Fa Ce Te Face Fericit Si Restul Vor Veni Pe Parcurs
Nu ti se pare ciudat ca scoala, care ar trebui sa ajute un copil sa devina un adult fericit si implinit, seamana mai mult cu o pedeapsa, decat cu o binecuvantare?
Nu ti se pare ciudat ca pana si cei care sunt raspunzatori de sistemul de invatamant considera ca elevii au nevoie de vacante?
Vacanta de la ce si de ce? In loc sa vrem vacante, nu ar fi mai bine sa transformam educatia intr-o activitate care te face fericit si de la care sa nu iti doresti sa iei pauza niciodata?
Nu ti se pare ciudat ca scoala seamana cu o scoala de corectie (sau o puscarie), cu pedepse, cu recompense pentru cei care se supun unor reguli care le fac mai mult rau decat bine si cu ierarhizari care distrug increderea in sine a celor mai multi “beneficiari”?
Nu ti se pare ciudat ca ti se cere sa inveti mecanic si sub amenintarea pedepsei diverse lucruri pe care poate ca le vei folosi sau nu vreodata, in loc sa-ti fie stimulata curiozitatea pe care o ai in mod natural, competivitatea care apare de la sine atunci cand te pasioneaza ceva (nu cea impusa de sistemul de notare), creativitatea si imaginatia pe care orice copil le are, si alte calitati pentru care adultii sunt platiti bani grei? Asta daca acei adulti reusesc sa nu si le piarda in scoala sau sa le regaseaca dupa.
Mie unul toate astea mi se par tare bizare si ma mira faptul ca sunt atat de putini cei care le sesizeaza.
Oare e bine cand mergi la un ghiseu si dai peste un functionar scarbit de oameni si de meseria sa?
Nu ai prefera ca acel functionar sa-si fi urmat pasiunea din copilarie pentru calculatoare si sa fi inventat un program ce iti dai voie sa-ti rezolvi problema de acasa astfel incat nici tu, si nici el, sa nu fiti nevoiti sa va pierdeti minute pretioase din viata la un ghiseu completand hartogaraie?
Eu unul asa as prefera!
Ce as face eu daca as fi ministrul invatamantului
Tocmai de aceea, daca as fi ministrul invatamantului as face astfel incat singurul scop al oricarei scoli sa fie acela de a crea oameni fericiti.
Ba mai mult de atat, daca as fi ministrul de finante as da cea mai mare felie din buget invatamantului ca sa-si permita sa angajeze si sa plateasca profesori fericiti.
Din punctul meu de vedere asta ar fi cea mai buna investitie pe care un popor o poate face deoarece un profesor nefericit care se duce la “scarbici” nu are cum sa ajute un tanar sa devina un adult fericit, creativ si indraznet.
Ce calitati ar trebui sa-ti dezvolti ca sa traiesti o viata prospera
Eu cred ca nu calitatile serioase (precum vointa) sunt cele care determina daca un adult va reusi sa traiasca o viata implinita si in acelasi timp sa aduca o contributia importanta in societate.
Creativitatea ta, indrazneala cu care actioneazi, entuziasmul cu care ii molipsesti pe cei din jurul tau, consecventa si alte calitati care apar atunci cand faci lucrurile care te pasioneaza sunt de fapt calitatile care te fac sa fii un om de succes.
Nu zic ca vointa nu este importanta, mai ales ca am tot promovat aceasta carte, dar atunci cand esti pasionat cu adevarat de un lucru, fii sigur ca o sa-l faci. Si o sa-l faci bine, chiar daca in alte privinte nu excelezi.
Un om care isi foloseste vointa pentru a-si construi o cariera si o viata in jurul lucrurilor care nu ii fac prea mare placere, dar care ii aduc ceva bani, ar putea ajunge sa isi castige un trai relativ decent daca judecam dupa falsele norme care ne-au fost impuse de ceva vreme incoace.
Dar adevarul este ca societatea noastra nu are nevoie de mai multi oameni tristi, care practica o meserie de multe ori la limita incompetentei (ceea ce este absolut normal daca nu le place) si asta doar pentru ca nimeni nu i-a invatat ca succesul nu inseamna note bune, cea mai smechera masina sau casa cea mai mare.
Succesul inseamna din punctul meu de vedere sa stii ce iti place, sa faci ce iti place, sa fii util societatii facand asta si bineinteles sa fii bine rasplatit (financiar si nu numai) pentru “eforturile” tale. Am pus eforturi intre ghilimele deoarece nu cred ca facand ceea ce iti place poti spune ca faci un efort.
Eu spre exemplu nu consider ca acum fac un efort deosebit ca sa scriu aceste randuri. Si nu scriu in acest moment doar pentru ca am o provocare de respectat.
Scriu deoarece simt ca am un mesaj de transmis.
Scriu deoarece m-am saturat sa vad in jurul meu oameni plictisiti, tristi si lipsiti de pasiune (pentru mine cele doua sunt strans legate intre ele).
Si mai presus de toate scriu deoarece am in cap viziunea unei planete pe care oamenii pasionati vor rezolva toate probleme cu care omenirea se confrunta in acest moment.
Cine altcineva mai spune ca ar trebui sa-ti urmezi pasiunea
Dar nu e nevoie neaparat si nici nu sugerez ca ar trebui sa risti totul pentru a-ti trai pasiunea. Nu spun spre exemplu sa renunti la munca ta dintr-o data daca munca ai iti palteste facturile.
Asa cum spuneam intr-un articol recent, iti poti urma pasiunea si in timpul liber, si uneori chiar este mai indicat sa faci asta.
Dar ca sa-ti urmezi pasiunea, trebuie sa stii in primul rand care este acea pasiune.
Apoi trebui sa inveti cum sa o monetizezi.
Dar asta este o alta discutie la care o sa te invit cu o alta ocazie. Pana atunci insa mi-ar placea sa stiu daca ai o pasiune si daca da, sunt curios daca faci bani din ea.
Cu drag,
Paul Melinte
10 Comments
Mi-a placut definitia succesului data de tine, este exact ce cred si eu! Dar nu sunt de acord cu atacul la adresa scolii. S-au schimbat putin lucrurile de cand nu mai suntem noi elevi, nu se mai mizeaza pe memorare, ci pe creativitate. Problema este ca trebuie sa citesti si sa intelegi ca sa poti fi creativ. O alta problema este ca necerandu-le sa memoreze, creierul isi pierde acest antrenament zilnic si nici conexiunile nu mai exista. Si daca noi invatam zeci de pagini de comentarii pentru olimpiade, examene, in urma carora am ramas acum cu imagini vizuale, stari, impresii, astazi elevii nu mai stiu si nici nu mai pot memora o pagina. Si nu, nu sunt lucruri pe care nu le vei folosi niciodata. De aceea se si numeste scoala generala, pentru ca iti formeaza cultura generala. Cum altfel ai sti ca esti pasionat de biologie, istorie, limbi straine, daca nu le-ai studiat? E absurd sa spui ca nu-mi vor folosi niciodata, pentru ca toate contribuie la o buna intelegere a lumii in care traiesti si e esential ca un copil sa stie cat mai multe, sa fie cat mai constient de ceea ce este in jurul lui. Copiii invata pentru viitor, adultii invata pentru prezent. Si iti spun toate astea in calitate de profesor, care niciodata nu a spus ca merge la serviciu, ci la scoala.
Elena, ma bucur ca plecam de la o baza comuna. 🙂
Sunt de acord cu tine ca este important sa ai o cultura generala. De fapt, eu iubesc oamenii eruditi, desi nu ma consider unul nici pe departe.
Sunt de asemenea de acord ca toate acele materii contribuie (cel putin teoretic) la o intelegere mai buna a lumii, si mai mult de atat, dezvolta creativitatea.
Problema este ca majoritatea copiilor trec prin aceste materii “ca gasca prin apa” si la sfarsit uita cam tot ce au invatat, daca au invatat vreodata. Si aici pot accepta orice, dar nu pot accepta ca este vina copiilor.
La fel cum e doar vina mea daca scriu un articol pe care nimeni nu il citeste sau care nu schimba nimic in mintea cititorului, si in cazul scolii daca un copil termina scoala si pierde majoritatea notiunilor care i-au fost predate, inseamna ca nu i s-a predat ce trebuie sau in maniera care trebuie.
Sunt de acrod (partial) si cu ce ai spus despre memorie, cu toate ca am inceput sa pierdem aceasta capacitate cu mult timp in urma (la aparitia tiparului mai exact).
Spun partial deoarece scoala nu a invatat niciodata copiii cum sa memoreze, doar le-a cerut sa faca asta. Eu unul cel putin nu am fost invatat la scoala tehnici precum “metoda Loci”. Dar poate ca se invata acum, nu zic nu.
In plus daca faci lucrurile interesante pentru copii, memorarea o sa devina o sarcina mult mai usoara.
In final, vreau sa mai precizez ca stiu ca sunt si profesori minunati, si chiar am cunoscut cativa, asa ca scoala (chiar si asa cum este acum) este importanta. Spun doar ca se poate mult mai bine de atat, si asta nu doar la noi.
Citeste spre exemplu “Antifragil” (o carte scrisa de un adevarat erudit), si o sa vezi ca pana si scolile de top (precum celebra facultate Harvard) au probleme.
De asemenea, asa cum am zis si in articol, sunt constient ca profesorii sunt platiti foarte foarte putin avand in vedere importanta muncii lor si cred ca si aici este o mare problema deoarece atunci cand simti ca munca ta nu este rasplatita pe masura (inclusiv financiar) risti sa-ti pierzi o parte din pasiunea care te-a facut sa te apuci de acea meserie.
Foarte interesant ceea ce spui. Probabil ca ai fi un ministru al invatamantului creativ daca nu chiar efficient :). Ma gandeam la ce scriai despre modul in care curiozitatea ne anima viata personala si profesionala. Din nefericire, uneori uitam sa mai fim curiosi, prinsi fiind in nebunia vietii cotidiene.
Referitor la cum ar trebui sa fie scoala, poate ar trebui o analiza a sistemului educational in sine. Educatia probabil ar trebui sa fie continua si sa ne incurajeze mai degraba sa fim autodidacti decat sa incercam sa asimilam ce ne servesc altii cu lingurita. Si ar trebui sa dureze toata viata. Sa ne autoeducam permanent. Eu recunosc ca admir sincer oamenii care fac studii dupa ce s-au retras din activitate doar pentru ca vor sa-si satisfaca nevoia de cunoastere in anumite domenii.
Sunt de acord in ceea ce priveste autoeducatia. In acelasi timp sunt si curios: ce te face sa crezi ca nu as fi eficient ca ministru al invatamantului?
felicitari pentru articol, se simte doza mare de entuziasm 😉
Multumesc mult, Catalin! 🙂
Foarte interesante articolele tale. Ma ajuta sa ma autoapreciez mai mult.
Interesant… e prima oara cand aud ca articolele mele au acest efect (“ma autoapreciez mai mult”). 🙂
Rar gasesti un articol atat de bine scris. E ciudat. Sistemul e vechi, dar vrem sa functioneze, sa avem oameni pasionati si entuziasmati de ceea ce fac. Imposibil.
Citind introducere acestui articol mi-am amintit de acest video. https://www.youtube.com/watch?v=qRJ1hgN7uAU Poate l-ai vazut. Asa se face educatie de calitate.
Multumesc, Adrian! Nu l-am vazut. 🙂