5 inamici ai dezvoltarii personale care te pot sabota

De curand mi-am recitit jurnalul de dezvoltare personala inceput pe 12 octombrie 2012, cu 6 saptamani inainte de a incepe sa scriu pe acest blog si in care am scris zilnic pina in decembrie 2012.

Am fost socat sa vad cate planuri  mi-am facut intr-un timp atat de scurt.

Din pacate marea majoritate nu s-au realizat nici acum, desi am avut cele mai bune intentii, mi-am stabilit termene de executie clare, am fost increzator si entuziasmat.

Din fericire unele obiective le-am realizat, chiar daca au fost si  intarzieri de aproape un an.

Desi regret ca nu am facut mai multe si simt ca as fi putut investi mai bine timpul, cred ca decat sa stau si sa-mi fac procese de constiinta, mai bine analizez si vad ce a mers bine si  ce as putea repeta, dar si ce a mers prost, astfel incat sa pot indrepta.

Procesele de constiinta  fac mai mult rau decat bine.

Daca stai si te gandesti: “bai ce prost am fost” sau ” nu ma invat minte niciodata”, atunci subconstientul tau ia afirmatiile tale ( “sunt prost”, “mereu fac asa”, etc. ) de bune si le transforma in credinte limitative, dupa care le  transforma iar in realitate.

Asa  ajungi sa te invarti intr-un cerc al esecului.

Eseci si credinte limitativeAsta nu inseamna ca  trebuie sa-ti negi greselile.

Dimpotriva, recunoasterea greselilor este atat o dovada de inteligenta si maturitate, cat si o metoda extraordinara de dezvoltare personala.

Tratate cu atentie si responsabilitate, greselile pot deveni cei mai buni profesori pe care i-am avut vreodata si pot da nastere la transformari radicale.

Uitandu-ma prin jurnal, primul lucru care mi-a sarit in ochi au fost termenele in care stabilisem sa fac diverse lucruri, termene care s-au dovedit a fi ( de cele mai multe ori ) mult prea scurte.

Asa cum era si normal, mi-am pus intrebarea: de ce ?

De ce de fiecare data stabileam niste termene care se dovedeau prea scurte, dar cu toate astea continuam sa fac aceasta greseala ?

Am gasit urmatorii  inamici ai dezvoltarii personale care m-au sabotat :

1. Entuziasmul exagerat si de scurta durata.

De fiecare data cand imi stabileam un obiectiv, eram atat de entuziast incat aveam impresia ca  pot sa mut si muntii din loc.

Din pacate, entuziasmul este ca  o flacara puternica, dar care se consuma de obicei repede.

Apoi cand vezi ca nu reusesti sa faci ceea ce ti-ai propus ai toate sansele sa cazi in depresie sau cel putin sa-ti pierzi o parte din stima de sine, iar acest  lucru nu poate decat sa agraveze lucrurile ducandu-te direct de pe culme pe fundul prapastiei.

Cu toate astea am observat ca atunci cand esti entuziasmat/a este cel mai bun moment  pentru a pune in aplicare aceasta formula.

Formula pe care am testat-o un pic si care nu a dat gres pina acum.

La fel de important este sa iei in calcul ca poate fi nevoie sa ajustezi planul sau sa prelungesti termenul de realizare, fara a renunta la scopul tau si fara a te folosi de aceasta posibilitate pentru a mai  lenevi un pic.

2. Consumatorii de timp.

Este simplu, nu aveam suficient timp pentru scopurile mele deoarece il consumam pe altceva.

In ultimi ani am reusit sa scap de unele elemente care imi consumau timpul ( tv-ul, ziarele mondene si  jocurile ), dar am scapat de dracul si am dat de taica-su, adica de facebook. 🙂

Nu stiu cat stai tu pe facebook, dar eu estimez ca stateam in medie cam 1 – 2 ore pe zi, adica intre 365  si 730 de ore/an. Uneori chiar mai mult.

Asta inseamna intre 45 si 90 de zile de munca a cate 8 ore / zi.

O gramada de timp !

Stau si ma gandesc ce as fi putut face cu timpul asta.

As fi scris intre 90 si 180 de articole sau poate chiar o carte.

As fi invatat o  limba straina.

As fi putut sa citesc  50 – 100 de carti din orice  domeniu si sa devin expert.

As fi putut munci – daca calculam  cat castigam intr-o zi de munca, aflam exact cat ne costa abonamentul la facebook. 🙂

As fi putut sa ma distrez cu adevarat.

As fi putut sa socializez cu oamenii, face to face.

In doua luni jumate de sport ( 4 alergari pe saptamana )   combinat cu o alimentatie sanatoasa  am slabit  16,5  kg.  Citeste povestea aici aici.

Daca as fi facut   1-2 ore de sport/ zi  de cand imi tot pun ca obiectiv sa slabesc si pina acum, ar fi fost mai mult decat suficient  sa am un abdomen 6 – pack. 🙂

Astea fiind spuse am luat decizia de a reduce timpul petrecut pe facebook la 15 – 30 de minute/zi – maxim.

3. Nu pune carul inaintea boilor!

Asta  inseamna sa nu incerci sa faci inainte sa fii.

Eu asta am facut. Am pus carul inaintea boilor, adica am incercat si am sperat  sa am succes inainte de a ma fi dezvoltat ca un om de succes.

Poti avea performantele unui atlet inainte de a avea calitatile lui ?

Nu ! Pur si simplu nu se poate, chiar daca ai avea cel mai mare talent.

Cel mai concret exemplu in acest sens este reprezentat de cei  care au castigat averi fantastice fara sa fi avut vreun merit special, cum ar fi de exemplu cei care au primit o mostenire sau de milionarii de la loto.

In mod eronat se crede ca fi bogat inseamna a avea la un moment dat multe milioane.

Sunt nenumarate cazuri in care  oameni care s-au trezit peste noapte milionari au ajuns in scurt timp sa piarda toti banii, ba chiar uneori au ajuns  mai rau decat inainte ( fara bani, loc de munca, casa sau o familie care sa-i sprijine).

Asta s-a intamplat deoarece nu erau pregatiti din punct de vedere mental sa fie milionari.

A administra atatia bani era in afara zonei lor de confort, astfel incat propria minte a opus rezistenta “ajutandu-i” sa scape de acea povara.

Pentru a extinde granitele zonei noastre de confort avem nevoie de timp si exercitiu perseverent.

Succesul peste noapte, ca si ingrasatul porcului in ajun, nu exista !

Am terminat de curand de citit o excelenta carte de afaceri,  vanduta in peste 3 milioane de exemplare si scrisa de Jim Collins .

Jim Collins este, probabil, cel mai citit autor de literatura economica din lume“, scria The Economist in 2004.

Excelenta in afaceri ( asa se numeste cartea)  este bazata pe un proiect de cercetare cu o durata de 5 ani, proiect menit sa raspunda la intrebarea:

Ce diferentiaza cele 11 companii excelente ( singurele care au indeplinit criteriile drastice de selectie, din cele peste 1400 de companii analizate, companii  incluse in Fortune 500 ) de companiile care sunt doar bune ?

Unul dintre raspunsurile surprinzatoare rezultat in urma acestei cercetari: companiile care au atins excelenta intai “au urcat in autobuz” oamenii potriviti si abia apoi au decis in ce directie vor indrepta autobuzul.

Companiile care au ramas doar bune, au folosit sistemul clasic. Au hotarat ce vor sa obtina, apoi au incercat sa gaseasca oameni cat mai potriviti, iar daca nu i-au gasit, atunci au urcat in autobuz pe cine au gasit,  doar pentru a umple locurile goale.

Extrapoland aceasta constatare la nivel personal, incercarea mea de a atinge excelenta, inainte de a fi imbarcat in autobuzul mental toate calitatile necesare, seamana cu incercarile zadarnice ale acestor companii de a da lovitura, fara a avea oamenii potriviti.

4. Lipsa disciplinei

Sunt genul de persoana care atunci cand are de facut o sarcina prefera sa o faca in stilul “hei-rup”.

Adica, daca imi dai ceva de facut si imi zici ca trebuie sa o fac pina saptamana viitoare, aman sa o fac  pina in ultimul moment si apoi trag cat pot de tare ca sa pot recupera.

Asa imi scriu si articolele, dimineata la ora 5 30 ma trezesc ca sa fie gata articolul pina la noua.

La fel fac cand trebuie sa plec la o vizionare, aman plecarea pina in ultimul moment si apoi alerg ca nebunul pe strada.

La fel fac si cu multe alte lucruri. 🙂

De cele mai multe ori reusesc cu chiu cu vai sa duc lucrurile la bun sfarsit.

Dar sunt si momente cand apare ceva pe ultima suta de metri.

De exemplu trebuie sa plec la o vizionare si incepe sa sune telefonul. Bineinteles ca nu mai reusesc sa ajung la timp.

Apoi, ca sa fie si mai rau,  este posibil sa  fac din asta o credinta limitativa spunandu-mi: “eu intodeauna ajung tarziu la vizionari”. 🙂

Din pacate acest lucru se intampla si cu obiective mai complexe.

Dar chiar daca nu ar aparea nimic imprevizibil,  adevarata problema cu stilul  de lucru hei-rup-ist este ca: daca vrei sa faci performanta, atunci   nu este suficient doar sa duci lucrurile pina la capat !

100% din ceea ce poti nu este suficient !

Stii de ce ?

Pentru ca habar nu ai cat de multe poti sa faci.

Si neavand habar, nu vei da niciodata randament maxim, decat daca incerci sa faci lucruri care ar trebui sa fie peste puterea ta.

Dar pentru asta, trebuie sa renuntam la stilul asta dezorganizat si sa facem din disciplina principalul nostru atu.

Doar cu multa disciplina  putem sa facem un plan de care sa ne si tinem.

Numai asa putem sa contabilizam atat eforturile cat si rezultatele, astfel incat sa stim ce am facut bine si ce nu.

Numai prin discplina ne putem usura sarcinile transformandu-le in obiceiuri.

Numai prin disciplina ne putem creea o serie de credinte pozitive care sa ne catapulteze catre scopul nostru.

Eu folosesc acum disciplina pentru a reusi sa reduc timpul petrecut pe facebook in felul urmator: mi-am stabilit ca  voi petrece pe facebook doar 15 – 30 de minute/ zi ( pe ceas ), asa incat daca am consumat timpul dedicat acestei activitati si sunt undeva unde nu am ce face altceva mai atractiv decat sa deschid facebookul de pe telefon ( spre exemplu in metrou ), pot sa mor de plictiseala sau de curiozitate si nu il voi deschide nici macar o secunda.

Desigur ca acum imi vine greu, dar la fel a fost si cand am renuntat la ziarele de can-can, la fel a fost si cu televizorul si probabil ca la fel o sa pot spune si despre cafea ( momentan nu am decat 2 saptamani jumate de cand nu mai beau ).

La inceput mi-a venit greu, dar cu timpul am inceput sa  zic: “eu nu ma uit la televizor” sau “eu nu citesc ziare”.

Desi aceste obiceiuri nu erau complet dezinstalate, mintea mea avand uneori tendinta sa le execute,  de fiecare data cand facem o astfel de afirmatie, fie ca era adresata  altcuiva sau doar  mie, era ca si cum as fi sters un fisier din acel  folderul numit obicei.

Am facut asta pina cand nu a mai ramas nimic din el, putand acum sa instalez in locul lui un alt obicei.

Din pacate, obiceiul instalat  s-a numit facebook.

Nu spun ca facebook este un instrument diabolic. Pina la urma ma ajuta sa tin legatura cu prietenii, ma ajuta sa cunosc numerosi oameni interesanti, ma ajuta sa-mi promovez articolele si sa ajung la tine si apoi  cu ajutorul tau la prieteni tai.

Dar dependenta de el, ca orice dependenta de altfel, este  daunatoare.

5. Amanarile nejustificate

Sunt lucruri pe care ar fi trebuit si as fi putut sa le fac pur si simplu, dar nu am le-am facut.

De ce ?

Pentru ca mi-a lipsit impulsul pe care doar o motivatie puternica ti-l poate da.

Am ajuns la concluzia ca atunci cand nu sunt suficient de motivat pentru a face ceva am doua variante:

– Analizez cu atentie motivul pentru care am trecut acel obiectiv in agenda si daca nu este foarte important il tai si uit de el.

Astfel imi pot elibera mintea de un gand in plus si imi pot canaliza toate resursele spre realizarea lucrurilor cu adevarat importante.

– Daca am constatat ca este cu adevarat important pentru mine, inseamna ca cel putin in acel moment sunt suficient de motivat astfel incat sa reusesc, asa ca cel mai bun lucru pe care il pot face este sa fac chiar atunci primul pas necesar pentru realizarea lui.

Stii cum se spune: “acum ori niciodata !”

Asa cum spunea si Napoleon Hill:

“Actiunea este masura reala a inteligentei”

 

Te rog sa-mi lasi un comentariu mai jos si sa-mi spui daca te regasesti in aceste situatii si daca ceea ce am scris crezi ca  te poate ajuta.

Parerea ta conteaza mult pentru mine.

 

Cu drag,

Paul Melinte

 

 

5 inamici ai dezvoltarii personale care te pot sabota by
Dacă visezi să ai un business al tău și/sau să faci bani din pasiunea ta, abonează-te la robotul de messenger pentru a primi mesaje și sfaturi valoroase. (Te poți dezabona oricând)
Ok, mă abonez la robot!

17 Comments

  1. C August 20, 2013 at 2:13 am

    Da, analiza ta este suficient de buna incat sa ma regasesc “in aceste situatii”, insa nu cred ca ceea ce ai scris ma poate ajuta – pe mine personal, pt ca in general cred ca explicatiile de mai sus ofera o perspectiva foarte utila pentru anumiti oameni. La mine insa, “Lipsa disciplinei” este atat de cronica incat coltisorul in care s-a retras nu ii mai ofera posibilitatea de a creste la nivelul la care sa ma poata motiva suficient; si, de fapt, vorbind de motivatie trebuie sa mentionez ca acel criteriu al tau despre “daca nu este foarte important” e mult prea simplist.

    Reply
  2. Javra August 20, 2013 at 10:53 pm

    Când văd că persoane de 20 şi ceva de ani încearcă să-i înveţe pe alţii cum să se realizeze în viaţă mi se face lehamite, De multe ori, chiar decă are 70 de ani , el să nu se fi realizat în viaţă, dar hai să dea sfaturi, să elaboreze paşi de parcurs etc. Undeva ai scris că e o pierdere de timp. Vezi dacă nu cumva toată tevatura asta e o pierdere de timp.
    Nu vreau să dau nimănui sfaturi, dar asta aş face în primul rând. Şi apoi mi-aş spune că numai eu pot să descopăr ce e mai bine pentru mine, în niciun caz un individ, chiar bine intenţionat, de 20 sau 70 de ani, care nu poate gândi, simţi şi trău decât pentru sine.

    Reply
  3. Paul August 20, 2013 at 11:33 pm

    Ma indrept vertiginos catre 30, dar nu conteaza asta. 🙂
    Desi eu am scris in descrierea mea ( https://paulmelinte.com/despre-mine/ ), cine sunt, care-mi sunt gandurile, ce am trait si de ce fac asta, nu am sa cer nimanui sa-mi dea socoteala asupra faptelor sale, atata timp cat nu ma afecteaza cu nimic.
    Daca este sau nu o pierdere de timp, decide fiecare pentru el.
    Nu stiu ce varsta ai ( am inceract sa gasesc informatia asta, dar foarte putine lucruri se pot afla despre tine ), dar eu la “20 de ani” ai mei am tras concluzia ca ar fi mai inteligent sa nu incerc sa reinventez roata. Pot eventual sa o fac mai performanta si/sau sa o adaptez nevoilor mele.
    Asa ca daca cineva imi poate da macar o idee buna, nu am sa-i cer buletinul si nici extras de cont sau altceva.
    Oricum, eu iti multumesc pentru mesaj si iti doresc mult succes cu blogul tau, chiar daca unii ar putea sa spuna ca-i o pierdere de timp. 🙂

    Reply
  4. Elena Ghetau August 21, 2013 at 11:06 am

    uneori inveti de la cei tineri mai mult decat de la toti profesorii unei sccoli la un loc.imi plac articcolele de dezvoltare personala, le citesc si incerc sa trag conccluzii, daca e ceva ce pot retine, de ce nu?

    Reply
  5. Rusoiu Eliza August 21, 2013 at 11:47 am

    Orice om lucreaza la asta, depinde cand incepe, si cat ii ia sa treaca mai departe.

    Reply
  6. Mihaela Radulescu August 23, 2013 at 1:29 pm

    Azi am sa vad cum te disciplinezi ,daca ora 2 va fi ,ori mai mult.
    Este interesant ce reflectii ai,eu nu mai ma strofoc sa imi fac planuri,las lucrurile sa se dezvolte de la sine,pe parcurs ,doar cu un mic ajutor in a fi mai disciplinata.
    Stii vorba aia:Teoria ca teoria,dar practica te omoara.
    Cu treburile facute pe ultima suta parca ai mai mult spor,mereu zic sa le fac din timp ,dar mereu gasesc o scuza si le fac tot pe ultima suta.
    Cu FB nu stiu ce este asa interesant ca sa bananai atat,prefer sa bananai pe net dupa informatii utile in ceea ce ma intereseaza,despre experiente traite de div.omuleti,asa cum este si blogul tau .
    Oricum ar fi,principalul este sa fim optimisti si sa multumim pentru tot si toate din viata noastra.
    Succes in tot ceea ce faci!

    Reply
  7. Stefana Badiu August 25, 2013 at 11:56 am

    Da, Paul, zambesc acuma tamp pentru ca ma regasesc. Si eu petrec mult timp pe facebook, si eu incep o groaza de lucruri, pe care, cu greu le duc la capat si asta ma frustreaza. Inteleg perfect ce spui. Apreciez perserverenta si determinarea ta in a-ti implini visul, in a deveni mai bun in tot ceea ce faci, in a da valoare pe site si cu drag iti citesc articolele. Mersi si multa concentrare pe mai departe, succes si sa intalnesti si oamenii potriviti pe care sa ii sui in autobuz alaturi de tine!!! Cu drag, Stefana

    Reply
  8. Paul August 26, 2013 at 9:17 am

    Mihaela, practica este cel mai bun profesor. Mult succes si tie !

    Reply
  9. Paul August 26, 2013 at 9:19 am

    Multumesc, Stefana ! 🙂 Aceleasi lucruri ti le doresc !

    Reply
  10. Pavel Rocas December 31, 2013 at 4:08 pm

    da bune sfaturi. asa este.

    Reply
  11. Pavel Rocas January 4, 2014 at 9:58 pm

    I like it.

    Reply
  12. Neacsu Florian Emanuel March 31, 2014 at 4:11 pm

    FOARTE BUNE SELECTIILE PE CARE LE-AI FACUT IN PRIVINTA INAMICILOR AI DEZVOLTARI PERSONALE . SUNT SIGUR CA EXISTA SI ALTI , DE CARE PROBABIL NU SUNTEM CONSTIENTI INCA , DAR PRIN MUNCA II PUTEM DESCOPERI SI ELIMINA BINEINTELES . CU SIGURANTA SUNT DE AJUTOR , O DOVEDESTE COMENTARIILE DIN PARTEA NOASTRA ! CONGRATULATION !

    Reply
  13. liliana May 18, 2015 at 10:34 pm

    eu ma regasesc la fel aci.trebuie sa fac lucruri importante dar le tot aman,acestea trebuiau sa le fac de acum 20 de ani dar vorba ta am pus carul inaintea calului si n-am ajuns nicaieri,sunt frumoase articolele tale si interesante pe mine cel putin ma inspira.sunt mai in varsta decat tine dar recunosc ca ai multa inspiratie si ceea ce scrii tu face parte din viata iar multi ar trebui sa invete cate putin din asta..pe data viitoare

    Reply
    1. Paul Laurentiu Melinte May 19, 2015 at 9:58 am

      Multumesc, Liliana! 🙂

      Reply

Sunt curios: ai ceva de spus? :)