Frica de a vorbi in public este cea mai des intalnita frica, mai des chiar decat frica de moarte.
Cu toti am auzit aceasta fraza cel putin macar odata in viata noastra. Ieri am simtit pe pielea mea aceasta teama. Asa cum va spuneam in primul meu articol m-am inscris la un curs de public speaking. Ieri, la prima intalnire am tinut primul meu discurs.
A fost o experienta magnifica. Am avut prilejul sa invat o multime de lucruri despre mine si despre oameni in general.
CE AM INVATAT DIN PRIMUL MEU SPEECH :
1. Sunt emotiv.
Poate nu as fi spus asta daca nu mi-ar fi tremurat picioarele cand m-am ridicat pentru a iesi in fata
Macar saraca mea voce sa nu fi tremurat, ca de ragusit oricum ragusisem si tot era bine 🙂
2. Cand am emotii memoria mea tinde sa dea bir cu fugitii.
Drept urmare, am uitat jumatate din discurs, am uitat sa spun pina si citatul lui Napoleon Hill: “Actiunea este masura reala a inteligentei”.
3. Spre surprinderea mea, se pare ca ma descurc bine la improvizatie astfel incat am reusit sa inlocuiesc jumatatea de discurs uitata.
Bine, bine, recunosc nu sunt chiar asa surprins, stiam ca ma descurc bine la improvizatie, am vrut si eu sa fiu modest. 🙂
4. Tocmai datorita ingamfarii mele ( a se citi incredere in sine ), probabil ca nici nu m-am pregatit suficient.
Am scris discursul si l-am repetat in aceeasi zi.
Credeam ca daca stapanesc bine subiectul este indeajuns, se pare ca atunci cand iesi pe scena totul se amplifica, un mic detaliu, un mic cuvant schimbat si se schimba tot. In loc sa intreb: va doriti sa aveti succes ? – am intrebat : va doriti sa castigati la loto ? Reactia lor a fost inexistenta, nimeni nu vroia sa castige la loto, era normal, ma aflam intr-o sala cu oameni minunati ce isi doreau sa realizeze lucruri mari doar prin puterea lor.
Sfatul meu: Pregatiti-va!
Nu plecati la lupta cu izmenele in vine, caci s-ar putea sa va impiedicati.
5. Dupa cum vedeti, totul a iesit bine.
Dar ar mai fi doar trei mici amanunte: am stat cocosat, am batut cu pumnul in palma obsesiv in dorinta mea de a chema oamenii la actiune si am facut greseli de gramatica mult, mult, mult mai mari decat am facut pina acum pe blogul asta 🙂 .
6. Important este ca oamenii au inteles mesajul.
Normal, am vorbit despre actiune si le-am spus o poveste pe care am sa v-o spun si voua, povestea este extrasa din cartea lui Napoleon Hill – , una dintre cele mai bine vandute carti din toate timpurile.
Atentie!!! Este o carte extrem de puternica. Folositi-o cu atentie caci v-ar putea schimba viata !
Povestea
Cu mult timp in urma, un mare razboinic ajuns intr-o situatie cruciala a fost nevoit sa ia o decizie importanta. Trebuia sa lupte cu un inamic foarte puternic, care avea o armata mai numeroasa decat a lui.
Si-a urcat soldatii in corabii, a navigat pina in tara inamicului sau, a debarcat soldatii si echipamentul iar dupa aceea , a dat ordin ca toate corabiile cu care venisera sa fie arse. Adresandu-se oamenilor sai, inainte de batalie, le-a spus: ” Uitati-va cum pier in fum aceste corabii. Acest lucru inseamna ca nu putem parasii aceste meleaguri in viata decat daca vom castiga! Nu exista alta cale, castigam sau murim !”
Si au castigat!
Daca v-a placut povestea si vreti sa cititi mai mult gasiti cartea dand .
Actionand castigi!
Si eu am castigat tinand acest speech.
Ce am castigat:
Frica…. ce e aia?
Dupa speech, la vre-o 5 minute cand mi-am putut analiza starea, ma simteam ca un leu, curajos si transpirat, cu adevarat regele junglei. 🙂
Exeprienta – una dintre cele mai tari experiente traite de mine. Recomand!
Si mai presus de toate, mi-am dovedit ca singura metoda de a trece peste o frica sau o problema este pur si simplu sa actionezi.
Acum ard de nerabdare sa tin urmatorul discurs.
Cu drag,
Paul Melinte
5 Comments
Felicitari ! A fost foarte tare aia cu “Vreti sa castigati la loto?” :)))) Superb
La primul discurs si eu eram usor panicata, dar mi am dat seama repede ca ei erau mai speriati decat mine ( sa nu ii intreb ceva), motiv pentru care, i-am pus sa vorbeasca despre ei :)) Intr-adevar e o experienta foarte frumoasa si iti lasa un gust placut, indiferent de micile gafe ce apar pe parcurs. Bafta in continuare!
Multumesc Raluca ! Ce am uitat eu sa spun la faza cu loto este ca, am pus intrebarea, am ridicat mana si cand am vazut ca nu ridica mai nimeni mana, am zis ceva de genul : ” da…, nici eu nu vreau sa castig la loto” :). Probabil ca nu o sa uit prea curand faza asta :)) . Referitor la ce ai spus tu in legatura cu publicul ,asta ne spunea si Andy Szekely, este o metoda buna sa transferi atentia de la tine catre public atunci cand simti ca nu mai ai aer, iti da un moment de respiro si te ajuta sa iti aduci aminte ce trebuie sa faci in continuare. Una peste alta ,teama de vorbit in public este destul de frecventa si destul de intensa, dar placerea pe care ti-o ofera un astfel de moment merita efortul.
Am citit articolul tau si am zambit la gandul ca si eu, cand am inceput sa tin seminarii in firma, instinctiv am aplicat trucul acesta cu transferul atentiei pt ca nu mai puteam respira, la un moment dat am crezut ca lesin acolo fara aer. In secunda in care cineva a raspuns intrebarii mele, am inspirat atat de adanc incat am crezut ca o sa absorb in plamanii mei tot aerul din sala si ma gandeam doar “Doamne, ce miracol ca inca mai traiesc, !”. Desi experienta a fost coplesitoare , intr-adevar senzatia de dupa e de neegalat. Multa bafta in continuare !
Multumesc mult, Emanuela ! 🙂