Dupa ce a scris biografiile unor genii precum Einstein sau Benjamin Franklin ( le gasesti aici ) , Walter Isaacson a fost solicitat cu insistenta de catre Steve Jobs sa-i scrie biografia, iar asta l-a facut la acel moment sa se intrebe: nu cumva Steve Jobs considera ca se afla la acelasi nivel la care reusisera sa se ridice acei doi oameni?
cumpara cartea cu reducere de aici!
Pasiunea si ambitia lui Steve l-au ajutat sa conecteze creativitate cu tehnologia si sa revolutioneze urmatoarele sase domenii de activitate:
- computerele personale;
- telefoanele;
- filmul de animatie;
- muzica;
- tabletele computerizate;
- continutul digital.
Dar oare lucrurile astea sunt suficiente pentru a il pune pe aceeasi treapta cu Einstein si Benjamin Franklin?
E greu de spus, dar iti pot spune cu siguranta ca biografia lui Steve Jobs te va captiva si te va ajuta sa intelegi foarte multe lucruri despre acest om, despre lumea in care traiesti, dar si despre tine.
Spre exemplu… la inceputul carti, in timp ce navigam prin copilaria lui Steve Jobs si incercam sa inteleg factorii care au dus la formare personalitatii lui ( cu bune si cu rele ), am reusit sa inteleg cum se formeaza in general personalitatea, dar mai important de atat, am inteles cum s-a format personalitatea mea.
Doi factori din copilaria lui Steve au fost decisivi in formarea personalitatii sale: abandonul si faptul ca se simtea special.
Steve Jobs a fost abandonat de catre parintii sai la nastere si se pare ca acest fapt l-a urmarit toata viata facandu-l mai competitiv ( desi el nu a recunoscut asta, ba chiar a spus ca este o prostie ), dar in acelasi timp a adus in viata sa multi dintre “demonii” pentru care este celebru.
Dar desi a fost abandonat, Steve se simtea special deoarece parintii lui adoptivi l-a facut sa se simta ales.
Desi oamenii astia nu aveau o educatie solida sau o inteligenta deosebita ( in sensul clasic ), au facut totusi un lucru deosebit de inteligent: l-au facut pe acel biet baiat abandonat sa se simta special!
Steve povesteste la un moment dat ca s-a simtit extrem de rusinat in clipa in care si-a dat seama ca e mai destept decat parintii sai adoptivi. Se simtea vinovat pentru ca s-a gandit la asa ceva, desi la un moment dat si-a dat seama ca si parintii lui cred acelasi lucru.
Aici este din punctul meu de vedere un punct cheie din viata lui Steve Jobs si mi-ar fi placut ca Walter Isaacson sa insiste mai mult asupra sa.
Oare Steve Jobs chiar era special sau a devenit special datorita principiului psihologic ( numit de catre unii “legea asteptarilor” ) care spune ca oamenii se vor purta intotdeauna asa cum se astepta figurile autoritare din viata lor sa se poarte.
Iti mai dau un exemplu in acest sens.
Datorita faptului ca mama sa il invatase sa citeasca inainte sa mearga la scoala ( doar era special ), in timpul orelor se plictisea si incepuse sa faca tot felul de nazbatii.
Pana intr-o zi cand o profesoara a facut cu el acelasi lucru pe care l-au facut si parintii sai: l-a facut sa se simta special provocandu-l in acelasi timp sa rezvolve probleme complicate dintr-o culegere de matematica.
Daca la inceput a trebuit sa-l mituiasca cu 5 $ si o acadea imensa, ulterior Steve a ajuns sa dea tot ce era mai bun din el doar ca sa-i faca pe plac profesoarei care devenise intre timp persoana pe care o respecta mult ( o figura autoritara ).
Povestea asta m-a dus ca gandul la doamna Catalina, invatatoarea mea din clasa a patra si primul dascal care m-a facut sa ma simt special. Lucru asta mi-a dat aripi, m-a facut sa iubesc invatatura si pentru asta am sa-mi aduc aminte de ea si o s-o respect toata viata mea ( intamplator am si intalnit-o recent dupa 20 de ani ).
Si daca am amintit de doamna Catalina, nu pot sa nu amintesc si de domnul Draghici, profesorul meu de istorie din clasa a cincea si omul care avea atat incredere in mine incat la un moment dat m-a pus sa predau o lectie si chiar sa pun note colegilor mei.
Pentru cineva care nu a avut norocul asta, cred ca e destul de greu sa-si imagineze cat de important este pentru psihicul unui copil si cat de mult il va ajuta in viata sa aiba parte de astfel de oameni in preajma sa.
Din pacate insa, de domnul profesor Draghici nu m-am putut bucura decat un an deoarece a murit intr-un accident de masina ( te intrebi in astfel de momente: “daca exista Dumnezeu, cum de permite sa i se intampla asta unui astfel de om?” ).
Revenind la oamenii din viata noastra si la Steve Jobs, din copilaria sa eu inteleg un singur lucru: mare parte din ceea ce a reusit el sa faca se datoreaza oamenilor. Atat al celor care l-au influentat ( modelat ) cat si al celor care i-au inteles viziunea si l-au ajutat sa o transforme intr-o realitate globala.
Si se pare ca, desi avea prostul obicei de a-si insusi fara sa recunoasca ideile altora, si Steve a fost constient de lucrul asta.
Spunea la un moment dat ca lucru la care se pricepe cel mai bine este sa gasesca oameni talentati si facea asta intr-un mod extrem de ciudat: insultandu-i pe toti cei care nu se ridicau la nivelul asteptarilor sale.
Dar sa gasesti oameni talentati nu este de ajuns pentru a construi cea mai mare companie din lume.
Steve Jobs avea un talent unic de a face oamenii sa-i impartaseasca ideile neobisnuite si sa realizeze lucruri cu adevarat remarcabile. Cred ca asta se datora in mare partea incapatanarii sale incredbile. Dar mai presus de toate, datorita faptului ca Steve Jobs a fost cu adevarat un vizionar!
Cred ca din viziunea sa puternica proveneau atat ambitia, cat si capacitatea de a atrage oamenii de partea sa, chiar daca nu mi-am imaginat niciodata ca la un asemenea nivel poate exista un om cu un comportament atat de dificil.
Probabil ca aceeasi viziune puternica il determina sa fie genul de om care adopta fara nicio remuscare dictonul “scopul scuza mijloacele” si care calca pe cadavre pentru a-si atinge viziunea: produse senzatioanale de care sa se poata bucura toata lumea!
Aici intervine un alt lucru care poate sa para un pic surprinzator, dar pe care l-am regasit si la altii oamenii ca el: desi a cautat sa faca profit, pentru Steve Jobs se pare ca banii nu a fost niciodata un stimulent direct ( nici nu facea prea multe cu ei pentru el insusi ), ci mai degraba o masura prin care lumea recunoaste contributia sa la evolutia speciei noastre si credinta deprinsa din copilarie ca el este un om special.
Si intradevar, din multe puncte de vedere a fost un om special.
Spre exemplu obsesia sa pentru produs, frumusete si perfectiune l-au facut sa arunce pe fereastra o gramada de bani concetrandu-se ( uneori exagerat de mult ) asupra unor detalii minore ( uneori chiar invizibile pentru consumator) ale produsele sale.
Copil fiind Steve a invatat de la tatal sau ca si partea gardului care nu se vede trebuie sa fie la fel de frumoasa deoarece cel care a creat-o va sti intotdeauna ca ea este acolo. Aceasta idee/credinta l-a obsedat pe Steve toata viata sa si a fost unul din lucrurile care l-au facut sa fie diferit si sa creeze lucruri diferite, chiar daca pentru asta el si cei din jurul sau au trebuit de multe ori sa plateasca un pret destul de piperat. Certurile, insultele, plansetele sau ragnetele erau pentru Steve la ordinea zilei.
Dar nimic nu s-a comparat cu alungarea sa din mijlocul companiei pe care a fondat-o, chiar de catre omul pe ce care el il furase de la Pepsi pentru a conduce Apple si ( dupa spusele sale ) a-l ajuta pe el sa creasca ( se pare ca era totusi constient de minusurile sale ).
Steve avea in acel moment 30 de ani si isi dorea mai mult ca oricand sa schimbe lumea.
Cu toate ca exodul asta l-a durut foarte tare, se pare ca pana la urma a fost cel mai bun lucru care i se putea intampla. Daca nu ar fi fost alungat de la Apple probabil ca Steve nu ar mai fi ajuns sa creeze Pixar ( si odata cu el o noua industrie ), iar copiii si adulti din lumea intreaga nu s-ar mai fi delectat cu povesti precum Toy Story sau Finding Nemo.
Deasemenea se pare ca in timp ce construia Pixar, Steve a inceput usor sa invete sa renunte la nevoia de a controla totul, lucru care ii facuse multe probleme in trecut.
De altfel modul diferit in care Steve s-a comportat la Pixar, o companie formata in exclusivitate din oameni foarte creativi ( inclusiv cei din conducere ), ma face sa cred ca atitudinea problematica a lui Steve se datora unei iubiri excesive pentru arta, si din dispretul sau pentru toti cei care nu iubeau arta la fel de mult.
Desi Apple a fost marea iubire a lui Steve, cred ca Pixar a fost locul in care s-a simtit cel mai relaxat.
Da inainte sa creeze Pixar, Steve a creat Next, iar dupa o vreme Apple ( care in lipsa lui Steve ajunsese aproape de faliment ) a cumparat Next si cred ca se poate spune, fara frica de a exagera, ca l-a implorat pe Steve sa revina la conducerea sa.
Surprinzator, dar Steve nu s-a lasat convins prea usor si a aceptat sa faca asta doar dupa ce a fost sigur ca detine toata puterea si poate sa faca la Apple tot ceea ce isi doreste, lucru care nu se mai intamplase de pe vremea cand erau un mic start-up intr-un garaj.
Desi actionarii si consiliul director al Apple au fost un pic speriati de dorinta lui Steve de a detine controlul absolut, obsesia lui Steve de a detine controlul a fost cea care a facut din Apple cea mai valoroasa companie din lume.
Obsesia asta l-a facut pe Steve sa nu se multumeasca cu modul in care sunt prezentate si vandute produsele Apple de catre terti, asa ca in ciuda tuturor opozitiilor a creat propriile magazine si a avut dreptate si de data asta deoarece acele magazine au devenit cele mai profitabile magazine din lume, invingand la acest capitol multi retaileri cu traditie si experienta din diferite alte domenii.
Mai jos ai una din reclamele care i-a facut celebri.
httpv://www.youtube.com/watch?v=RusDRxznX8Y
Bineinteles ca sloganul Apple ( “Gandeste diferit” ) a fost pus in aplicare si aici si acele magazine chiar erau diferite prin multe aspecte, dar cel mai important este ca erau organizate in jurul actiunilor pe care un client le poate face cu produsele Apple.
Grija cu care Steve Jobs a proiectat acele magazine poate fi inteleasa cel mai bine daca ne gandim ca a fortat echipa Apple sa petreaca o jumatate de ora pentru a alege ce nuanta de gri sa foloseasca pentru placuta de pe usa de la toaleta.
Un lucru care trebuie neaparat mentionat despre Steve era tendinta sa de a vedea lumea doar in alb si negru.
Pentru el totul era ori grozav, ori o mare porcarie si din aceasta atitudine venea pe de o parte capacitatea sa de a a vinde extraordinar de bine, dar si critica usturatoare pe care o aplica celor din jurul sau.
Desi de multe ori comportamnetul sau era exagerat, la sfarsitul cartii am ramas cu impresia ca totul a fost un plan pe care l-a pus la cale inca de la inceput pentru a fi sigur ca nu se inconjoara decat de “jucatori de elita”.
Era convins ca doar astfel poti construi o companie care sa dainuiasca in timp si sa creeze doar produse geniale.
Vezi tu… spre deosebire de multi dintre noi, se pare ca lui Steve ii placea mult sa-si faca planuri pe termen lung si chiar si atunci cand stia ca mai are putin si o sa moara ( era bolnav de cancer ) se forta sa faca acelasi lucru, desi boala si durerea ii facea aproape imposibila misiunea de a-si face planuri pe mai mult de un an de zile.
Dar spunea ca i-ar parea tare rau sa stie ca a mai trait doi ani si nu si-a facut planuri pentru tot acest timp.
Pe mine unul lucrul asta m-a socat si te rog sa te gandesti un pic la cat de multe lucruri am realiza daca ne-am pretui timpul ce ne este dat la fel de mult cum si l-a pretuit acest om.
Ar mai fi multe de spus despre el si imi dau seama ca nu am zis mai nimic despre cum a revolutionat industria muzicala, tabletele sau continutul digital.
De asemenea nu am povestit nimic despre relatia sa cu Bill Gates, Bill Clinton, Lary Ellyson sau alti oameni cu care s-a intersectat de-a lungul vietii sale si care ne-au schimbat la randul lor vietile.
Nu am zis nimic nici despre importanta budismului in viata lui Steve Jobs si in felul in care a construit compania si produsele Apple.
Si multe alte lucruri extrem de interesante. Dar era imposibil sa povestesc o biografie de sase sute si ceva de pagini intr-un singur articol.
Plus ca… pana la urma vorbim despre viata unui om care la inceputul carierei sale nu prea se spala si mergea la intalniri de afaceri in picioarele goale, dar care ne-a schimbat tuturor vietile pentru totdeauna si despre care autorul cartii spune in final ca “istoria il va aseza in panteon, alaturi de Edison si Ford.”
Asa ca parerea mea este ca daca vrei cu adevarat sa citesti o carte buna, care sa te inspire si din care sa inveti cat ai invata intr-o viata, citeste aceasta biografie a unui om “nebun” si genial in acelasi timp, si e posibil ca Steve sa-ti schimbe ( din nou ) viata. Mie mi-a schimbat-o deja!
Iar la final… te las cu celebrul sau discurs de la Stanford, probabil cel mai bun discurs tinut vreodata la o festivitate de aboslvire.
httpv://www.youtube.com/watch?v=Mx-rMfgPlMk
Gasesti cartea la Emag, Elefant sau la Libris.
Cu drag,
Paul Melinte
P.S. Pentru cei care se intreaba de ce cartea costa atat de mult, raspunsul este simplu: adevarul este ca e prea ieftina! Pe langa faptul ca are 664 de pagini ( de doua – trei ori mai mult ca o carte obisnuita ), ideile si inspiratia pe care un om destept le poate gasi in aceasta carte valoreaza aur, nu cateva zeci de lei amarati pe care oricum ii dam pe orice prostii.
P.S. Scuzati-mi tonul de mai sus, dar mi se pare revoltator ca altoar li se pare revoltator pretul acestei carti. Da, stiu ca traim intr-o tara saraca, dar pana nu vom pune pret pe carti nu vom reusi sa iesim ( cu totii ) din saracie.
