Cum sa-ti atingi obiectivele – formula in 4 pasi

Daca citesti ce scriu de mai multa vreme, atunci probabil ca ai observat ca pun mare pret pe  cat este de important sa iti iei un angajament public atunci cand ai un obiectiv si vrei sa fi sigur ca nu se pune praful pe el, asa cum s-a intamplat in  alte ocazii.

Daca inca te intrebi de ce trebuie sa faci asta, atunci o sa iti raspund direct: pentru ca altfel nu ai fi in stare  sa faci INTODEAUNA ceea ce iti propui! 

Ti se pare ca te jignesc ?

Nu este o  jignire.

De cate ori  ti-ai propus ceva,  ai crezut ca poti s-o faci, iar la prima incercare ai dat bir cu fugiti ?

Eu am facut asta de multe ori.  Si inca o mai fac.

Mi se pare absurd, ma cert cu mine insumi, imi vine sa ma bat la propriu, dar tot degeaba. Parca as fi  un robot  programat sa faca iar si iar acelasi lucru, chiar daca multe dintre aceste lucruri sunt contrare intereselor mele si ma vor duce intr-un final la casare.

Pe de alta parte, observ ca am iesit pe poarta fabricii cu un mic defect: constiinta !

Se pare ca sunt dotat cu o inteligenta superiora si ca pot constientiza ce este bine si ce este rau,  ce ar trebui sa fac spre binele meu si ce nu.

Cu ce folos ? Niciunul ! 

Conflictul dintre ceea ce fac si ceea ce doresc imi aduce decat batai de cap, caci intr-un final, daca nu o sa aplic cei 4 pasi de mai jos, voi face in continuare  ceea ce am fost programat sa fac.

Ma uit la alti roboti din seria mea si imi dau seama ca in inconstienta lor,  sunt  fericiti. Cel putin aparent.

Totusi, eu imi pun o intrebare:

Ne putem minti  ca lipsa nefericirii este acelasi lucru cu fericirea ?

Cea mai mare capcana in care putem cadea, noi robotii, este automultumirea !

Stim ca ne-am saturat de o viata mediocra, de un salariu mizer, de un sef tembel, de relatii artificiale cu cei din jurul nostru, de colaceii de pe burta, de lista cu datorii, si tot asa mai departe.

Avem cu totii multe  visuri ! De ce naiba nu facem nimic pentru ele ?

Eu cred ca avem nevoie de un sut in dos si o pereche buna de palme ca sa ne putem trezi.

Se zice ca daca iei o broasca  si o pui in apa fierbinte aceasta va sari imediat din oala respectiva. Aceeasi broasca daca o bagi intr-o oala cu apa rece, dai drumu la foc incet si incepi sa o fierbi, va sta acolo pina va muri.

Nu reactionam decat la schimbarile majore din jurul nostru ( si cateodata nici la alea). Cred ca asta este o reactie  gandita, de catre cel care ne-a programat,  sa lupte impotriva stresului.  Nu vrem sa ne stresam din orice lucru  si este normal sa fie asa. Se intampla atat de multe lucruri atat in interiorul nostru, cat si in jurul nostru de la nivel de grup/familie, bloc, cartier, oras,  tara si pana la nivel global. Ar fi imposibil sa  ne gandim si sa ne stresam  la fiecare lucru in  parte, nu mai zic sa luam si masuri. De aceea natura ne-a dotat cu acest mecanism de selectie si protectie. In plus am fost programati ca odata ce ne confruntam cu o problema si gasim o solutie la ea, data viitoare cand vom avea aceeasi problema, sa aplicam  aceeasi solutie, economisind  astfel timp si energie. Cu cat vom folosi aceasta solutie de  mai multe ori, cu atat ea va deveni o alegere naturala si constanta.

Toate bune si frumoase pina in momentul in care ceva se schimba si solutia noastra, altadata ideala, ne aduce mai mult pagube decat rezultate.

Ce crezi ca vom face ?

Ne vom schimba sau nu, compartamentul ?

In cele mai multe cazuri, atunci cand apa inca nu este fierbinte, dorinta de a fi constanti va invinge. Vom fierbe si nici macar nu ne vom da seama. Sau vom refuza sa  recunoastem problema, dand curs  programarii, desi micul nostru defect din fabrica, constiinta, ne va spune ca ceva este in neregula.

Suntem doar niste roboti !   Ce putem face sa iesim din starea asta ? Cum ne putem atinge obiectivele ?

Primul pas este deja facut daca avem constiinta. Vestea  buna este ca noi toti avem acest mic defect, doar ca unii dintre noi au auzul mai fin si au reusit mai repede sa auda aceasta voce sfioasa.

Daca inca nu ai auzit-o… atunci ciuleste-ti urechile !

Al doilea pas este sa-ti scrii pe o hartie ceea ce constiinta iti dicteaza caci s-ar putea sa fie asa de sfioasa incat sa nu iti spuna decat o singura data, iar tu sa fi atat de ocupat sa-ti indeplinesti sarcinile zilnice pentru care ai fost programat incat sa uiti  ce ti-a spus.

A-ti pune gandurile pe hartie este primul pas catre materializarea lor.

A treilea pas este sa-ti iei un angajament public. Nu te ajuta cu nimic sa scrii pe o bucata de hartie ceea ce vrei, daca o arunci apoi intr-un colt intunecat unde se va pune praful pe ea.

Spune tuturor  robotilor ce ai de gand sa faci.

Unii, cei care au trecut deja prin aceasta faza te vor aplauda, te vor aclama si te vor ajuta sa mergi mai deaparte. Ei iti vor da putere si speranta.

Altii ( din pacate pentru ei, mai multi decat primii ) te vor trage inapoi, iti vor spune ca este imposibil, imoral, improbabil, inutil, etc. Acestia iti vor  da motivatia necesara succesului. O sa vrei sa le demonstrezi ca se poate, o sa vrei sa-i faci si pe ei sa vada ca se poate sa-si schimbe viata.

Dorinta de a fi constant te va ajuta de data asta.

Si ce satisfactie imensa  vei avea atunci cand vei reusi. 🙂

Dar inainte de asta trebuie sa treci la  cel de-al patrulea pas (si cel mai important), trebuie  SA FACI !

Lasa vorba, lasa scuzele, lasa deoparte tot ce te tine in loc.

Ai promis ca vei face ceva si nu poti sa mai dai inapoi. Sau poti, dar vei suporta pe langa sentimentul de a te fi dezamagit pe tine si ura de sine  care vine odata cu el, sentiment cu care   deja te-ai obisnuit de atatia ani, si dezamagirea provocata celor din jur.

Te vei uita in ochii lor si le vei spune ca nu ai fost in stare sa-ti tii promisiunea. Sau le vei spune o minciuna !

Poti sa faci asta ?

Iti spun inca o data: ia-ti un angajament, apoi pune mana si fa ce ai de facut !

Focul arde, apa fierbe, iar timpul si viata  nu asteapta.  Daca nu faci nimic astazi, nu faci nimic maine, vei ajunge sa fierbi pina mori.

Poate ca lucrurile pe care ti le-am spus mai sus ti se par lucruri simple si intens mediatizate. Ai dreptate ! Chiar asa este. Dar functioneaza. Problema este ca putini dintre noi le pun in practica, asta deoarece suntem tot timpul in cautarea senzationalului si nu mai suntem constienti de valoarea lucrurilor simple.

Te rog  sa dai acest articol mai departe.

Vei ajuta  multi roboti sa auda acea voce mica si enervanta, sa o asculte  si apoi sa faca ceva cu viata lor !

Cu drag,

Paul Melinte

sursa foto