Dependenta: Dusmanul Care Te Impiedica Sa-ti Atingi Adevaratul Potential

Citind mai multe carti de dezvoltare personala am ajuns la concluzia ca  avem un potential imens.

Din pacate il exploatam prea putin.

Toate aceste carti de dezvoltare personala sunt pline de povesti despre  oameni care au reusit sa faca lucruri la care “muritorii de rand” nici macar nu indrazneau sa viseze.

Aproape toti acesti oameni au fost la un moment dat niste oameni obisnuiti, oameni a caror evolutie putini ar fi putut-o anticipa.

Marea majoritate a acestor carti trateaza partea pozitiva a lucrurilor.

Ele vorbesc in principal despre ce au facut acesti oameni.

In acest articol eu voi vorbi despre ce nu au facut acesti ei, mai exact despre unul dintre aspectele care pe mine si pe multi altii ne-au impiedicat ( sau inca ne impiedica )  sa fim precum acesti oameni:

DEPENDENTA 

sursa foto

Ca fiecare dintre noi si eu imi propun frecvent sa fac diverse lucruri.

Am constatat ca de fiecare data cand nu am reusit, am avut un tipar dupa care am actionat.

De obicei imi vine  o idee, ma gandesc un pic la ea, ma entuziasmez si zic: “gata o fac”!

Dupa care imi dau seama ca pentru a o pune in aplicare trebuie sa fac niste “sacrificii”.

Trebuie sa renunt la ceva ce am deja pentru a obtine altceva.

Acel “altceva” este un lucru pe care nici macar nu stiu sigur daca il voi obtine si pentru care trebuie sa muncesc din greu.

Pentru a obtine ceea ce imi doresc trebuie sa evoluez si evolutia inseamna sa renunt la ce nu imi mai este de folos.

Vezi cum dependenta te  impiedica sa iti atingi potentialul imens.

Asa cum am mai povestit prin diverse articole, prin 2009 eram soldat angajat.

Aveam aproape 5 ani de cand lucram acolo si  3-4 ani de cand devenisem extrem de frustrat.

Nu eram nici pe departe ceea ce imi doream, imi doream mai multa libertate, imi doream sa fac lucruri mai valoroase decat sa dau cu matura sau stau de paza pe undeva,  dar eram dependent de acel salariu si de ce puteam face cu el.

Fara salariu nu as fi putut sa-mi platesc chiria. Daca nu mi-as fi platit chiria ar fi trebuit sa ma intorc la tara “cu coada intre picioare” si sa imi recunosc esecul.

Si desi pare ilogic intre “umilinta” ( asa gandeam atunci ) de a ma intoarce de unde am plecat  si  datul cu matura la Bucuresti ( cam asta era activitatea principala pe care o prestam ca soldat), eu alegeam ultima varianta, deoarece eram dependent de ceea ce insemna acest oras pentru mine ( statut, distractii, confort, oportunitati, etc.  ).

Lucru ciudat cu dependetele astea, este ca tind sa se atraga. O dependenta atrage o alta dependenta, care la randul ei atrage o alta, si uite asa intri intr-un cerc vicios din care nu mai stii cum sa iesi.

Asa am ajuns si eu ca in aceeasi perioada sa fiu dependent de tigari ( click aici ca sa afli cea mai usoara metoda prin care poti sa te lasi de fumat ), de ziare de can-can,  de suc si de mancarea nesanatoasa ( in special fast-food).

Astazi, dupa un drum lung am invins toate acele dependente si pot spune ca in sfarsit incep sa gust din gustul libertatii, desi mai am un drum lung pina in momentul in care voi fi liber cu adevarat.

Pentru ca, un om nu poate fi cu adevarat liber decat in momentul in care isi invinge, nu doar toate dependentele, ci chiar si acele atasamente minore.

Orice obicei se poate transforma intr-o dependenta sau macar un atasament minor.

Fie ca:  iti place ca in fiecare seara sa te uiti 30 de minute la stiri,  iti place sa mananci un corn in fiecare dimineata sau poate iti place sa faci sport zilnic… toate astea reprezinta atasamente de care ar fi bine sa scapi!!!

Daca nu esti pentru prima data pe acest blog si stii  ca am alergat recent un maraton e posibil sa te intrebi ce m-a apucat sa zic ca ar fi bine  sa scapi de atasamentul/dependenta de alergare.

Ei bine… e simplu!

Dependenta sau atasamentul de orice lucru ne impiedica sa fim fericiti, sa facem tot ce ne trece prin cap si sa ne atingem potentialul maxim.

Esti dependent de soare si vreme frumoasa?

Ce faci daca ploua? Cum te simti?

Esti dependent de stilul de viata pe care il ai ( casa, masina, haine, plimbari )?

Ce faci daca treci printr-un esec financiar ( esti dat afara, dai faliment, etc. )  si ramai fara toate astea?

Viata ta merge usor mai departe sau treci prin chinurile iadului?

Esti dependent de alergat?

Ce faci daca ai un accident si ramai fara picioare?

Viata ta merge usor mai departe?

Esti dependent de o persoana?

Ce faci daca ramai fara ea?

Mergi cu usurinta mai departe?

Atentie!!!  Nu zic ca nu trebuie sa iubim oameni sau lucrurile bune! Ba din contra!

Trebuie sa iubim, dar viata si fericirea noastra nu trebuie sa tina de ceva anume.

Fericirea trebuie sa fie o stare obisnuita si neconditionata de nimic altceva decat de  simplul  fapt  ca traim.

Viata merita traita! Indiferent de situatie!

Cand incepi sa te atasaezi de cineva/ceva incepi sa simti ca iti apartine.

Cand simti ca ceva/cineva iti apartine  si este normal sa fie asa, atunci risti sa le pierzi.

Nu poti pierde ceea ce nu ai.

Se zice ca Budha ar fi zis:

     You only lose what you cling to

Nicio o dependenta nu este justificabila, decat daca supravietuirea ta depinde de acel lucru ( apa, aer, etc. ).

In copilarie  depindem de parintii nostri pentru a supravietui si astfel, din pacate,  invatam de timpuriu ca este OK sa fim dependenti.

Problema se agraveaza  atunci cand parinti tind sa devina mult prea protectori.

Marea majoritate a parintilor fac asta, mai ales in ziua de astazi cand numarul de copii/familie a inceput,  crescand astfel atentia care  i se acorda copilului.

Eu insumi am fost un astfel de copil si pot spune ca dragostea cu care am fost tratat m-a “ajutat” sa devin un handicapat.

Daca ar fi sa il  descriu pe Paul, copilul  si adolescentul, primul cuvant care imi vine in minte este TIMID.

Dar… nu timid asa un pic. Ci foarte timid.

Atat de timid incat nici nu imi vine sa descriu. 🙂

Sunt sigur ca daca ai suferit sau suferi  si tu de aceasta BOALA, stii de ce spun ca este un handicap. La fel de bine ma vei  intelege daca ai vazut vreodata un om timid.

Numai ca, timiditatea nu era singura mea problema.

Mai erau si altele: dependenta de autoritate si incapacitatea de a lua decizii singur ( aveam nevoie  sa primesc validare pentru orice faceam), lipsa increderii in  capacitatile mele  ( am crezut intodeauna ca sunt un antitalent la sport si la multe altele ), lene sau mai bine zis incapacitatea de a ma automotiva, frica de a dezamagi sau deranja pe cineva, frica ca ma voi face de ras, frica de a spune “NU!”, clar si raspicat, atunci cand interesele mele cereau asta, lipsa responsabilitatii etc.

Concluzia: dependenta creeaza frica! Iar frica paralizeaza si impiedica orice evolutie.

Daca te-ai regasit in copilaria mea, sa stii ca asta nu este un motiv sa iti justifici lipsurile si greselile.

De fapt, este un indemn la responsabilitate.

Da, viata nu ne pune pe toti pe aceeasi linie la start!

Dar cursa este atat de lunga, incat e ca si cand te-ai plange la o cursa de 42 de km ca ai plecat cu 50 de metri mai in spate decat cei din prima linie. Si ce daca? Cui ii pasa?

Uita-te in spatele tau!

Sunt o gramda de oameni mult mai dezavantajati. Unii dintre ei se plang, altii nu. Care dintre ei crezi ca vor ajunge la final?

Si chiar daca ai fi ultimul care ia startul tot nu ar conta, caci nu este asa de important de unde pleci, ci felul in care alegi sa iti duci cursa.

Vei intalni pe parcurs o gramada de viteji care au luat startul din primele pozitii, au alergat cat au putut de tare, iar acum nu mai pot duce cursa mai departe.

Crezi ca pentru ei mai conteaza de unde au plecat?

Cu siguranta ca  daca ai alerga si te-ai uita tot timpul in spate, plangandu-te de dezavantajul pe care l-ai avut, la un moment dat te vei impiedica caci nu vei putea fi atent in doua directii in acelasi timp.

Unul dintre cele mai importante sfaturi pe care le-am primit referitor la alergare este: capul sus si privirea inainte!

Si ce daca si eu  am luat startul mai greu in viata?

Am transformat acest dezavantaj in cel mai mare avantaj, facand din carti cel mai bun prieten al meu si invatand din ele cum sa trec peste toate aceste handicapuri mentale.

Cati copii crezi ca mergeau la  biblioteca publica de 1-2 ori pe saptamana la varsta de 14  ani?

Cati copii chiuleau de la scoala ca sa mearga la sala de lectura, doar ca sa stea in preajma cartilor si sa le rasfoiasaca pe cele  mai scumpe care nu se puteau imprumuta?

Indiferent de situatia in care te afli acum, poti transforma aceste dependente si lupta impotriva lor in cel mai mare atu pe care il ai.

Tine numai de tine si de nimeni altcineva.

Dependenta = negarea responsabiliatatii!

Ai observat?

Desi spun ca dependenta este un lucru rau, ma laud cu dependenta mea  de carti. 🙂

Oare mi-a prins bine aceasta dependenta? 🙂

Nu!

Dependenta de carti ca oricare alta dependenta este un lucru rau.

Dependenta te impiedica sa iti atingi potentialul.

Ajunsesem  sa iau 4 carti o data de la biblioteca, sa citesc 1-2, sa le duc pe cele doua citite inapoi si sa fac prelungire la cele pe care nu apucasem sa le citesc, toate astea doar ca sa am in permanenta 4 carti noi in casa.

Daca in loc sa devin dependent de cartile de dezvoltare personala, sa imi ingrop ingrop dorintele in ele  si sa stau sa citesc  non-stop sperand ca va fi candva mai bine, m-as fi concentrat mai mult pe aplicarea principiilor invatate, evolutia si rezultatele mele ar fi fost de 97  de ori mai spectaculoase.

Scurta paranteza: De ce de 97 de ori?  Un principiu de marketing  pe care l-am citit si pe care acum il pun in practica 🙂 spune ca datele exacte sunt mai credibile decat generalizarile. In cazul de fata e mai credibil sa spun ca “rezultatele ar fi fost de 97 de ori mai spectaculoase”, decat daca as fi spus ca rezultatele ar fi fost mult mai spectaculoase sau de 100 de ori mai spectaculoase ( 100, 1000, 10.000 fiind percepute tot ca si generalizari).

Revenind la subiectul nostru, acumulare de cunostinte cu nu este acelasi lucru cu dezvoltarea personala.

Si sincer sa fiu, daca nu pui in practica ce citesti, nici macar acumulare de cunostinte nu se numeste, deoarece marea majoritate a notiunilor citite intr-o carte se uita in maxim 1 saptamana. Ba chiar, daca citesti foarte rar din ea si este o carte cu multe principii, poti constata ca ai ajuns la finalul ei si  nu mai stii decat care este ultimul din “cei 7 pasi pentru…”.

De aceea, daca tot ai ajuns cu lectura articolului pina aici, sfatul meu este sa iei o pauza de 10-15 minte de la orice aveai de gand sa faci, sa  identifici ce dependente ai si sa renunti pentru totdeauna la aceasta atitudine paguboasa.

Fa asta chiar acum!

Daca ti-a placut acest articol, te rog sa-l dai mai departe printr-un like, share, tweet, pin, sau +1.

Aprecierea ta conteaza mult pentru mine.

Daca vrei sa fii la curent cu toate postarile, in partea dreapta a acestui blog ai formularul cu ajutorul carui te poti abona la newsletter in maxim 5 secunde.

Daca vrei sa discutam acest subiect, vrei sa propui un alt subiect despre care ai vrea sa scriu  sau vrei sa faci o declaratie de independenta, te astept cu un comentariu mai jos. 🙂

Cu drag,

Paul Melinte