Desi nu am fost niciodata cu adevarat pasionat de jocuri, a fost o vreme cand imi placea sa ma joc pe calculator.
Si ma jucam ore in sir!
Credeam ca asa ma relaxez, dar in realitate eram un las si un puturos.
De ce spun ca eram las si puturos?
Poate ca sunt prea dur cu mine, dar o fac pentru ca jucam “bubble nu stiu cum” in loc sa ma joc cel mai tare, cel mai dur si totodata singurul joc real: VIATA!
De ce nu ma jucam “de-a viata”?
Sunt mai multe motive….
Unul dintre ele ar fi FRICA, caci viata nu este un joc pentru fricosi, iar eu asta eram.
Frica
In vreme ce jocurile iti ofera posibilitatea sa plantezi rosii, sa cresti gaini sau mai stiu eu ce, totul cu un singur click, viata este un pic mai complexa. Ea seamana cu imblanzirea si dresarea unui animal salbatic.
Daca ti-e frica de el, te va mirosi, iar cu prima ocazie isi va infinge fara mila coltii in gatul tau firav.
Poate ca suna dur, dar “asta-i viata”!
Ea ne ofera foarte multe momente frumoase, dar sa crezi ca totul este numai roz si tot ce trebuie sa faci este sa-ti imaginezi abundenta cum pluteste in jurul tau, este daca nu o prostie, cel putin o naivitate de necrezut.
Insa… oricat de dura ar fi viata, tu esti dotat de natura cu tot ce iti trebuie ca sa reusesti.
Si daca vei reusi sa dresezi acest salbatic, dar frumos animal, recompensele vor fi pe masura.
Totul depinde de tine si de dorintele tale.
Vrei sa stai in fata calculatorului sau cu un telefon in mana si sa misti bilute sau animalute dintr-o parte in alta a ecranului… sau vrei sa te lupti cu indarjire cu toti si toate pentru a-ti croi un drum spre viata la care visezi?
Regulile sunt aproximativ aceleasi, caci jocurile pe calculator incearca sa imite adevaratul joc.
Poate doar sa fie un pic mai blande, caci in viata nu vei beneficia de “extra life”.
Dar castigurile… nu prea se pot compara.
Precizare: intrebarea de mai sus are logica doar daca presupunem ca ai suficient curaj cat sa indraznesti sa visezi.
Caci frica ( sau lipsa curajului ) este cea care ne-a determinat ( pe mine si pe altii ca mine ) sa alegem jocurile in locul vietii.
Numai ca ceea ce noi nu stiam, este ca jocul vietii nu il poti refuza.
Indiferent ca te implici sau nu, exista acolo un dispozitiv care ticaie, iar la un moment dat ticaitul se va opri si atunci va fi prea tarziu sa incepi adevaratul joc.
Asa ca scoateti chiar acum fricile din cap, pina nu va fi prea tarziu sa faci asta!
Stiu ca-ti este frica sa nu pierzi, dar e ca la fotbal: daca refuzi sa joci, ai pierdut din start la masa verde.
In schimb, indiferent unde te-ai afla acum si chiar daca nu ai trecut nici macar de primul nivel, daca vei invata regulile de baza ale vietii si le vei aplica ( lucru care este destul de simplu ), vei reusi sa ajungi la ultimul nivel inainte ca ticaitul sa se opreasca pentru totdeauna.
Ai terminat cu frica?
Sper ca raspunsul este pozitiv pentru frica nu este singurul motiv care-i impiedica pe oameni sa inceapa si/sau sa joace cu maiestrie acest joc.
In afara fricii, mai sunt inca 4 obstacole peste care orice jucator trebuie sa treaca pentru a castiga.
Cele 5 obstacole obstacole de care trebuie sa treci pentru a castiga in jocul vietii:
-
Frica
-
Viziunea limitata
-
Indisciplina
-
Lipsa vointei
-
Lipsa credintei
Frica am analizat-o deja, iar daca simti nevoie sa aprofundezi subiectul citeste cum dependenta de succes produce de fapt insucces.
Dupa ce ai facut asta, hai sa analizam si celelalte obstacole si sa vedem ce putem face.
Viziunea
Viata este un joc complex, si daca ar fi s-o asemanam cu un alt joc, ea seamana mai degraba cu sahul, decat cu jocurile pe calculator.
Ca si la sah, in viata avem o anumita pozitie de pe care plecam si pe care n-o putem schimba orice am face.
Dar dupa aia, totul depinde doar de noi.
Iar daca nu ai o viziune exacta a locului sau situatiei unde vrei sa ajunge si cum vei face asta, mutarile tale vor fi facute la intamplare sau dupa o schema invatata intr-o carte, dar care n-are nici-o legatura cu ce se intampla in acel moment pe tabla.
Iar in cel mai bun caz, vor fi doar o reactie la mutarile facut de adversar ( adica “vei juca dupa cum ti se va canta” ).
Intelegi asadar de ce in viata, ca si la sah, viziunea este esentiala.
Daca vei sti de la bun inceput unde vrei sa ajungi si cum vei face asta, vei face ceea ce trebuie, atunci cand trebuie.
Caci ca si la sah, orice mutare pe care o vom face in viata, mai devreme sau mai tarziu va avea consecinte ( pozitive sau negative ).
Asa cum la sah avem piese care ne vor ajuta sa ne protejam regele si sa capturam regele adversarului, tot asa si in viata avem anumite calitati pe care trebuie sa le folosim pentru a castiga.
Unele mai valoroase ( cum ar fi abilitatea de a vinde ), altele mai putin valoroase.
Daca vom castiga sau nu, depinde doar de modul in care ne folosim resursele.
Vestea buna este ca in viata, ca si la sah, iti poti dezvolta resursele de care dispui la un moment dat.
Si o poti face mai repede decat la sah, far sa fii nevoit/a sa ajungi la capatul tablei.
In jocul vietii poti oricand sa renunti la cultivarea unei abilitati care nu iti aduce prea multe beneficii ( un pion ) si sa cultivi in schimb o calitate mai atragatoare ( o regina ).
Dar ca sa iti cultivi orice calitate doresti, ai nevoie mai intai de urmatoarea abilitate:
Disciplina
Sincer sa fiu, toata viata mea m-am considerat o persoana creativa si foloseam acest lucru ca sa justific lipsa mea de disciplina.
Dar adevarul este ca fara disciplina nu poti face nimic, nici macar in jocurile pe calculator.
Si am vazut oameni care daca si-ar fi folosit disciplina pentru a face ceva in viata, asa cum o fac ca sa se joace, ar fi ajuns departe.
Spre exemplu, poate ca nu o sa-ti vina sa crezi, dar exista persoane care se scoala dimineata mai devreme doar ca sa apuce sa-si “ude” plantele virtuale inainte de a pleca la munca.
Daca ai avea la dispozitie 182 de ore pentru a face ceva pentru viitorul tau, ce ai face?
Ai citi niste carti destepte?
Ai face mai multe cursuri?
Ai incepe o afacere sau poate chiar de un blog?
Ce altceva ai face?
Te intreb asta pentru ca daca ai lua decizia de a face un lant ca si al meu ( eu scriu zilnic cel putin 3 – 4 ore, iar asta este investitia in viitorul meu ) si ai investi macar o jumatate de ora/zi in viitorul tau, intr-un an s-ar aduna 182 de ore.
Poate asta va insemna sa faci sacrificii, asa cum facea si persoana care se trezea mai devreme ca sa se joace.
Dar sacrificii oricum va trebui sa faci mai devreme sau mai tarziu.
Este alegerea ta daca le vei face acum cand esti tanar/a si in putere ( stiu ca esti tanar/a din statistici ) sau le vei face atunci cand iti vei dori ceva, dar vei vei ramane doar cu dorinta.
Sper totusi ca orice ar fi, nu vei face sacrificiile atunci cand vei fi batran/a si nu vei mai avea de ales.
Din pacate, atunci cand privesti in urma este mai usor sa vezi in ansamblu si sa creezi o harta bazata pe ce s-a intamplat, sa zici “ar fi trebuit sau n-ar fi trebuit sa fac asta”, decat este sa privesti inainte spre necunoscut si sa decizi constient ce se va intampla cu viata ta.
Din fericire, adevarul este ca suntem suficient de inteligenti sa ne dam seama ce ar trebui sa facem ca in viitor sa ne fie mai bine.
Tot ce ne mai trebuie este un dram de disciplina.
Pe mine ma disciplineaza angajamentul public ( spun la cat mai multe persoane ce am de gand sa fac ) si lantul lui Seinfeld de scriam mai sus.
Vointa
Dup ce am alergat un maraton, multi oameni care nu ma credeau fizic capabil sa fac asa ceva, m-au felicitat pentru vointa.
Adevarul este ca desi am avut nevoie de un dram de vointa, si fara un pic de vointa nu poti face nimic, eu nu consider ca vointa ar fi fost principalul meu aliat la maraton si nu recomand sa te bazezi pe ea decat daca o faci cu cap.
Ideea este ca atunci cand spui “am nevoie de vointa pentru a face…” tu spui de fapt ca aceea activitate nu iti place suficient de mult ca sa o faci de buna voie si nesilit de nimeni ( nici mcar de tine ).
Problema apare atunci cand ai prea multe activitati de genul asta deoarece vointa este o resursa nervoasa limitata si s-ar putea sa nu iti ajunga ca sa le faci pe toate.
Mai ales daca esti obosit/a, stresat/a, suparat/a, etc.
Si ca veni vorba de stres, daca iti folosesti vointa prea des, stresul o sa creasca.
In loc sa faci asta, ai putea sa-ti folosesti vointa ca sa-ti instalezi obiceiuri noi si sa gasesti metode prin care iti poti face sarcinile mai placute. Metode prin care poti transforma totul intr-o joaca.
Revenind la jocuri, ai vazut pe cineva care sa zica ca a avut nevoie de vointa pentru a se juca?
Eu n-am vazut si cred ca asta este cheia succesului.
Nu degeaba gamificarea capata tot mai multi adepti.
Credinta
Credinta este probabil cel mai important element, de aceea am lasat-o la urma ca sa ma asigur ca o sa-ti ramana in minte.
Ideea este asa: poti sa nu ai nimic, nici macar o calitate ( vorbim teoretic, caci practic este imposibil sa gasim un om fara calitati ), dar daca crezi cu tarie in tine si crezi ca poti face orice iti pui in cap, atunci din credinta ta puternica se vor naste toate celelalte.
Si daca nu crezi asta, inseamna ca esti orb si nu vezi ca in jurul tau sunt atatea cazuri de oameni care inspira, oameni care ar fi trebui sa se batuti de multa vreme, dar in ciuda tuturor obstacolelor ei refuza sa cedeze si fac lucruri uimitoare PENTRU CA AU CREDINTA!
Daca n-ai credinta, studiaza-i pe ei cu atentie si cu admiratie si cu siguranta iti vei gasi si tu credinta!
La final de articol sfatul meu este sa retii ca ceasul ticaie, iar daca vei mai avea o viata, poate ca te vei juca atunci fel si fel de jocuri si joculete, dar daca asta iti va fi singura viata, atunci vei dori sa o traiesti, nu sa o consumi jucandu-te.
Cel putin asa cred eu. Tu ce parere ai?
Cu drag,
Paul Melinte
P.S. – Daca ti-a placut acest articol, te rog ajuta-ma sa il dau mai departe. 🙂
3 Comments
Draga Paul,
Mi-a placut foarte mult articolul tau pe care il consider esential pentru tinerii aflati la inceput de drum(-uri). Mi-a placut atat de mult incat l-am distribuit pe peretele de pe facebook al fiului si fiicei mele, aflati la momente de rascruce in viata lor, l-am promovat pe profilul de facebook si pe unul dintre grupurile pe care le gestionez (Traditie, cultura si identitate romaneasca in Umbria) si l-am “copi-peist-uit” in arhiva personala.
Si daca tot te-am laudat atat de sincer si de corect, cred ca mi-am castigat dreptul si la o micuta observatie. Nu e esentiala, dar tine de profesionalism – adica, dintre cele cinci chei ale succesului, tine de disciplina si de vointa, dar daca vei tine cont de ea, vei avea o serie intreaga de avantaje profesionale suplimentare: cresterea credibilitatii pana la cote inatacabile, respect neconditionat, satisfactia infaptuirii unui lucru cat mai aproape de perfectiune.
Observatia mea se refera la faptul ca va trebui sa acorzi o atentie sporita la “ambalarea” mesajului tau extrem de interesant si de util. Cu alte cuvinte: continutul e Ok, dar forma de redare … cam lasa de dorit.
Poate n-ar strica sa mai “cheltui” cateva minute din viata ta cu”românizarea” corespunzatoare a textelor. Atentie la capcanele de tip “false friends” aparute la traducerile cu ajutorul motoarelor de traducere automata din limbile straine: atat serviciile Google, cat si cele ale Babylon-ului prezinta deficiente (normale) de traducere care trebuiesc “filtrate” manual, in functie de intelesul frazelor si al mesajului de transmis.
Stiu ca e greu si ca cere timp, dar investitiile in efortul intelectual de romanizare a textului si in timpul necesar executarii acestui proces tin de respectul fata de cititor, cu efect direct asupra credibilitatii persoanei tale si a textelor propuse spre lecturare si insusire.
Cu simpatie, respect si prietenie,
Remus Constantin Raclău
Draga Remus,
Iti multumesc mult pentru distribuire, dar mai ales pentru intentia de a ma ajuta sa scriu mai bine.
Din pacate, am citit comentariul tau de trei ori, dar tot nu sunt sigur la ce te referi exact.
Prima data am crezut ca te referi la diacritice, dar apoi am vazut ca faci referire la serviicile de traducere Google si Babilon plus niste capcane de care aud pt. prima oara.
Asta m-a facut sa cred ca ai vrut sa zici ca textul este tradus din engleza, dar daca este asa, te aigur ca nu este cazul. 🙂
Textul este compus ( nu tradus ) de mine chiar daca “am furat ideea” de aici: http://oliveremberton.com/2014/life-is-a-game-this-is-your-strategy-guide/ si am adaptat-o la propriul meu stil de a scrie si la credintele mele.
Daca as fi tradus articolul original, as fi avut un articol cel putin de 10 ori mai bun decat cel pe care l-am scris. Si probabil ca as fi castigat ceva vizibilitate. Dar eu nu as fi evouluat cu nimic, ba din contra, m-as fi transformat din nou intr-un lenes.
In concluzie: spune-mi mai exact cum crezi ca as fi putut sa-l fi scris mai bine, si daca imi insusesc macar o idee din ce ai sa-mi spui, o sa-ti raman dator.
Cu drag,
Paul Melinte
M-am uitat pe blogul tau si revin cu precizari.
Recunosc ca-mi place cum “ambalezi” continutul, dar nu promit ca voi face acelasi lucru in viitorul apropiat.
Motivul cred l-ai intuit deja!
Articolul asta, in forma in care se vede, mi-a luat vreo 6 ore. Fara sa pun la socoteala timpul investit in promovare.
Si aceeasi poveste se repeta zilnic, caci zilnic public cate un articol.
Nu zic ca nu s-ar mai gasi putin timp, dar am alte obiective care tin tot de scris si in care prefer sa-mi investesc timpul.
Dar in momentul in care blogul asta va produce suficienti bani, promit ca voi angaja pe cineva care sa se ocupe de partea asta.