Descopera-ti Vocatia Cu Ajutorul Ecuatiei Lui Einstein!

 

Astazi am gasit pe facebook urmatorul citat postat de Pera Novacovici (unul dintre primii bloggeri de dezvoltare  personala din Romania ):

Daca A reprezinta succesul in viata, atunci A este egal cu x plus y plus z. Munca reprezinta x; y inseamna joaca; iar z – sa stii sa-ti tii gura.

Albert Einstein

Einstein - vocatieSursa foto –  Licenta aici.

 

Nu cred ca Pera a postat intamplator acest citat, deoarece el este promotorul descoperirii si fructificarii vocatiei, iar de curand a scris si o carte despre acest subiect.

Daca presupunerea mea din primul articol este corecta, atunci aceasta formula reprezinta nu doar formula succesului, ci si modul in care iti poti “descoperi” si fructifica vocatia.

 Descopera-ti vocatia

 

Din punctul meu de vedere, atunci cand vine vorba de vocatie, ordinea pasilor este aceasta:

Joaca + Tacere + Munca ==> Vocatie

 

Ca sa iti explic de ce cred asta, trebuie mai intai sa definim ce inseamna vocatia:

Eu cred ca vocatia este acel lucru pe care iti doresti cu disperare sa il faci din simplu motiv ca iti place, te face sa te simti fericit/a, implinit/a si motivat/a.

Gandirea “clasica” spune ca la definitia mea de mai sus trebuie sa adaugam si talentul, altfel lucrurile vor ramana la stadiul de hobby.

Alte teorii mai noi spun ca talentul este supraapreciat.

Eu cred ca sunt foarte rare cazurile in care oamenii poseda un adevarat talent, iar de cele mai multe ori ceea ce vedem  drept talent este de fapt rezultatul procesului pe care ti-l voi descrie mai jos, dar facut ( de cele mai multe ori )  in mod inconstient.

Totul incepe cu…

Joaca

 

Am zis  ca: “vocatia este acel lucru pe care iti doresti cu disperare sa il faci din simplu motiv ca iti place, te face sa te simti fericit/a, implinit/a si motivat/a.”

Oare nu aceleasi lucruri le simteam atunci cand eram copii  si venea vorba de joaca ( raportat bineinteles la nivelul nostru de atunci )?

Eu cred ca da.

Eu cred ca joaca din copilarie este inceputul vocatiei.

Spuneam acum ceva vreme ca joaca este una dintre cele 23 de actiuni care te fac mai inteligent, caci prin joaca reusim sa invatam de “o mie de ori” mai repede decat o facem in mod “normal”.

Odata intrati in sistemul scolar, odata ce joaca devine doar un privilegiu, uitam ce putere extraordinara are joaca.

Acesta este motivul pentru care adultii ajung sa zic despre un copil ca “i-a dat Dumnezeu talent”.

De fapt nu este talent ci doar invatare accelarata bazata pe intuitie si pe practica.

Dar, ca vocatia sa se dezvolte, doar joaca nu este de ajuns.

Si atunci intervine cea de-a doua faza:

TACEREA

 

A sti sa taci cu adevarat ( adica sa-ti taca si mintea, nu doar gura ), este acelasi lucru cu a sti sa asculti.

Astazi am citit o poveste foarte frumoasa despre o femeie care are o vocatie mai putin obisnuita in randul doamnelor: aviatia.

Este vorba despre o romanca de 29 de ani, prima si singura femeie comandant de la compania aeriana Wizz Air.

Ai mai jos un fragment din acea poveste in care ea spune cum si-a gasit pasiunea. Continuarea o gasesti aici.

 

In primul rand, cum ai ajuns pilot? De unde pasiunea pentru aviatie?

In vara lui 2001, la aerodromul Geamana de langa orasul meu natal Pitesti a avut loc Campionatul European de Elicoptere Radio-Comandate unde am vazut pentru prima data un avion de acrobatie decoland! Din acel moment ceva s-a schimbat complet in mine si am stiut ca vreau sa devin pilot!

Zgomotul motorului in timp ce decola mi-a ramas mult timp in minte si am luat decizia sa urmez cursurile de zbor cu motor din cadrul Aeroclubului Geamana!

 

“Zgomotul motorului mi-a ramas mult timp in minte”.

Practic, Andreea si-au auzit chemarea, atat la propriu, cat si la figurat.

De cele mai multe ori, probabil ca nu va fi asa de usor.

Poate ca vei auzi si tu chemarea, dar nu vei avea norocul ei  ( “respectul fata de aviatie a fost si datorita tatalui meu care, desi nu are nicio legatura cu acest domeniu, a fost mereu fascinat si mi-a indus interesul fata de avioane!” ).

Poate ca cei din jur nu te vor sustine.

Poate ca vei fi pus/a in aceeasi postura in care  este pusa o cunostinta de a mea ( o adolsecenta ) careia mama ii impune sa mearga la facultate, desi visul ei este sa se faca make-up artist.

Am intrebat-o: de ce o asculti?

Raspunsul ei:  Si ce vrei sa fac?  Sa o injosesc?  Ea a facut doua facultati…

Probabil ca aceasta fata va face pina la urma ce ii impune maicasa si va merge la Facultatea de Filologie, chiar daca ea uraste acest lucru.

Stii de ce?

Pentru ca nu stie sa taca!

Da, sa taca!

Da, este adevarat ca ea tace in acest moment… dar tace doar in fata mamei sale.

In mintea ei este un adevarat taraboi intre vocea vocatiei si cea a mamei. Daca fata ar reusi sa-si faca cele doua voci sa se opreasca pentru un moment, atunci poate ar putea analiza situatia logic si ar lua cea mai buna decizie pentru ea.

De aceea TACEREA este atat de importanta. Dar rolul ei nu se opreste aici.

Tacerea are un rol foarte important si in dezvoltarea  vocatiei, caci daca nu taci, nu poti asculta, daca nu asculti, nu poti invata si daca nu inveti, atunci nu te dezvolti.

Si pentru ca am ajuns la dezvoltare, hai sa vorbim si despre al treilea element din ecuatia lui Einstein:

Munca

 

Exista mai multe expresii populare care pot descrie acest aspect, cum ar fi: “Branza buna in burduf de caine” sau “S-a nascut talent si a murit speranta”.

Adevarul este ca oricat de talentat ai fi, oricat de mult iti  place sa faci un lucru, daca nu muncesti, daca nu exersezi, totul se naruie.

Am vazut asta in multe cazuri si cred ca avem cu totii exemple in acest sens.

Chiar si astazi am simtit asta pe pielea mea.

Daca imi citesti blogul de mai mul timp, atunci probabil stii ca am reusit sa termin un maraton ( 42 de km ) in octombrie.

Astazi ( si acum doua zile ), dupa ce am luat o pauza de la alergare de 1 luna si un pic, m-am simtit dupa 5 km alergati, la fel de obosit ca in primele zile de alergare, pe vremea cand aveam mai mult cu 23 de kg (mai exact 105,5 ). Alta data nici nu ma incalzeam bine pe distanta asta. Si nu era nici asa de frig. 🙂

Asa ca, daca nu muncesti constant la vocatia ta, nu poti avea succes.

Dean Karnazes, “alergatorul care nu oboseste niciodata” si care nu a avut voie “să participe la olimpiade, organizatorii hotărând că Dean beneficiază de capacităţi supraumane şi, din acest motiv, ar fi incorect să concureze cu oameni obişnuiţi.”, spune ca secretul succesului sau este:

Muncă grea şi susţinută, fără nicio scuză. Dacă nu mi-aş fi forţat limitele, nu aş fi descoperit proprietăţile unice ale organismului meu.

Mai multe detalii despre el aici.

 

Einstein stia ce spune! 🙂

Maine vorbim despre tacere si legatura ei cu bunastarea noastra fizica si mentala.

Mi-ar face mare placere sa stiu ca munca mea este apreciata si de aceea, daca ti-a placut acest articol, te rog ajuta-ma cu un  share, like sau +1.

 

Cu drag,

Paul Melinte

 

 

Descopera-ti Vocatia Cu Ajutorul Ecuatiei Lui Einstein! by
Dacă visezi să ai un business al tău și/sau să faci bani din pasiunea ta, abonează-te la robotul de messenger pentru a primi mesaje și sfaturi valoroase. (Te poți dezabona oricând)
Ok, mă abonez la robot!

9 Comments

  1. Pasalau Nicoleta December 22, 2013 at 8:36 pm

    Craciun fericit! La multi ani! Si sa mai scrii…..ca scrii bine. Despre Pera si ce face citesc de ceva vreme. Sa fii sanatos si sa te bucuri de prosperitate. De regula ma adresez cu apelativul "dumneavoastra"….dar simt tineretea in paginile articolului si o minte sclipitoare, asa ca mi-am permis sa zic "Baiete, la mai mare, meriti!"

    Reply
  2. Paul Melinte December 23, 2013 at 6:55 am

    Multumesc mult, Nicoleta! Cel putin pentru o vreme, am sa scriu zilnic. Sarbatori fericite si tie! 🙂

    Reply
  3. Blogsferatu December 24, 2013 at 7:11 pm

    Si pana la urma cum iti descoperi vocatia cu ecuatia lui Einstein?

    Reply
    1. Alexandra January 16, 2015 at 1:37 pm

      Poate te lamureste Pera…Eu l-am intrebat si i-am dat si bani si tot degeaba :))))

      Reply
  4. Paul December 25, 2013 at 9:47 am

    Nu este clar? :))

    Reply
  5. Alexandra January 16, 2015 at 1:35 pm

    Sincer, eram interesata de articol…dar cand am vazut ca ai inceput prin a-l lauda si parafraza pe Pera … mi s-a taiat brusc interesul si…am trecut fix la sfarsit pentru a-ti scrie acest comentariu. Sfatul meu: gaseste-ti oameni de valoare reala pe care sa ii citesti si sa ii recomanzi, daca vrei si tu, la randul tau, sa ai valoare si sa fii apreciat. Puteai sa nu scrii de nimeni, iar eu sunt convinsa ca as fi citit articolul cu mult interes. Nu trebuie sa “atarni” de un pseudo-intelectual sau sa te agati de numele lui pentru a te face remarcat.

    Reply
    1. Paul Laurentiu Melinte January 16, 2015 at 5:31 pm

      Alexandra, imi pare rau ca ai avut experiente neplacute cu Pera, dar eu chiar nu am nicio treaba cu el ( cred ca n-am citit mai mult de 5 – 10 articole scrise de el ). L-am pomenit in articol din intamplare deoarece la el am gasit citatul lui Einstein si asa mi s-a parut normal sa fac. Da, am zis ca este “unul dintre primii bloggeri de dezvoltare personala din Romania” si “promotorul descoperirii si fructificarii vocatiei”, dar astea sunt fapte, nu laude deoarece am vazut oameni care spun ca Pera i-a ajutat foarte mult. Cat despre mine… nu stiu si nici nu ma intereseaza daca este un intelectual sau un pseudo-intelectual asa cum spui tu. Eu chiar nu am nicio treaba cu el si nici cu grupului lui de bloggeri. Nu-l promovez, nu ma promoveaza si nici nu i-am cumparat cartile sau cursurile deoarece am ( asa cum ai sugerat ) alte surse din care ma informez de obicei ( daca te uiti prin articole o sa le gasesti ). De altfel ma amuza putin comentariul tau deoarece cand am inceput eu bloggingul mi s-a spus de catre oamenii cu mai multa experienta ca pentru a te face remarcat “trebuie sa te dai pe langa oameni cu influenta din domeniul asta”, lucru care mi s-a parut foarte greu de facut deoarece am un orgoliu un pic cam mare. Asa ca blogul a crescut destul de greu, dar a crescut.

      Reply
      1. Alexandra January 16, 2015 at 8:15 pm

        Buna, Paul. Mulțumesc frumos pt răspuns, un motiv in plus de apreciere 🙂 Am citit foarte multe dintre articolele tale, iar dacă nu mi se parea un blog interesant, ma “unsubscribe” demult…Tocmai de aceea am si considerat pertinent comentariul meu. Si crede-ma ca așa cum sunt mulți care il prea-slăvesc pe Pera, sunt si mai mulți care il displac.Numai ca nu ai cum sa-i vezi, pt ca știe sa ascundă lucrul asta,adică sa șteargă comentariile contra sau chiar si persoanele care îndrăznesc sa-i contrazică viziunile :))) Tu,însă, scrii foarte bine si se vede ca ești pasionat si nu ai nevoie sa te dai pe lângă personaje de genul Pera ca sa reusesti, mai ales ca tipul asta nu e vreun “guru” al blogging-ului nici pe departe.
        Keep writing in your own, unic way! Asta va face diferența dintre tine si …restul. PS: Te voi urmări cu interes si in continuare 🙂

        Reply
        1. Paul Laurentiu Melinte January 17, 2015 at 4:39 pm

          Multumesc si cu placere! 🙂

          Reply

Sunt curios: ai ceva de spus? :)