Leapsa de experienta

Raspund astazi provocarii primite de la Raluca pe filiera Serban <- Tudor <- Petre <- Irina si initiatorul Daniel.

Subiectul: “Cum te influenteaza experienta (educatie, joburi) in activitatea blogosferica?”

Primul lucru la care m-am gandit cand am citit aceasta intrebare a fost superbul discurs al lui Steve Jobs, tinut in fata absolventilor de la Standford in 2005 si in care vorbeste, printre altele, despre “conectare punctelor”.

httpv://www.youtube.com/watch?v=niQSwZm4y-E

Dupa ce am vazut acest discurs am impresia ca tot ce as  fi putut zice despre experienta s-a zis deja. Mai ales ca despre mine si experienta mea am tot vorbit in ultimele articole.

Dar, ca sa raspund la intrebare, pentru ca asa este frumos :), tot ceea ce apare pe acest blog are legatura cu experienta mea deoarece sunt adeptul ideii ca trebuie sa practicam ce predicam si sa predicam ce experimentam.

Asa cum am spus si in descrierea mea sunt mandru de toate locurile de munca pe care le-am avut, desi au fost persoane care au considerat ca sunt prea sincer, poate ca au dreptate, dar eu consider ca din fiecare am invatat cate ceva si toate luate la un loc m-au definit.

Primul job, cel  la sala de calculatoare mi-a dat ocazia sa ma indragostesc de internet drept urmare a numeroaselor ore petrecute in fata calculatorului, pe mirc, socializand si jucand trivia  🙂

Am invatat deasemnea cum gandesc copiii de bani gata si mi-a facut o idee despre cum sa-i educ pe ai mei atunci cand ii voi avea.

Tot acolo am invat sa nu dorm 🙂

Practic, am lucrat in ture de 24 cu 48, ba chiar 1 luna de zile am lucrat  24 cu 24 ( adica 1 zi la munca 1 libera).

Lucru care mi-a prins bine in cel de-al doilea job unde am avut un program asemanator si unde am invatat ca orice om are lucruri in care crede si pe care le respecta, chiar daca el este, sa zicem… un infractor. 🙂

Muncind  ca zilier, am ocazia sa invat ce inseamna sa muncesti in echipa lucru pe care il fac si acum prin contributia mea la aceasta leapsa. Am invatat ca oricat ar fi munca de grea, umorul (caterinca) o poate face mult mai usoara. Din cauza asta, o echipa fara un “clovn” care sa mai detensioneze din cand in cand situatia, cred ca este o echipa mai slaba decat daca ar fi avut in componenta sa un astfel de personaj.

Am invatat apoi ca unii oameni te catalogheaza in functie de cati bani ai.

Am invatat ce inseamna prietenii bazate pe interes, combinatii si jocuri de culise.

Am aflat un lucru foarte important,  ce inseamna sa “te bati cu pumnii in piept” si ce inseamna sa fii umil si sa “stai in banca ta”. De obicei astia umili, erau aruncati din banca, sau din barca 🙂

Daca tu nu crezi in tine si nu iti asumi meritele – foarte important, atunci nimeni nu o sa o faca.

Aici am prins gustul banilor si am inceput sa cheltuiesc aiurea multi bani, lucru  care, poate o sa va surprinda, dar  mi-a prins bine peste cativa ani. Va spun mai tarziu de ce. 🙂

Pe vremea aceea nu as fi dat acel loc de munca pe nimic, dar…m-au dat ei afara 🙂

Marele meu noroc a fost ca am ajuns la o fabrica de mezeluri unde am facut  hernie inghinala, mi-a cazut o chestie metalica destul de grea  pe picior si mi-a strivit un deget, am invatat sa fac carnati, sa conduc un stivuitor, am invatat cat de “naturale” sunt mezelurile si cum sa-mi bag ziare in cizme ca sa nu mai simt umezeala din fabrica 🙂

Si aici aceasi “mancatorie” pentru nimic. Ture de noapte, multa munca si multa strictete. Ma simteam ca un zombi.

Acela a fost momentul in care mi-am jurat ca voi duce o viata mai buna, asadar am plecat la Bucuresti, sa ma angajez soldat voluntar, cu o geanta de voiaj, cateva  haine in ea si  multe sperante.

Dupa trei luni de “instructie” in care mi s-a spalat bine creierul, in sfarsit m-am angajat.

Au urmat aproape 5 ani in care sperantele mele s-au spulberat, 5 ani in care am ajuns in “faliment personal” .

Dar, acest faliment a fost cel mai bun lucru care mi s-a putut intampla. Daca situatia ar fi fost un pic mai buna, probabil ca as fi fost acolo si in ziua de astazi, traind o alta viata, decat viata la care am visat. Acum, chiar daca as da gres, macar fac ceea ce imi place.

“I honestly think it is better to be a failure at something you love than to be a success at something you hate.” George Burns

In timp ce lucram in armata am avut si 3 experiente de munca part-time din care am invatat sa vand si sa-mi stapanesc  timiditatea. Mai exact am fost un fel de vanzator ambulant, am facut mlm si am lucrat ca agent imobiliar, meserie din care am decis sa-mi fac un job permanent.

Iti spuneam mai sus ca este un lucru bun ca am invatat sa risipesc banii. Pai daca nu as fi invatat sa risipesc banii, probabil ca nu as fi ajuns in “faliment” si atunci, nu as fi ajuns aici.

In concluzie, cred ca tot ce fac astazi are urmari in viitor. Urmari surprinzatoare de multe ori si pe care nu mi le pot inchipui astazi. Aleg sa cred ca si atunci cand ceva aparent rau, apare in viata mea, in viitor acel lucru poate avea urmari bune. Intr-un final, viata mea este suma alegerilor si actiunilor mele iar acest blog este oglinda lor.

Desi trebuia, nu am vorbit de educatie, cred totusi ca ai inteles ca daca  am avut ce invata din incarcatul balotilor de lucerna, cu siguranta am invatat ceva si din scoala.

Cu toate astea, cred ca scoala asa cum exista ea in ziua de astazi, este destul de ineficienta si o mare pierdere de timp pentru multi dintre noi, iar pentru restul  este cel putin incompleta deoarece nu ne invata apropae nimic despre domenii importante ale vietii, cum ar fi : banii, sanatatea, relatiile interumane, vocatie, etc.

Consider ca pe langa experienta, cartile de dezvoltare personala si oamenii de la care am incercat sa invat cate ceva sunt elementele  care ma ajuta cel mai mult in viata.

“The difference between school and life? In school, you’re taught a lesson and then given a test. In life, you’re given a test that teaches you a lesson.” Tom Bodett

Dau si eu leapsa mai departe bloggerilor despre a caror experienta mi-ar placea foarte tare sa stiu mai multe: Florin Rosoga, Gabriel Nechita, Leonard Dobre, Adrian Soare, Ariel, Pera Novacovici, Daniel Zarnescu si nu in ultimul rand, mentorului meu in public speaking si nu numai, Andy Szekely.

Te las cu o intrebare, de unde crezi ca inveti mai mult: din scoala, din viata, din carti sau de altundeva ?

Cu drag,

Paul Melinte