Am tot citit zilele astea articole care dezbateau motivul pentru care majoritatea oamenilor nu reusesc sa-si indeplineasca obiectivele.
Da, este perioada aia magica a anului in care toata lumea isi propune sa slabeasca, sa faca mai mult sport, sa citeasca mai mult, sa munceasca, sa se distreze mai mult, etc.
Din pacate, din diverse motive, pentru majoritatea, acestea vor ramane la stadiul de vis.
Desi articolele pe care le-am citit, contineau sfaturi destul de bune, nu am reusit sa identific si greseala mea in ele.
Simteam ca trebuie sa fie si altceva.
Iar asta m-a facut sa ma analizez un pic.
Asa ca am reusit sa aflu care este motivul pentru care nu reusesc sa fac mai mult din ceea ce imi propun.
Si am o banuiala ca acesta este si motivul pentru care majoritatea oamenilor nu reusesc sa-si indeplineasca obiectivele.
Am constat ca vinovata de aceasta situatie este “perceptia de sine”.
Fiecare dintre noi este “dotat” cu asa ceva.
Iar felul in care ne percepem ne determina majoritatea actiunilor si inactiunilor.
De exemplu: eu cred despre mine ca sunt o fire creativa. Si asa sunt! 🙂
Numai ca… in perceptia mea, creativ este egal cu dezordonat, ametit, rebel si liber.
Din aceste motive, desi cunosteam ( la nivel teoretic ) importanta unui plan si a unui program zilnic, nu aveam asa ceva si nici nu credeam ca un rebel ca mine are nevoie de asa ceva.
Eu sunt prea destept!
N-am eu nevoie de asa ceva
Bineinteles ca m-am inselat! 😀
Stau si ma gandesc ca doua dintre realizarile mele cele mai dragi, din 2013 ( slabitul si maratonul ), nu ar fi fost posibile daca nu as fi avut un plan/program.
Intamplarea a facut sa am un plan/program.
Am stiut in ce zile voi alerga, unde voi alerga, cat voi alerga si cu ce viteza.
Chiar daca nu am facut totul ca la carte si nu mi-am stabilit exact ora la care sa ies la alergat, am reusit sa ma tin de plan si sa fac peste 90% din antrenamentele stabilite.
Drept urmare, am reusit sa-mi ating obiectivul.
Deasemenea, am stiut ce voi manca, de unde voi cumpara mancarea, ce cantitati si asa mai departe.
Anul asta nu voi mai lasa intamplarii decizia stabilirii unui plan si a unui program.
Pina la urma, oricat de rebel ai fi, nu-ti poti lasa viata la voia intamplarii.
De ce este important sa ai un plan/program – 3 motive:
1. Daca lasi lucrurile la voia intamplarii, dai voie sa-si faca de cap consumatorilor de timp, in loc sa te concentrezi pe lucrurile cu adevarat importante.
Spre exemplu: spui ca intri doar 5 minute pe facebook si te trezesti ca ai stat 1 ora nefacand nimic.
Dar nu-i problema… nu aveai un program fix asa ca recuperezi timpul pierdut, caci nu vei mai intra toata ziua.
S-o crezi tu!!!
Peste ceva vreme vei intra din nou pe facebook, de data asta doar pentru un minut. Pina la urma, ce poate strica un minut?
Mai nimic, daca excludem faptul ca-ti pierzi concentrarea si incepi sa te gandesti la orice altceva numai la ce ai de facut nu, iar acel minut… in mod sigur va fi un minut foarteeeee lung. 😀
Si uite asa trece toata ziua, iar tu nu ai facut mai nimic.
Dar nu-i o problema nici acum, lasa ca de maine ma voi schimba!
2. Daca lasi lucrurie la voia intamplarii, vei ajunge sa amani la nesfarsit.
Daca “maine” ar fi o lumea separata de cea in care traim, atunci ar fi cea mai grozava lume.
In aceasta lume toti oamenii ar fi fericiti, sanatosi, bogati si impliniti.
Vestea proasta este ca ziua de maine nu exista, nu a existat si nu va exista niciodata.
Maine nu este decat o denumire optimista pentru prezentul care inca nu a sosit, dar care speram ca va sosi.
Asta inseamna ca daca nu inveti sa traiesti in prezent, nu vei trai nici maine, caci maine ( daca vine ) este tot prezent.
Sa traiesti nu inseamna doar sa supravietuiesti.
Sa traiesti inseamna sa faci si sa te bucuri… incepand chiar de acum.
Iar cea mai simpla metoda, cea pe care “creativii” ca mine o ignora, este sa ai un program.
Mine unuia, desi stiam/banuiam ca daca as avea un plan as fi mai productiv, mi se parea contraintuitiv a spune ca pentru a te bucura de ziua de azi, trebuie sa ai un program.
Pina la urma, “traieste clipa” nu spune nimic de un program.
Trebuie doar sa ma bucur, sa ma distrez, sa fac ce imi place.
Oare fac eu asta atunci cand nu am un program?
Nu stiu cum esti tu, dar din pacate, la mine raspunsul este negativ.
Nu, nu traiesc clipa pentru ca nu sunt pregatit sa fac asta.
De ce nu?
Pentru ca am alte alternative “mai comode” la dispozitie.
De ce sa ies sa ma plimb sau sa fac sport?
Mai bine stau si ma uit la televizor sau citesc ziarul ( din fericire astea doua le-am exclus din viata mea ) sau ma joc un pic ( nici asta nu mai este cazul ) si “la nevoie”, daca ma plictisesc ( sigur se va intampla asta ), pot sa stau si pe facebook “5 minute” ( cu asta ma lupt ).
Partea proasta este ca aceste activitati s-au transformat in obiceiuri.
Vestea buna este ca ( asa cum stii deja ) orice obicei prost se poate inlocui cu unul bun.
Nu trebuie decat sa iei decizia si sa te apuci de treaba.
Mai devreme sau mai tarziu se va transforma intr-un obicei. Obiceiul de a trai in prezent.
Atunci iti vei putea canaliza vointa catre alte transformari.
Si asta ma duce la urmatorul punct.
3. Daca nu ai un program clar, o sa consumi foarte multa vointa.
Sa zicem ca ti-ai stabilit 5 obiective anuale.
Sa presupunem ca fiecare dintre ele, pentru a fi realizat, necesita doar o singura actiune zilnica.
Asta inseamna 5 actiuni zilnice.
Sa presupunem ca ar trebui sa faci zilnic urmatoarele lucruri: sa alergi, sa citesti, sa scrii, sa studiezi o limba straina, sa meditezi.
Toate astea solicita un anumit efort. Nu-i asa?
Pe langa efortul de a face asta zilnic, daca nu ai un program va trebui sa suporti zilnic efortul de a lua decizii.
Si crede-ma: este destul de obositor sa iei decizii.
Zilnic va trebuie sa decizi cand si daca faci fiecare activitate in parte.
Te vei uita de zece ori pe lista si vei analiza fiecare activitate in parte.
Te vei confrunta cu intrebari si probleme de genul asta:
Sa alerg acum sau nu? Parca este prea frig.
M-as apuca de scris, dar parca nu am inspiratie.
Hai ca ma apuc sa invat engleza.
Parca nu prea ma pot concentra acum.
Nu mai bine incep sa citesc si las engleza pentru mai tarziu ( asta se intampla dupa 5 minute de citit )?
Hm… de la citit ma cam ia somnul.
Am obosit. Am prea multe pe cap si nu stiu cu ce sa incep.
Trebuie sa ma relaxez un pic!
Intru doar 5 minute pe facebook.
Indiferent cat de puternic te crezi, deciziile te obosesc, iti consuma multa vointa si putere de concentrare.
Cel care este considerat la ora actuala cel mai puternic om din lume, adica Barack Obama, a inteles asta.
Se zice ca Obama poarta doar doua tipuri de costume prin alternanta, astfel incat sa nu fie nevoit sa ia zilnic o decizie in plus.
Se pare ca prea multe optiuni nu doar ca ne obosesc, ba chiar ne fac mai speriati si mai nefericiti.
Explicatia o poti vedea in videoclipul de mai jos.
[ted id=93 lang=ro]
Astea sunt motivele pentru care este OBIGATORIU sa ai un program zilnic, daca vrei sa-ti indeplinesti obiectivele si sa nu te mai stresezi asa cum faci acum.
Maine voi scrie despre cum se face un program.
Pina atunci te las sa urmaresti videoclipul, caci probabilitatea este destul de mare sa fi sarit peste ca sa vezi ce urmeaza.
Probabil ca nici acum nu ai luat decizia daca te uiti la el sau nu.
Crede-ma… merita vazut!
Daca ai intrebari le astept, iar daca ti-a placut acest articol m-as bucura sa vad ca ai dat un like & share.
Si inca ceva: tu ce crezi despre tine?
Cu drag,
Paul Melinte
17 Comments
Tare de tot m am regasit 100% in acest articol.Drept urmare las toate "'planurile'" din mintea mea si imi stabilesc chiar acum un plan scris.
super! 🙂
Cand incerc sa conving pe cineva sa faca o schimbare de care are mare nevoie parca ma lupt cu morile de vant. Sincer, daca tu nu vrei schimbarea si nu te misti odata sa faci ceva, totul o sa ramana o dorinta si nimic mai mult.
Eu cred ca am pasit in afara zonei de confort si ca sunt pe drumul cel bun si imi urmez visul cu pasi mititei. Este greu, mai am zile proaste, dar sunt din ce in ce mai rare.
Succes in toate tuturor!
E adevarat ca perceptia noastra despre noi ne influienteaza foarte mult felul in care ne facem un program, felul in care decidem sa fim. Cel mai bine ar fi sa urmarim in permanenta si parerea celorlalti despre noi si sa incercam sa ajungem la o concluzie.
Videoclipul este f. bun, vorbeste practic despre o realitate pe care o traim in zilele noastre. Cu cat ai mai multe lucruri din care sa alegi , cu atat vei fi mai dezamagit. Este intr-un fel paradoxal…Multumim frumos de articol.
Cu placere, Valentina! 🙂
In legatura cu perceptia, eu ma gandesc ca daca tot are tendinta de a se transforme in realitate, ar fi bine pentru noi sa decidem in mod constient felul in care dorim sa ne vedem. Muhammad Ali a declarat ca el spunea ca este cel mai bun cum mult timp inainte de a deveni cel mai bun.
Si tot in legatura cu asta, a zis: "Ca să fii un mare campion, trebuie să crezi că eşti cel mai bun. Dacă nu eşti, prefă-te." Asta este preferatul meu. 🙂
Buna ! Articolul mi-a placut insa videoclipul daca era si tradus era perfect .Nu stiu engleza si acest lucru este un mare handicap pentru mine.Daca gasesti o solutie … Multumesc.
Eugenia, videoclipul are traducere. In mod normal ar fi trebuit sa-ti apara direct, dar daca nu apare, dupa ce pornesti videoclipul poti selecta traducerea de undeva aproape de coltul dreapta jos.
Da Paul, m-a amuzat rau articolul tau, m-am regasit in el, intr-adevar si mie mi se intampla si motivul principal e ca nu am un plan bine pus la punct, de fapt, am si o vraijte, stiu ca tre’sa fac aia, aia si cu aia… da, corect, sunt foarte simpatica, nebunatica si creativa, imi place de mine de mor… si totusi, cand e sa trag linie, observ ca mi-au mai scapat lucruri, ca am omis actiuni, ca nu mai am timp pentru unele dintre ele, care erau importante. Mersi ca m-ai mai tras si tu de maneca acum cu acest articol. O zi frumoasa si succes in atingerea obiectivelor! Te urmaresc si vad un mare progres la tine!
Stefana, asa cum ma amuza si pe mine comentariul tau. 😀
Ma bucur ca ma urmaresti, si mie imi place sa-ti citesc blogul si nu m-ar deranja sa o fac mai des 😉 , daca tot suntem la capitolul cu trasul de maneca.
Mult succes si tie! 🙂
Frumos articol. Eu am trecut prin acesta scoala. Caut doar 5 persoane care pot sa se califice sa devina parteneri cu mine.
O zi binecuvintata.
E mult de spus pe marginea acestei teme.
A fost însă o vreme foarte îndelungată când tot aşa credem şi eu.
Fiind o fire independentă şi din perspectivă energetică fiind alimentat din belşug cu “independenţă” — Gemeni, semn de aer, densitate mică şi mobilitate mare, prin contrast cu semnele de Pământ şi Apă — am avut constant tendinţa către a face “invers”. Cu timpul, am învăţat că mobilitatea, înseamnă înainte de altele, capacitatea de absorbţie a schimbării. Ceea ce este cu totul altceva decât “libertate”, atunci când CONŞTIENTIZEZI.
Privitor la deciyii şi greutatea de a le lua, aici te înşeli amarnic, pentru că ai citit prea multe cărţi în care seceastă teză absurdă. Citeşte pe situl meu articolul “Ce e mai greu, să iei decizii sau să îţi asumi răspunderi?”
Serban, ti-am citit articolul, dar recunosc ca nu am reusit sa gasesc secretul.
In ceea ce priveste teoria mea referitoare la decizii, te asigura ca nu din carti a plecat totul.
Prima data am observat ca pierd o gramda de timp si energie chinuindu-ma sa iau decizii, in momentul in care trebuia sa contactez diversi propietari. Asta era activitatea care imi consuma cel mai mult timp si energia in meseria mea de agent imobiliar. Surprinzator ( la vremea aceea ), aproape jumate din timp si energia se iroseau gandindu-ma daca merita sau nu sa sun o proprietate. De multe ori in puneam aceasta intreaba mai multe zile la rand pentru aceeasi proprietate. In peste 80% din cazuri ajungeam la un raspuns afirmativ. Daca as fi renunat la aest obicei as fi economisit mult timp si multa energie. Dar stii ceva? E mai usor de zis decat de facut acest lucru. In privinta raspunderilor… acolo este “o alta liga”. Nu pot spune ” imi asum raspunderea sa port aceasta camsa albastra azi”. Cu toate astea, camasa pe care o porti, plus alte zeci de mici decizii pe care trebuie sa le iei, iti poate schimba viata intr-un mod in care ne vine greu sa credem.
Daca esti coplesit de prea multe decizii minore, s-ar putea sa nu mai ai puterea sa-ti asumi raspunderea pentru lucruri cu adevarat importante.
Are mare dreptate cel ce spune ca ne trebuie un acvariu. Mai mult decat atat ne trebuie dorinta de a face orice ca sa iesim din el.
Aici Paul Valery a zis ceva istet: nu conteaza asa de mult tinta, pe cat este de valoros drumul parcurs pentru a o atinge.
Ma gandeam acum intr-o zi ca in viata unui om exista o seama de pietre de hotar fiecare cu scopul ei clar: nu te casatoresti numai din dorinta imbogatirii imediate sau a procurarii de alte beneficii, ci te casatoresti sa ai un coechipier pe viata.
Cu acesta iti cresti copii, iti faci casa, imparti totul. Cel putin asa era. Acum nu mai conteaza acest flux , nu mai conteaza casatoria , conteaza ca eu a fiu fericit. Nu-mi ajung banii-fug imediat la banca unde se inghesuie cu totii sa-mi umple buzunarele.
Si voi avea bani. Imediat. Voi putea sa fac imediat tot ceea ce vreau. Problema esta ca la fel ca la restaurant la sfarsitul consumatiei vine nota de plata. Si chestiile facute anterior costa al naibii de mult. Vei plati pana la batranete. Nimeni nu te va ajuta sa le duci fiindca toti au aceleasi probleme.
Si atunci ce-i mai bine? sa te lupti zilnic pentru un colt de paine pe care sa-l mananci cu satisfactie impreuna cu cei la care tii, sau o privire injectata din cauza noptilor nedormite pe canapeaua super dotata din cauza telefoanelor si a nervilor cauzati de recuperatorii de credite.
Asa ca dragilor aveti grija ce va doriti. S-ar putea intampla. Problema este ca nu puteti estima niciodata corect costul pe care il implica visele voastre marete