Ce Am Invatat De La Un Om al Strazii si De La Cainele Meu Florica

Distribuie articolul

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Trimite pe Whatsapp

 

 

De nenumarate ori am spus ca o persoana deschisa la minte poate invata de la oricine cate ceva, chiar daca ar fi sa invete prin contraexemple.

Ieri mi s-a demonstrat inca o data ca am dreptate.

Eram in tramvaiul 1 undeva in zona Vitan Mall atunci cand s-a urcat un om al strazii ducand dupa el  cateva pungi.

Obisnuit fiind cu astfel de aparitii, nu i-am dat atentie continuand sa butonez telefonul.

Pleaca tramvaiul din statie si aud deodata o voce care spune ceva de genul: “Romania este condusa de violatori…”, apoi mai spune  cum ca l-ar fi dat afara politia din casa, i-ar fi disparut sotia si fata.

 

Mai departe nu mai ascult spunandu-mi ca saracul om are probleme psihice si cel mai bine ar fi sa-mi vad de treaba mea.

 

Totusi… ceva ma intriga la acel om.

Vocea lui care m-a facut sa intorc capul mirat.  Inca de la primele cuvinte ceva imi spune ca am in fata mea un om cu o educatie superioara.

Felul in care construia propozitiile, cuvintele pe care le folosea, pauzele pe care le facea cu scopul de a accentua unele idei, toate astea impreuna cu limbajul mainilor si expresia de pe chipul sau, imi spuneau ca acel om cu evidente probleme psihice acum, este cu toate astea un om foarte inteligent.

Omul vorbea ca si cand ar fi fost vreun istoric sau vreun profesor universitar.

 

omul straziisursa foto

Iti spun sincer ca m-a facut un pic invidios, caci nu cred ca vorbesc ( sau scriu ) nici macar pe jumatate pe cat de bine  o facea el.

Desi spunea si lucruri care nu aveau niciun sens ( cel putin pentru mine ), m-au frapat cateva dintre subiectele atinse de el in cele 10 minute cat l-am ascultat:

Un lucru interesant pe care l-a spus este in stransa legatura cu o dilema pe care am vazut ca multi o au: ce s-ar intampla cu societatea noastra daca toata lumea si-ar urma menirea, daca toti oameni nu ar face decat lucrurile de care sunt pasionati ?

 

Cine ar mai face muncile nedorite de nimeni ?

 

Raspunsul pe care eu l-am gasit si pe care acest domn mi l-a reamintit este ca nu ar mai fi nevoie sa le faca nimeni.

Da-mi voie sa-ti explic!

 

Imagineaza-ti  societatea  ca pe un autubuz plini cu elevi care pleaca intr-o excursie.

Toti acesti elevi au fost asezati  in autobuz pe locurile pe care profesorii lor au decis si nu au voie sa se schimbe.

Acum desigur ca mare parte dintre ei ar fi avut alte preferinte.

Unul care s-a nimerit la geam, poate ca ar fi vrut la margine si colegul lui invers.

Poate ca altul ar fi vrut in fata autobuzului ca sa poata vedea drumul mai bine, dar in schimb s-a ales cu randul din spate, iar locul lui este ravnit de alti copii care ar vrea sa stea departe de ochii profesorilor.

 

Intelegi ce vreau sa spun?

 

Suntem de multe ori “asezati”  in locurile nepotrivite pentru noi, dar potrivite pentru altii.

Solutia care ar face multa lume fericita ar fi ca fiecare sa-si alega locul care ii place.

Desigur ca vor fi intodeauna si meserii care nu vor fi ravnite de catre nimeni.

Solutia la aceasta problema  este folosirea masinariilor ( sau a robotilor asa cum a spus  acel om al strazii ).

 

Gandeste-te o clipa!

O societate  in care timpul si energia oamenilor nu ar mai fi irosite pe lucruri de care nu suntem pasionati si la care nu avem niciun talent, ar fi o societate capabila sa produca solutii la orice problema.

Inclusiv la problema muncilor nedorite de nimeni.

Sigur ca suna S.F.  🙂

Sigur ca nu se poate face imediat.

Dar… daca ne resemnam si acceptam situatia asa cum este acum, se va schimba ceva?

Vom trai mai bine?

 

Eu cred ca nu!

Sunt constient ca nu este usor.

Sunt constient  ca acest viitor de domeniul stintifico-fantasticului sa devina realitate trebuie sa se schimbe multe.

Nimic nu se va schimba pina nu ne vom schimba mentalitatea.

Nimic nu se va schimba pina cand nu vom schimba acest model de societate bazat pe “comertul cu sclavi” asa cum bine a zis dl. Ene Nicolae – omul strazii intalnit in tramvaiul 1.

 

O sa-ti spun ceva pentru care este posibil sa primesc  multe injuraturi:

 

Majoritatea a oamenilor sunt niste sclavi moderni!

 

Am avut la un moment dat la tara, un caine care manca gaini.

Nedorind sa il legam cu un lant, dar nici sa-l alungam deoarece era un caine foarte bun am decis sa ii facem  un tarc doar al lui ( aproximativ  8 mp )  in care sa stea.

Cu timpul Florica ( asa il chema pe caine ) a prins obiceiul de a se invarti in cerc timp tot timpul, pina a ajuns sa faca o carare  ( destul de adanca ) pe traseul pe care se invartea.

 

Traind in cercul vostru stramt
Norocul va petrece

Ce o fi vrut Eminescu sa zica?

 

Revenind la Florica, pe langa acest obicei de la care nu se abatea decat atunci cand manca sau dormea ( iti  suna cunoscut? ), trecea si prin alte schimbari.

A devenit mai putin prietenos si mai trist, dar cel mai socant este ca atunci cand am vrut sa-i mai dam drumul din tarc, Florica nu a mai vrut sa iasa.

I-am lasat  si poarta deschisa poate o sa iasa daca nu suntem noi prezenti.

Degeaba !

Sarmanaul Florica nu mai vroia sa iasa de acolo si a murit dupa cativa ani tot in acel tarc, ramanand in urma lui doar cusca si cercul pe care l-a sapat in pamant.

 

Imi pare sincer rau sa o spun, dar majoritatea oamenilor nu au o viata mult diferita de cea a lui  Florica.

 

Traiesc toata viata in acelasi loc ( e drept ca unii dintre ei au un spatiu mai mare decat cei 8 mp ai lui Florica, dar am vazut si familii cu unul sau mai multii copii traind in garsoniere de 28 pina la 40 de mp – faceti voi calculul cat le revine la fiecare ), se invart in acelasi cerc atunci cand nu mananca sau dorm, dar cel mai grav este ca REFUZA SA IASA ATUNCI CAND VIATA LE  OFERA O PORTITA!

 

Eu am invatat lectia.

Eu refuz  sa fiu un sclav.

Eu refuz  sa traiesc precum Florica!

 

Eu vreau sa-mi traiesc viata, sa-mi  urmez menirea si sa ma bucur de pasiunile mele!

 

Tu ce alegi ?

Treci peste aceasta postare prefacandu-te ca nu ai citit nimic?

Alegi sa ma injuri si sa imi explici cat de prost sunt si cat mult gresesc?

Alegi sa-mi dai dreptate, dar sa nu faci nimic?

Sau alegi sa-ti traiesti viata asa cum meriti ?

 

Cu drag,

Paul Melinte

 

Dacă visezi să ai un business al tău și/sau să faci bani din pasiunea ta, abonează-te la robotul de messenger pentru a primi mesaje și sfaturi valoroase. (Te poți dezabona oricând)
Ok, mă abonez la robot!
Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Trimite pe Whatsapp

Explorează și alte subiecte similare

12 Comments

  1. Ovidiu Mitocaru septembrie 3, 2013 at 9:34 am

    intrebare e: care e menirea fiecaruia? ai dreptate ca multi uita ca au de ales, si se comporta doar ca trebuie, ca si cum cineva le-ar impune. Eu zic ca avem multe alegeri de facut si ar fi bine sa le constientizam si vorba aia:daca nu ne place viata sa schimbam alegerile care le facem. E bun articolul, desi eu zic ca nu e nevoie de o schimbare radicala,. mai intai oamenii au nevoie sa stie ca au de ales, ca daca nu fac ceva nu se surpa cerul..(unii chiar asa cred)..Au nevoie de exemple de calm, de exemple de compasiune, de exemple de oameni…..

    Reply
  2. Valentina Donescu septembrie 3, 2013 at 1:57 pm

    In momentul cand faci cea mai mica greseala in viata si din cauza asta aproape totul se schimba in rau, este foarte greu sa iti mai realizezi visele mai ales cand depind si altii de tine. Asta nu inseamna ca cedez, dar pentru mine este destul de greu sa mai vad prea multe realizari. Aleg sa traiesc viata asa cum merit, dar nu este usor.

    Reply
  3. Paul Melinte septembrie 3, 2013 at 2:53 pm

    Desi in apararentele te pot face uneori sa crezi altceva, sa stii ca nimanui nu-i este usor. Iar greselile pot fi cei mai buni profesori.

    Reply
  4. 가타비 septembrie 3, 2013 at 4:39 pm

    Ovidiu, eu unul nu prea sunt de acord cu ce spui. Poti avea compasiune, poti fi un exemplu pentru alti oameni, poti fi "by the book"…. chiar nu conteaza, sunt doar sabloane educationale, pe care, ajungi la un moment dat, sa le regreti si sa fie prea tarziu. Aici vorbesc din experienta, si e semnificativa, din pacate, Schimbare radicala faci cand e nevoie, asta.. daca reusesti sa contientizezi si momentul cand e si utila. Daca definesti schimbarea.. e mai usor de inteles de ce.

    Reply
  5. 가타비 septembrie 3, 2013 at 4:41 pm

    Totul se poate schimba in rau si fara sa faci greseli. Schimbarea, nu are intotdeauna acelasi efect. Iar visele se pot implini. Nu toate, e drept, cosmarurile in mod sigur. Si alea tot vise sunt

    Reply
  6. stefana septembrie 14, 2013 at 4:06 pm

    Bravo, Paul, foarte emotionant articolul, sunt de acord cu tine si imi doresc sa vad oameni fericiti, oameni care sa fie dependenti de libertate!!! Sa faca ceea ce isi doresc, daca le place sa se distreze, sa rada, sa faca performanta din asta, daca le place sa se plimbe sa faca performanta din asta. Si eu am renuntat la jobul la multinationala, desi am 33 ani si m-am apucat de actorie, pentru ca eu cred cu tarie ca asta mi-e menirea pe acest pamant. Multumesc pentru acest articol minunat! Mi-au dat lacrimile!

    Reply
  7. Aurora Asandei septembrie 15, 2013 at 3:22 pm

    frumos! ai perfecta dreptate .aleg sa traiesc viata

    Reply
  8. Laura Calous ianuarie 3, 2014 at 9:25 pm

    foarte frumos scris! eu am ales libertatea, si nu regret o secunda! mi-a fost greu, am strans din dinti, dar am trecut cu bine hopurile de inceput. De acum culeg roadele a ceea ce am semanat. Si ceea ce am castigat mai important este LIBERTATEA pe care nu o putem asemui cu nimic, este cea mai de pret!

    Reply
  9. Alin iunie 3, 2014 at 3:00 pm

    Nimic mai realist decat acest articol! Bravo Paul! Eu insumi caut o metoda de a scapa din cursa lui Florica sau “cursa sobolanului”.
    Chiar si pentru personele care nu au nici o pasiune si care nu isi imagineaza ce ar putea face altceva decat jobul actual, sunt convins ca exista o solutie!

    Inca o data felicitari pentru acest articol, Paul !
    @Stefana: Respect si felicitari pentru curajul de care ai dat dovada!

    Reply
    1. Paul Laurentiu Melinte iunie 3, 2014 at 9:41 pm

      Multumesc mult, Alin! 🙂

      Reply

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *