesc și sa studiez. Parca sunt Wikipedia.
    Ma poti ajuta cu niște sfaturi, poate imi fac prieteni, dar adevărați.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *