Una dintre cele mai puternice credinte ale mele este ca succesul nu este o intamplare.
Succesul este un rezultat! Intotdeauna!
Nu cred in noroc, in astre, in soarta, karma sau orice altceva de genul asta. Si daca ai incerca sa ma convingi ca gresesc, probabil ca ai da gres ( vezi aici de ce ).
Sunt ferm convins ca eu sunt singurul responsabil pentru viata mea, si de aceea caut tot timpul sa fiu mai bun.
Nu-mi fac procese de constiinta atunci cand gresec.
Este destul ca se gasesc altii dispusi sa ma judece.
Eu caut doar sa-mi invat lectia.
De altfel, sunt la fel de ferm convins ca oamenii de succes au ajuns asa deoarece au avut o mare rezistenta la esec si durere.
Oamenii de succes privesc viata ca pe o joaca si de aceea le face placere sa traiasca, caci nu-i asa: nimeni nu renunta sa se joace doar pentru ca a pierdut.
Ba din contra, cu cat jocul este mai greu, cu atat ne place mai tare.
Cei mai de succes oameni s-au autoeducat sa intampine ratarea cu zambetul pe buze. Asa cum este de fapt normal sa intampini un profesor bun.
Iubesc oamenii de succes si imi place la nebunie sa le citesc povestile.
Citindu-le povestile am constatat ca desi ei pun mare pret pe colaborare si au cu totii o armata de oamenii care-i ajuta, totodata oamenii de succes iubesc la fel de mult si competitia.
Iar cei mai de succes dintre oamenii de succes, iubesc sa fie in competitia suprema: competitia cu propria persoana.
Care este motivul pentru care cei mai de succes oameni sunt in competitie cu ei insisi?
Ca sa intelegi asta, trebuie sa lamurim care sunt pozitiile oamenilor ( in general ) atunci cand vine vorba de competitie.
Cum privesc oamenii competitia:
1. Cu frica sau/si cu ura
Exista oameni care urasc sau/si se tem de competitia de orice natura ar fi ea.
Ii vei recunoaste foarte usor pe acesti oameni deoarece ei sunt cei care aproba pe toata lumea.
“Marele lor castig” din acest comportament este un nivel scazut de stres, caci competitia in sine presupune un nivel ridicat de stres.
Un alt castig al acestor oameni: fiind mai maleabili, acestia sunt mai agreati ( acceptati ) de catre oameni din jurul lor. Un lucru normal daca stam sa ne gandim bine.
Dictonul dupa care isi ghideaza viata: “lasa-ma ca sa te las” sau ” sa fie bine, ca sa nu fie rau”.
Daca le-ai cere sa-ti spuna care este cea mai mare calitatea a lor, probabil ca ar spune despre ei ca sunt foarte calmi.
In ceea ce priveste DEZAVANTAJELE, acestea sunt mai multe:
In primul rand, acesti oameni evolueaza foarte greu ( de obicei ) deoarece ei nu au motivatia necesara. Sunt impacati cu ei si cu situatia. Au o zona de confort foarte restransa si le este teama sa iasa din ea.
Scurta paranteza: daca as ( mai ) fi facut parte din aceasta categorie, probabil ca nu ti-as fi spus lucrurile astea deoarece m-as fi temut ca nu cumva sa fie si cazul tau, si sa te supar.
In al doilea rand acesti oameni ajung aproape intotdeauna sa fie condusi de catre altii datorita faptului ca pur si simplu “conducerea” presupune pe langa altele, si multa competitie ( cu tine insuti, cu vremurile, cu firmele competitoare, cu alti colegi, etc ).
Al treilea mare dezavantaj este frustrarea.
Oamenii care refuza competitia sunt de obicei mai frustrati decat restul deoarece ei au cel mai putin control asupra vietii lor.
Ca sa intelegi mai bine ce inseamna asta, imagineaza-ti ca cineva te arunca legat la maini, la picioare si la ochii, in mijlocul unui rau involburat. Diferenta intre tine si cel care accepta competitia, este ca el poate sa vada si deasemena are mainile si picioarele libere. Amandoi sunteti in acelasi rau, doar ca tu esti mult expus pericolelor si ca urmare, mai frustrat, caci singurul lucru pe care il poti face este sa tragi aer in piept si sa stai intins pe spate ( adica sa faci pluta ), in speranta ca valurile te vor scoate la mal inainte de a te ineca.
2. O lupta pe viata si pe moarte
Acesta este un alt mod de a vedea competitia.
De obicei sunt foarte usor de remarcat oamenii care gandesc asa.
Sunt aceia care ies in fata ori de cate ori au ocazia.
Sunt cei care nu se jeneaza sa strige in gura mare de ce sunt ei capabili.
Au o privire hotarata, iar gesturile si vocea sunt in acelasi ton.
Daca i-am pune in acelasi loc cu cei din prima categorie, e ca si cum am lasa un bichon si un pitbull sa imparta o cusca.
Dictonul dupa care isi ghideaza viata: “Locul doi nu exista!”
Cea mai mare calitate: ambitia!
Avantaj major: de multe ori reusesc sa-si implineasca toate visurile.
Dezavantaje:
In primul rand toate realizarile lor implica mult stres, relatii care lasa de dorit cu cei din jurul lor si sanatate sacrificata.
De aceea, de multe ori abia daca reusesc sa termine “cursa” intregi.
Relaxare, mese regulate, familie, vacante, sport, distractie… mare parte din ele sunt sacrificate pentru a putea castiga lupta.
In al doilea rand comportamentul lor este de tip reactiv.
Daca cei din prima categorie se lasa purtati de val, acestia aleg sa reactioneze in functie de ceea ce se intampla. Asa ca si dezvoltarea lor va fi in stransa legatura cu ceea ce fac competitorii sau ce se intampla in mediul din jurul lor.
Partea buna este ca vor fi tot timpul pregatiti sa reactioneze atunci cand ceva se intampla.
Pericolul cel mai mare: momentul in care si-au depasit competitorii si au ajuns in varf.
Ce fac atunci?
Se plafoneaza! Se plictisesc! Se apuca de altele…
Si atunci ii vezi cum pica cu mare viteza!
3. Competitia adevarata incepe cand dai 101% din ceea ce esti capabil sa dai!
Cum recunosti acesti oameni?
La fel ca “pitubulli” si ei muncesc foarte mult.
Doar ca muncesc de cele mai multe ori cu zambetul pe buze, caci nimeni nu le dicteaza ce trebuie sa faca.
A fi astazi mai buni decat au fost ieri si maine mai buni ca astazi… acesta este crezul dupa care isi traiesc viata.
Celine Dion a spus-o cel mai bine:
“I’m not in competition with anybody but myself. My goal is to beat my last performance.”
Cum ii mai recunosti?
Sunt oamenii care fac lucruri nebunesti… fara sa le-o ceara cineva si fara sa fie NEAPARAT nevoie.
Tu cum vezi competitia?
Cu drag,
Paul Melinte
4 Comments
Competiția e combustibilul motorului numit progres. Dacă nu ne întrecem, batem, contrazicem, certăm… nu avem cum să evoluăm 🙂
Adrian, daca nu facem toate astea, dar totusi cautam sa devenim pe zi ce trece mai buni… eu cred ca avem sanse sa evoluam. 🙂
Eu vad foarte simplu competitia din modul cum am fost educat de mic:
Ca un manual din care sa imi insusesc modul cum s-au realizat reusite si sa tin cont de greseli pentru a nu le repeta.
Competitia iti da valoare..iti da misiune si scop in viata,iti antreneaza abilitatile native,iti da sansa sa arati cine esti.iti ofera oportunitatea de a lasa ceva important dupa tine,iti da incredere si stima de sine,il poti reprezenta pe Dumnezeu..intr.un mod demn de EL!