Nu ti se pare ciudat faptul ca unii oameni sunt mult mai curiosi in legatura cu ce a mai zis/facut vreo asa zisa vedeta, cum va fi vremea in urmatoarele zile, ce melodie a mai scos artistul lor preferat si alte lucruri marunte, dar le lipseste acest simt atunci cand vine vorba de propria persoana?
Eu cred ca e pacat sa nu directionam aceasta curiozitate inspre noi insine, caci asta este una din cele mai bune metode de dezvoltare personala pe care o cunosc. Si recunosc ca am realizat lucrul asta abia astazi.
Cum am ajuns la aceasta concluzie si cum te poate ajuta curiozitatea?
S-a intamplat in timp ce scriam la primul ebook pe care il vor primi membrii Smart Living Mastermind (“Cum sa-ti stabilesti TELURI MARI pe care chiar sa le poti atinge”).
Unul din cei doi piloni pe care se sprijina metoda de stabilire a obiectivelor despre care am scris in acest ebook este constientizarea.
De ce este importanta constientizarea?
In absenta constientizarii nu stii daca, cand si cum o sa castigi. Nu stii cat si nici in ce fel.
Iar curiozitate vis-a-vis de propria persoana este una din cele mai bune metode prin care poti obtine aceasta constientizare.
Dar constientizarea (curiozitatea) nu te ajuta doar sa stabilesti si sa urmaresti scopuri, ci poate fi extrem de folositoare in toate aspectele vietii.
Sa ne imaginam spre exemplu ca ai o stare proasta. Sa zicem ca esti nervos sau suparat.
Ce faci in acest caz?
Unii oameni nu fac nimic si asteapta ca aceste sentimente sa treaca de la sine. Altii nici mcar nu isi dau seama de gravitatea lor, sau mai rau, le alimenteaza cu buna stiinta.
Sunt totusi si oameni care folosesc diferite tehnici pentru a taia din fasa aceste sentimente, iar una dintre tehnici este curiozitatea.
In momentul in care ai simtit ca ceva nu este in regula cu tine, in loc sa negi acest sentiment negativ sau sa iti spui in sinea ta ca totul este bine, incearca sa fii curios.
Imagineaza-ti cum ar fi sa-ti zici pe un ton glumet:
Hopa… se pare ca sunt nervos. Oare cum am ajuns sa ma enervez?
Obseva ca nu am spus “de ce am ajuns sa ma enervez”. Asta nu ar fi facut altceva dcat sa scoata la lumina motivatii si sa mareasca nervii.
In schimb folosind intrebarea cum am ajuns sa ma enervez?, ma fortez sa constientizez exact ce s-a intamplat.
As putea raspunde la aceasta intrebare cu ceva de genul asta:
“Pai… x m-a rugat acum cateva zile sa fac y lucru si eu am uitat. Apoi cand mi s-a reprosat asta m-am enervat deoarece… (spui tu motivul). Dar de fapt nu a fost vina lui, ci a mea deoarece trebuia sa fac intr-un fel ca sa imi aduc aminte pentru ca stiam cat de important este pentru el/ea.
Dar oare ce as fi putut face ca sa imi aduc aminte si sa evit aceasta situatie.
Ah… cred ca as fi putut face in felul asta…”
Cu ajutorul acestor intrebari curioase nu doar ca reduci sau elimini starea de manie, ci afli si ce ar fi bine sa faci pe viitor pentru a evita situatii similare.
De asemenea acest exercitiu merge de minune si atunci cand nimic nu te supara in mod evident sau atunci cand nu stii de fapt care este starea ta. Ai putea spre exemplu sa il folosesti atunci cand nu stii ce sa scrii in jurnal (unul din obiceiurile pe care le recomand).
Tot ce trebuie sa faci este sa-ti pui intrebari curioase, deschise (adica la care nu poti raspunde cu da sau nu), care sa te ajute sa te autoanalizezi si sa-ti asumi responsabilitatea (cel de-al doilea pilon al ebook-ului mentionat la inceputul articolului).
Daca ai ajuns pana aici cred ca ti-a placut articolul, asa ca am doua rugaminti la tine:
- Aplica ce ai citit, fa o cura de curiozitate si nu lasa acest articol sa devina un alt articol inutil.
- Da-l mai departe, caci ajutandu-i pe cei din jurul tau, nu faci nimic altceva decat sa te ajuti pe tine (imagineaza-ti doar cum ar fi ca data viitoare cand cineva este nervos pe tine sa aplice acest exercitiu).
Iar daca ai intrebari sau comentarii, le astept cu placere mai jos. 🙂
Cu drag,
Paul Melinte
3 Comments
Cred ca nu suntem curiosi cu noi insine pentru ca ne e teama. Ne e teama pentru ca vom ajunge sa ne punem intrebari fara raspunsuri si asta e frustrant. Ne e teama pentru ca daca ne-am pune intrebari la orice pas ar trebui sa facem schimbari iar noua de obicei nu ne plac schimbarile. Nu ne place sa iesim din zona de confort. Ne complacem in situatii neproductive si ne spunem “lasa ca n-o sa se mai intample; ce rost are sa mai cercetez, faptul e consumat deja”.
Exact, despre frica de a iesi din zona de confort este vorba. Cred ca ne este teama de raspunsurile pe care le vom da si de implicatiile lor, caci e mai usor “sa fluieri” si sa te faci ca nu vezi, decat sa-ti asumi responsabilitatea.
Da, si în momentul când apar frustrările și nemulțumirile începem sa ne reprosam lucruri iar asta ne întristează și ne da neîncredere. Viata e o lupta. Viata e ea noastră și suntem total răspunzători de ea. Totul depinde de modul de gândire și de acționare.