Pentru ca tot este la moda in zilele noastre sa raspunzi “sunt antreprenor!” la intrebarea clasica “cu ce te ocupi?”, haide sa vedem cand poti de fapt sa te numesti antreprenor din punctul meu de vedere.
Dar inainte sa raspundem la intrebarea asta, vreau sa te intreb si pe tine ceva:
Stii de ce atat francizele cat si mlm-urile sunt foarte populare?
Raspunsul este simplu!
Pentru ca majoritatea oamenilor viseaza la beneficile pe care viata de businessman sau businesswoman le are de oferit, dar refuza sa accepte ca afacerile ( si in special antreprenoriatul ) vin la pachet cu doua mari incoveniente:
sursa foto: jdfletcherassociates.com
- Posibilitatea mare de a esua;
- Nevoia de a munci si a gandi mult mai mult decat o face un simplu angajat.
Iar mlm-urile si francizele promit sa-ti vanda reteta succesului, reteta folosita pentru a se imbogati de multi altii inaintea ta.
Mesajul lor pare sa fie asta :
“Tu nu trebuie decat sa-ti faci treaba, sa incasezi bani si sa-ti platesti taxele, iar noi ne ocupam de restul”.
Pare ca o astfel de afacere elimina o parte din zbaterile si durerile de cap pe care un antreprenor le are in mod normal.
Si de multe ori… chiar asa este!
De cele mai multe ori ( mai ales in cazul francizelor ), lucrurile sunt gandite de francizor ( cel care vinde franciza ) in cel mai mic detaliu.
Si asta poate fi un lucru bun pentru afaceri.
Dar cu toate astea, ca sa evitam dezamagirea si neintelegerile, cred ca sunt necesare doua precizari.
1. Poate ca esti scutit de a gandi prea mult in tipul asta de afaceri, dar cu siguranta nu esti scutit de riscuri.
Un lucru este clar: atat mlm-urile cat si francizele pot esua!
Sigur ca n-am auzit de prea multe francize McDonald`s sau KFC care sa dea faliment, dar Fornetti ( candva una dintre cele mai populare francize din Romania ) se lupta de multi ani cu falimentul.
Ca sa nu mai vorbim de Mic.ro, franciza care a murit din fasa.
Si chiar si in francize de succes, pot aparea francizati ( cei care cumpara franciza ) care din diverse motive dau faliment.
In ceea ce priveste mlm-urile, riscurile provin tocmai din profilul psihologic al celor care incep o astfel de afacere si al modului in care sunt recrutati si…. indoctrinati ( nu va suparati pe mine dragi mlm-isti, dar asa este ) .
Atunci cand tu ca firma te promovezi printr-un sistem mlm si faci oamenii sa creada ca este usor sa obtina “independenta financiara” din aceea afacere, nu este de mirare ca vei atrage oameni care vor cauta solutii facile.
Si chiar si cei care nu vor cauta asta initial, vor incepe sa-si doreasca acest lucru.
Numai ca in mlm rezultatele nu vin asa de repede cum cred, sunt lasati sau chiar determinati sa creada unii oameni.
Si in niciun caz rezultatele nu vin muncind “doar cateva ore pe saptamana”.
Ba din contra!
Ca in aproape orice alta afacere, trebuie sa iesi din zona de confort, sa muncesti mult si de preferat inteligent, sa fii perseverent si constant si “sa-ti storci creierul” macar un pic.
Asa ca nu este de mirare ca majoritatea celor care se apuca de mlm renunta inainte sa-si faca treaba cu adevarat si cu mult inainte sa apara rezultate.
Abandonul timpuriu este riscul cel mai mare in mlm.
Mai ales ca iti poti permite sa faci asta, costurile demararii unei afaceri de tip mlm fiind mult mai mici decat in cazul unei francize.
2. Atunci cand detii o afacere in sistem de franciza sau construiesti o afacere de tip mlm, poti spune ca faci business, dar rareori poti spune ca faci antreprenoriat.
Diferenta dintre afacerile antreprenoriale si restul afacerilor sta de obicei in motivatie.
Indiferent de suma pe care o investesti, daca faci mlm sau cumperi o franciza, probabil ca ai o mentalitate de investitor si ai pornit la drum de la urmatoarea intrebare:
“Am o suma de bani” sau “am 3 ore/zi la dispozitie zilnic…. in ce sa investesc?”
Caci timp sau bani, tot investitie este.
Diferentele dintre antreprenori si investitori sunt multe, dar daca ne raportam doar la cele doua incoveniente cu care spuneam ca vin afacerile la pachet, atunci antreprenorul spre deosebire de omul de afaceri obisnuit are o toleranta la risc crescuta ( si de multe ori are chiar pofta de risc ).
In timp ce investitorii se feresc de risc sau il accepta doar daca la orizont se intrevede posibilitatea unui castig mare si de preferat rapid, antreprenori se comporta de multe ori “nebuneste”, sfidand orice risc pentru a-si pune in aplicare viziunea.
Caci chiar daca si ei urmaresc sa faca profit, motivul pentru care au demarat tocmai acea afacere si nu alta, nu consta in statisfactia materiala, ci in altul mult mai puternic.
Antreprenori sunt manati de forte mai puternice decat forta banului, cum ar fi dorinta de a face lumea mai buna, dorinta de a construi ceva ( mostenirea ), spiritul competitiv si multe altele de genul acesta.
Asta este motivul pentru care riscurile care i-ar face pe altii sa o ia la fuga, pe ei nu face decat sa-i motiveze si mai tare.
Si asta este unul dintre motivele pentru care nu orice persona care desfasoara o activitate comerciala se poate numi antreprenor.
Inca te mai intrebi cand te poti numi antreprenor?
Asa cum vad eu lucrurile, antreprenorul este foarte asemanator unui pictor pasionat.
El picteaza nu atat pentru bani, cat de dragul operei ca va fi creata si din placerea de a picta.
Eu cred ca te poti numi antreprenor abia atunci cand riscurile si profitul trec pe locul doi, iar activitatea antreprenoriala si creatia trec pe primul plan.
Dar toate astea nu inseamna ca “investitorii” sunt mai prejos decat antreprenori.
Fiecare are rolul sau benefic in societate, dar pentru a progresa cred ca trebuie sa stim exact ce rol jucam.
Tu stii ce rol joci?
Cu drag,
Paul Melinte
