Mai auzisem eu candva ca exista o carte in care se demonstreaza faptul ca internetul schimba modul in care creierele noastre functioneaza ( si nu neaparat in bine ), dar pana azi nu am dat prea mare atentie acestui subiect ( probabil ca mi-a fost frica sa o fac ). Insa acum trebuie sa recunosc ca, vreau nu vreau, sunt nevoit sa o fac.
Dar pana sa iti povestesc de ce sunt nevoit sa fac, vreau sa-ti spun ca autorul cartii se numeste Nicholas Carr, iar cartea se cheama “Superficialii“.
Ce ma determina sa vorbesc despre aceasta carte si care este legatura cu boala de care spuneam in titlul articolului?
De mai bine de un an de zile eu imi petrec aproape toate zilele in fata calculatorului. Sper sa nu ma insel, dar cred ca 12 ore pe zi tot stau in medie in fata calculatorului. Dar sunt zile in care cred ca depasesc lejer de 14 ore, iar cand nu sunt la calculator verific mailul de pe telefon sau Facebook-ul din sfert in sfert de ora ( sau chiar mai des ).
Sincer sa fiu nici nu am cunoscut pana acum pe cineva care sa fie atat de obsedat de ce se intampla pe internet asa cum sunt eu.
Spuneam si in articolul anterior ca sunt atat de multi stimuli ( Facebook, emailuri, bloguri, etc ) incat senzatia mea zilnica este de coplesire, iar acest lucru a inceput sa-mi afecteze destul de puternic comportamentul, productivitatea si chiar fericirea.
Cu atat de multi stimuli imi vine greu sa-mi pastrez concentrarea mai mult de cateva minute asupra unei singure activitati atunci cand sunt in fata calculatorului.
Ba mai mult am observat ca am inceput sa evit puternic lucrurile care stiu ca imi vor lua mult timp, iar comportamentul asta imi afecteaza productivitatea si ma streseaza foarte foarte tare.
Datorita timpului petrecut pe internet citind sute de articole de la cei mai buni experti am ajuns sa stiu o gramada de lucruri despre marketing si business, iar daca le-as pune macar jumatate in practica sunt ferm convins ca as castiga foarte multi bani. Dar din pacate constat ca imi vine foarte greu sa fac asta deoarece pur si simplu nu ma mai pot concetra suficient de bine si aleg inconstient sa fac doar lucruri care stiu ca nu imi vor lua mult timp. Asa se face ca ajung sa aman la nesfarsit activitatile care stiu ca imi vor lua timp.
Chiar in timp ce scriu acest articol, desi n-am scris nici macar douazeci de randuri simt o nevoie dureroasa sa ies un pic si sa vad ce se intampla pe Facebook si/sau daca am mai primit vreun email. Asta in conditiile in care am facut lucrul asta inainte sa ma apuc de scris.
Probabil ca vei gandi ce descriu eu aici seamana cu o boala. Ei bine si eu ma gandesc la fel si cred ca am aflat ce o provoaca.
Dar iata ce spune si Nicholas Carr, omul de care ti-am pomenit mai devreme:
Cândva prin 2007, un şarpe de îndoială s-a strecurat târâş în info-paradisul meu. Am început să bag de seamă că internetul exercita asupra mea o influenţă mult mai puternică şi mai complexă decât o făcuse vreodată vechiul meu PC. Nu era doar faptul că stăteam atât de mult timp cu ochii ațintiți la un monitor. Nu era doar faptul că atât de multe dintre obiceiurile şi rutinele mele se schimbau pe măsură ce deveneam tot mai deprins cu, şi tot mai dependent de, site-urile şi serviciile de pe net. Chiar felul în care funcţiona creierul meu părea să se schimbe.
Atunci a început să mă preocupe incapacitatea mea de-a da atenţie unui lucru mai mult de câteva minute. La început am socotit că problema era un simptom de atrofiere a minţii la vârsta mijlocie. Însă creierul meu, mi-am dat seama, nu doar o lua razna. Era flămând. Cerea să fie hrănit aşa cum îl hrănea internetul – şi cu cât înghiţea mai multă hrană, cu atât foamea sporea. Chiar şi atunci când nu eram lângă un computer, tânjeam să-mi verific mailul, să dau clic pe diverse linkuri, să fac ceva googling. Voiam să fiu conectat.
Incredibil! Omul asta are exact aceleasi simptome ca si mine, deci e clar pentru mine ca este un fel de boala.
Se pare ca internetul cu nenumaratele sale linkuri, imagini, informatii, etc. produce in creierul nostru niste schimbari care determina reducerea capacitatii de a ne concentra, iar asta ne poate influenta negativ multe din aspectele vietii de zi cu zi.
Inca nu am citit cartea lui Nicholas Carr, dar am inteles din articolul in care am ( re )aflat despre ea ca cel mai bun leac la aceasta boala este cititul cartilor. Se pare ca pe langa avantajele pe care cartile ( si autoeducatia in general ) ti le aduc, cititul cartilor este cel mai eficient antrenament pentru atentia noastra si ne ajuta sa eliminam multitaskingul. Acum… eu oricum citeam, dar in 2014 spre rusinea mea am redus un pic ritmul cartilor citite si m-am concentrat mai multe pe articole, iar asta s-a vazut in evolutia acestei boli.
Asa ca in 2015 cea mai mare provocarea a mea va fi sa-mi recapat capacitatea de concentrare, iar pentru asta promit acum si aici ca in 2015 voi citi o carte noua in fiecare saptamana, iar ca dovada ca am facut asta la sfarsitul saptamanii ( sambata dimineata ) voi posta un articol despre acea carte.
Acum citesc “Inteligenta emotionala” a lui Goleman, dar dupa ce o voi termina voi cumpara si voi citi “Superficialii“.
Abia astept sa inteleg mai bine ce mi se intampla! Dar pana atunci te rog sa-mi lasi mai jos un comentariu si sa-mi spui daca ai remarcat la tine sau la altcineva simptome asemanatoare.
Update: Am citit cartea. Gasesti aici concluziile.
Cu drag,
Paul Melinte
P.S. Ironic este ca Mark Zuckerber ( fondatorul Facebook ) a anuntat ca anul acesta provocarea lui este sa citeasca cate o carte la fiecare doua saptamani. Spun ca este ironic deoarece, din ce am observat eu, Facebook este mediul care imi agraveaza cel mai mult aceasta boala.
39 Comments
Ai dreptate in tot ce spui in acest articol ….Inainte de a descoperi Facebook-ul cea mai mare placere a mea era sa citesc cat mai mult …..Eram ( si cred ca inca sunt ) abonata la mai multe edituri , am cumparat o multime de carti ce asteptau sa fie rumegate de mine … Cu putin timp in urma chiar m-am gandit ca eu am uitat sa mai citesc….da , nu mai citesc nici un fel de carte ….internetul este cel ce-mi ocupa tot timpul liber ….Uneori imi e ciuda pe mine de cat de slaba pot fi ca nu-mi infrang aceasta slabiciune ….Gandindu-ma sa incep sa citesc iar imi dau seama ca nu as mai avea rabdare ,….nu mai am rabdare nici sa urmaresc un film la tv sau o emisiune mai lunga … Trebuie ca treptat sa incep sa -mi diversific activitatea ca altfel am impresia ca -mi pierd rabdarea in a-i asculta pe altii cand vor sa-mi spuna ceva …de mai multe ori intervin in ceea ce spun ei spunandu-le…. ,, pe scurt , pe scurt…care-i mesajul , spune-l repede , nu-mi spune mie povesti …”
E bine macar ca am inceput sa constientizam.
Este groanic!chiar sintem manipulati si dependenti de internet!acum 5 ..6 ani aveam un serviciu stabil platit rezonabil mai reuseam sa fac si ceva extra.plus citit ,invatarea unui model de marketing..ma mai si distram si nu eram asa de deprimata in privinta viitorului.acum doar pierd timpul pt a vedea postari citit cateva pagini zilnic..miscare minima..oricum solutia o avem fiecare in noi!
Eu n-as merge chiar ca-i groaznic, dar cert este ca trebuie sa fim un pic mai atenti.
Am fost curios sa vad despre ce este vorba si intradevar a meritat timpul citirii acestui articol. Ma regasesc in ceea ce spui in aceste paragrafe. Sunt zile in care nu ma pot abtine sa imi verific e-mailul, parca ceva ma impinge de la spate sa vad ce notificari mai am pe Facebook sau parca nu-mi gasesc linistea atat timp cat nu stiu ce se intampla pe net. Se pare ca internetul are atat avantaje cat si dezavantaje. 🙂 Tehnologia a devenit indispensabila in zilele actuale. Nu putem trai cu ea, dar nu putem trai nici fara ea. 🙂
In urmatorul articol, vreau sa definesti mai bine care ar fi solutiile pentru aceasta “boala” de care spui. 🙂
O zi faina!
Intradevar, tehnologia se pare ca este o sabie cu doua taisuri. Cat despre solutii, o sa revin si cu altele, dar asa cum am spus si in articol se pare ca cea mai buna solutie este sa citim mai multe carti si sa facem astazi zilnic deoarece aceasta activitate reface modul corect de functionare al creierului.
Am uitat sa mai adaug inca ceva: puteti lua niste “masuri” de precautie ca sa zic asa, mai ales pe Facebook. Nu sunt niste metode excelente, insa cred ca ar putea ajuta:
1. Dezactivati chatul pe Facebook. Eu unul, am lasat chatul activ doar pentru unele persoane cu care am de-aface. De ce? Pentru ca exista tot felul de indivizi care ma tin de vorba si nu ma pot concentra.
2. Dati nofollow la tot ceea ce nu este relevant. Eu am selectat cu grija paginile, grupurile si persoanele la care le urmaresc. Imi felul asta, nu o sa mai fiu spamat cu o multime de notificari.
3. Dezactivati sunetele pentru chat si pentru notificari. 🙂 Cel putini nu veti mai fi deranjati de sunete tot timpul.
Ceea ce urasc eu la mine cel mai mult, este multitaskingul. E unul dintre obiceiurile cu care ma lupt cel mai aprig. 🙂
Multumesc pentru completare, Marian. Intradevar si eu am facut lucrurile astea acum ceva timp si pentru o vreme parca a a fost ceva mai bine, dar din pacate problema a persistat in continuare.
foarte adevarat si eu am aceasta boala, promit ca o sa ma apuc de citit carti
Succes!
Doamne , ma regasesc si eu in aceeasi situatie.Dar fara sa stiu ca asta ar fi solutia, am luat si decizia buna de a citi in fiecare zi.Acum citesc Puterea Gandului-Swami Shivananda.
Multumesc.
Cu respect, Elena Mara
Poate ca n-ai stiut la nivel constient, dar intuitia te-a indrumat catre aceasta solutie.
Problema nu e la INTERNET, nici la Facebook, ci la SETAREA CREIERELOR NOASTRE. La lipsa de autodisciplina, de concentrare, la fuga dupa himere, sisteme miraculoase, jocuri de noroc, iluzii. In loc sa facem ceea ce SIMTIM ca ne poate ajuta, facem ceea ce noi CREDEM ca TREBUIE facut, si devenim treptat ZOMBIE, fara nici o legatura cu activitatea pe calculator.
Daniel, pana nu citesc cartea o sa ma abtin de la mai multe explicatii sau comentarii deoarece nu vreau sa spun vreo prostie. Dar mi-ar placea sa inteleg pe ce te bazezi atunci cand spui ca internetul nu poate creea astfel de probleme. Ai citit cartea? Himerele, sistemele miraculoase, jocurile de noroc si alte iluzii nu prea au legatura cu subiectul articolului.
Aveti dreptate,de multe ori ne,, fura netul”.Zilnic eu am program de citit,si am hotarat sa citesc mai mult de o carte pe saptamana,Recomand ”Asa cum gandeste omul”de James Allen,o carte care ajuta pe cei care isi doresc.Cartile de dezvoltare personala ne ajuta mult in a ne reeduca,pentru aceste timpuri.
Mersi, Ecaterina! Multa lumea recomanda cartea asta asa ca probabil ar trebui sa o citesc si eu.
Foarte interesant articolul si foarte reala problema. Din punctul meu de vedere tehnica “arderea corabiilor” functioneaza de fiecare data cand vrei sa atingi un obiectiv. Provocarea vine in descoperirea modului in care poti arde corabiile cand nu ai corabii. Adica cum se poate aplica aceasta tehnica la fiecare situatie in parte. Spre exemplu referitor la situatia ta ca nu te poti concentra doar pe scrierea unui articol propun sa iti arzi corabiile scriind articolul pe hartie cu calculatorul inchis. Stiu ca uneori mai ai nevoie de internet pentru a verifica anumite informatii sau pentru a te documenta pentru articol dar poti schita articolul pe hartie si il finalizezi pe calculator. Este doar o parere 🙂
Mersi, Dragos! Sunt sigur ca si in cazul asta tehnica arderii corabiilor poate functiona, dar ma gandesc ca ar fi ca si cum as lua un analgezic atunci cand ma doare maseaua in loc sa tratez caria. Problema mea nu ar disparea doar ca nu i-as mai da sansa sa se manifeste. Si undeva pe fundal tot as simti durerea deoarece as sti ca pot oricand sa dau drumul la calculator. Dar in alte privinte sunt de acord cu tine ca aceasta tehnica functioneaza de minune. 🙂
Pai, e f posibil ca si Zuckerberg sa simta aceasta dependenta de net…
Jobul meu nu e pe langa un calculator iar pe tel. nu-mi place sa stau ca nu vad prea bine. Stii, cand porti ochelari, e mai dificil. Dar cand ajung acasa asta e prima grija: noutatile de pe internet.Si atat fac! Nimic altceva. In fata calculatorului timpul trece ca vantul.
Si eu am ajuns sa ma lupt cu decizia de a nu-l deschide inainte de a mai face si alte lucruri care conteaza pt mine.
Iti multumesc, Paul Melinte, pt sinceritate si ca ne impartasesti lucrurile importante pt tine.
Cu placere, Maria!
Salutare ! Parerea mea este ca daca nu ar fi fost Facebook, ar fi fost altceva probabil asemanator si care ar fi acoperit necesitati similare. Evolutia se manifesta prin legile universale asupra timpului, si logic…odata cu aparitia internetului ar fi fost inevitabil sa se ajunga aici. Cred ca ar trebui sa ne multumim pentru ce avem si mai degraba sa ne gandim la ce ne rezerva viitorul. Puterea internetului este inca la nivel de bebe. In rest..totul tine de alegeri. Interesant articolul privit din prisma momentului. Salutare din nou si succes Paul !
Sun de acord cu tine ca internetul este inca la inceput si cred ca viitorul ne va aduce multe lucruri care acum ne-ar surprinde. Sunt recunoscator pentru ceea ce avem si chiar daca astazi am prezentat internetul intr-o lumina defavorabila, am facut-o deoarece cred ca este important sa-i intelegem toate aspecetele pentru a il putea folosi cat mai bine.
Hei! E f bine ca ai deschis acest subiect…gand la gand cu bucurie! Iti impartasesc si eu, sincer, din experienta si obiceiurile mele zilnice. Pana acum, un an, URAM Facebook-ul, nici nu voiam sa aud de el, desi am cont din 2015, plus ca nici nu stiam sa umblu prin el, sa postez, sa caut, sa distribui…eram afona si nici nu voiam sa invat ceva. Pana intr-o zi, cand o amica de-a mea a tot postat niste articole f interesante, despre: conspiratiile lumii, mistere ale M-tilor Bucegi, despre educatie, despre psihologie(observi, ca din mai multe domenii) si am rugat-o sa-mi spuna de unde le ia si le posteaza…si mi-a raspuns f prompt ca se afle intr-un grup pe Facebook a lui Dragos Anunnaki si mi-a dat adresa lui de mail ca sa fiu integrata si eu in acest grup. Si iata-ma ca de un an, investesc in mintea si sufletul meu fel si fel de informatii, documentare, educatie si autoeducatie ce nu am reusit in 30 de ani. Imi aloc pe zi in jur de 4-6 ore pe zi. Dar, stai asa ca, as aloca mai mult pt ca, exact cum ai spus si tu, mintea cere “hrana” continuu, mare vorba ai spus, sunt insetata si eu de cunoastere. Datorita acestui grup, am citit zeci de carti(si inainte citeam, dar acum ca-n vremea adolescentei si studentiei am citit), tot datorita acestui grup, te-am cunoscut pe tine, pe Came Cocon, pe Leonard, Meritocratia si Autoeducatia. Nu pot aloca mai multe ore si pt ca am familie si ma dedic lor si ma pot detasa radical de calculator si de dorinta mea de a citi articolele voastre. Mi-e drag sa stau cu familia mea, sa le acord timp si atentie, sa-i rasfat cu “ceva bun”, sa radem si sa discutam! Si asta nu pt ca trebuie, ci pt ca e firesc si natural! Prefer sa stau pana la 1-2 dimineata si sa-mi fac damblaua, adica sa dorm mai putin, ca sa impac si capra si varza! Din ceea ce postati voi, chiar imi iau si notite, scrise de mana mea, in diverse agende(imi place sa scriu si nu vreau sa mi se atrofieze aceasta placere), plus ca daca voi cauta ceva rapid, sincer mai repede gasesc in agenda, decat pe calculator(poate nu-i net, poate n-am un calculator la indemana si-mi trebuie rapid informatia ce-o caut) sau mai imprim la imprimanta. Da, mi-am pus si eu aceasta intrebare, daca poate fi o boala, setea aceasta de cunoastere, dar nu prea ma intereseaza cine imi da like-uri sau comenteaza la ce am distribuit sau comentat, placerea mea e sa citesc articolele voastre, sa-mi hranesc mintea! Tu stai pana la 12-14 ore pe zi…UPS!!!!! Paul, e enorm de mult, parerea mea! Anii trec, anotimpurile trec, si te trezesti intr-o zi ca te intrebi, “cand mi-au crescut copiii atat de mari?”, “de ce sotia mea, s-a racit atat de mult de mine?”, te uiti in oglinda si-ti spui “cand am imbatranit?” sau “ce pungi am la ochi si ce urat arat!”… Eu am patit-o, vazand aceste lucruri la sotul meu, cand ani la rand juca, ca un turbat, un joc de strategie…era ahtiat dupa el…nu vedea, nu auzea si s-a trezit intr-o zi punandu-si astfel de intrebari si se uita in ochii mei, care erau goi pt el. Sti ce am facut? Nu i-am raspuns la nici o intrebare, nu i-am mai reprosat nimic…l-am lasat sa fiarba in suc propriu si sa constientizeze…si bine am facut, si nu stiam cate stiu acum! Viata e frumoasa, e al naibii de grea si de sucita, dar, echilibrul familiei, interactiunea cu oameni dragi si reali din viata ta, daca n-o pastrezi si n-o gusti, te poti trezi singur cu doar un calculator si miiiiiiii de oameni virtuali!!! Si da, pot afirma ca aceasta boala am vazut-o cu ochii mei si e al dracului de dureros…deci da e o boala! Ai grija de tine si nu uita macar doua ore in timpul zilei, fii fizic cu familia ta, bucura-te de soare, de ploai, de fulgii de zapada, de faptul ca vine din nou primavara, nu-ti uita alti oameni dragi tie si sa dai un semn de viata! Eu de ani de zile, imi sun rudele si nu-s putine(pe rand, la o saptamana sau luna), si prietenii f dragi, e o promisiune ce mi-am facut-o demult si am timp si de familie si de serviciu si sa citesc! In rest, stii tu cel mai bine ce ai de facut, pt ca alegerile pe care le facem ne definesc viata si obiceiurile! Numai bine, Paul, si am incredere in tine ca stii ce e mai bine pt tine!
Multumesc mult, Oana! Ma bucur ca ai impartasit cu noi experienta ta. Stiu ca stau mult si de aceea am scris si articolul si sunt constinet de toate lucrurile pe care tu le-ai scris. Cat despre timpul petrecut cu familia… sa stii ca nu-mi lipseste ( cel putin cu o parte din ea ) deoarece am avantajul de a lucra de acasa.
Sa nu dam vina numai pe internet… va rog sa nu uitati de TV. Practicarea sportului si cititul cartilor sunt remediile de a iesi din acest cerc vicios. Cu sportul stau bine, dar sunt restant la citit… “top 100 carti de citit” este pt mine un proiect inca in lucru…
Despre efectul tv-ului asupra creierului am scris aici: https://paulmelinte.com/de-ce-crezi-aproape-tot-ce-citesti-sau-vezi-la-televizor/
Spor la citit! 🙂
Multumesc pentru acest articol! Acum imi explic de ce am citit cu atata dor de carte “Arhanghelii” de Ion Agarbiceanu. Nu cautam o carte anume, doar stergeam praful de pe carti. Dar sa inteleg ca este “vremea” cartilor de dezvoltare personala! Multumesc pentru recomandari.
Cu placere! Intradevar este vremea cartilor de dezvoltare personala.
Boala despre care vorbesti se numeste Procrastinare si suferm toti de ea intr-o mai mica sau mai mare masura.
Eu as spune ca procrastinarea este doar efectul acestei boli ( unul dintre ele ).
Eu citesc pe calculator carti….e mai igienic nu mai adun carti in casa, care trebuiesc ordonate si curatate de praf. Acum orice carte o gasesti online si o poti citi la zoomul potrivit fiecaruia. De ce as abandona asta? Facebook si yahoo ma tine conectata la amici cu care nu ma pot intalni face to face. Pana acum nu vad nimic rau.
Singuri trebuie sa ne evaluam si gestionam timpul, lsa fim selectivi in ce facem, a calculator sau nu. Prin calculator ma simt conectata, live cu intreaga lume.
nu inteleg de cartea ar fi o varianta contra calculator, cand orice carte o gasesc pe PC.
Daca e sa pierd vremea, se poate face la fel de bine si in afara mediului online, si in el.
Depinde de discernamant.
Mariana, atata timp cat simti ca nu intreci masura internetul este un lucru foarte bun. Ce descriu eu in articol nu poate fi inteles decat de cei ce au fost loviti de aceasta boala. Restul ar trebui doar sa se bucure ca nu inteleg la ce ma refer.
Recunosc si eu sufar de aceasta boala…
Aveti dreptate , cred ca si eu sufar de acesta boala , voi incerca “tratamentul ” propus de dumneavoastra – citirea unei carti saptamanal – este foarte bun . Poate functiona si cu o carte lunar , daca suntem ocupati si cu alte responsabilitati .
Lectura placuta tuturor !
Exista un leac pentru cei care sufera deja de aceasta boala ?
Da, exista: cititul! 🙂
Văd ca articolul este scris mai demult Sper ca ai scapat de aceasta dependenta sau cel puțin ai reușit sa o controlezi Sincer cred ca peste 30 40 % din populație suferă de așa ceva inclusiv eu și mă regăsesc în aceeași situație Nu pot evolua ca nu am răbdare sa aplic sau nu am răbdare sa particip la tot procesul Am găsit câteva remedii însă sa pot scăpa cât de cât de aceasta boala las telefonul acasă când plec sau nu mai intru după anumita ora de ex 10 sau intru pe facebook după ce citesc de ex 30 pag sau după ce termin sarcinile mai importante Succes și tie
Buna, Alisa! Da, in mare parte am reusit sa scapa de aceasta boala, dar au mai ramas unele ramasite. Insa… usor, usor, sunt convins ca ma voi vindeca complet. De astazi spre exemplu mi-a propus sa nu mai intru pe Facebook sau email decat atunci cand am in program aceste activitati. 🙂