Lectia care nu ti s-a predat in scoala

Ti-am povestit in  acest articol  despre cateva  invataminte trase din  antrenamentul pentru maraton.

Astazi vreau sa-ti vorbesc despre schimbarile care se petrec la nivel mental dupa un astfel de antrenament.

Dar inainte de asta, ca sa intelegi cat de mult poate conta in viata unui om o mica schimbare la nivel mental, o sa ma intorc un pic in timp, mai exact in toamna lui 2009.

Pe vremea aceea eram militar ( am mai povestit in primele mele articole despre viata de soldat ) si aveam “o calitate” pe care cred ca nu si-o doreste nimeni cu adevarat: eram fumator.

A fost o perioada cu multe neajunsuri pentru mine si Andreea. Banii erau putini, locul  de munca ne producea multe frustari, garsoniera unde stateam cu chirie nu ne placea, etc.

Din dorinta  de a mai taia din cheltuieli incercasem de mai multe ori sa ma las de fumat.

Bineinteles, fara succes. 🙂

Pina la un moment dat cand “mi-a picat in mana” cartea In sfarsit, nefumator. Metoda usoara a lui Allen Carr si am reusit intr-un final sa devin nefumator ( mai multe despre carte poti sa citesti aici ) fara sa duc o lupta cu mine insumi, doar schimband o simpla idee din creierul meu.

Mai exact in loc sa cred ca este greu sa te lasi de fumat, am ajuns sa cred exact contrariul:

ESTE EXTREM DE SIMPLU SA TE LASI DE FUMAT !!!

Ei bine aceasta mica schimbare la nivel de mentalitate nu doar ca  adus la transformarea mea in nefumator ( atentie: nefumator, nu fost fumator ), dar a fost factorul care a declansat si alte schimbari radicale.

In primul rand cand am vazut  cat de simplu m-am lasat de fumat, eu care in urma cu putin timp  ma purtam ca un animal turbat daca nu aveam tigari, atunci ( fara modestie )  mi-am zis:

Paul, bravo tie !

Daca ai facut-o treaba asta, atunci inseamna ca poti face orice ! 

Credinta in propria mea persoana pur si simplu a explodat.

Ma simteam  ca si cum as fi prins pestisorul de aur si pot sa-mi pun orice dorinta.

Si ce dorinta puteam eu sa am ?

Cel mai mult imi doream sa am bani.  🙂

Nu mai stiu exact cat aveam salariul atunci, dar oricum nu cred ca  trecea de 1300 de lei.

Asa ca am inceput sa ma gandesc: ” bai, ce ar fi daca as castiga si eu 1000 de euro/luna.”

Mi se parea o suma fantastica, dar in acelasi timp incoltise in creierul meu ideea ca daca am reusit sa ma las de fumat ( un lucru pe care in trecut il credeam imposibil ), atunci pot reusi si asta.

La un an distanta, imi dadusem demisia din armata, imi facusem o firma si reusisem sa-mi ating visul: 1000 de euro facuti intr-o luna.

Toate astea se intamplau deoarece am schimbat un singur gand.

Dar acel gand a fost exact ca un mic bulgare de zapada care poate porni o avalansa.

Sa-ti spun un secret:  un pic de credinta  poate face minuni pentru oricine!

Aceasta este lectia care nu ti s-a predat in scoala. Lectie pe care eu am invat-o atunci.

Din pacate credinta asta este pentru multi o marfa rara deoarece nu stiu cum sa o obtina, iar atunci cand se trezesc ca o au nu reusesc sa o pastreze.

Si am trecut si eu prin experienta asta ( si inca mai trec uneori din pacate ).

Revenind in prezent la maraton si antrenament, pot spune ca aceasta provocare mi-a readus credinta in propria mea persona, mi-a sporit increderea ca POT FACE ORICE IMI PROPUN daca am rabdare si depun un efort constant pentru visul meu.

Nu m-am considerat niciodata o persoana sportiva, ba din contra, eram mandru posesor al  unui  puternic sentiment de inferioritate in acest domeniu inca de cand eram mic.

Cand spun mandru nu glumesc.

Incercam ( mai mult la nivel inconstient decat constient )  de multe ori sa spun ( si sa-mi spun ) ca nu ma intereseaza acest aspect.

Ei bine oricat de incapatant ai fi tu, oricat de mult “ti-ai dori” sa-ti pastrezi credintele limitative, atunci cand mergi in parc, incepi sa alergi si vezi si alti alergatori care alearga pe langa tine, apoi pe masura ce trece timpul primii se opresc si apar altii, iar mai trece timpul, procesul se repeta unii vin, altii pleaca, tu alergi in continuare timp de cateva ore si ajungi sa-ti spui:

“Bai ce dracu`… eu alerg mai mult ca toti astia ?

Eu, care eram printre ultimii alesi cand se facea echipa la fotbal ?

Eu, care nu aveam nicio treaba cu sportul ?

Eu care imi aduc aminte cu groaza de sala de sport din generala, de “profesoara” ( ghilimele deoarece eu ii contest acest atribut ) de sport  si de exercitiile pe care ne punea sa le facem la capra sau mai stiu eu ce aparat cu nume ciudat.

Eu care preferam sa fac orice numai sa nu  aud comentariile   acelei “profesoare” sau sa-i vad privirea dura.

Da ba !

Tu esti ala !

Tu alergi 30 de km !

Tu ai slabit 20 de kg in 3 luni !

Tu poti face orice iti propui !!!

Indiferent de ce spune sau crede lumea despre tine.

You are the king !

sursa foto

Dar tine minte cuvintele lui George Bannister primul om care a alergat 1 mila ( 1, 6 km ) in mai putin de 4 minute, rupand astfel o bariera mai mult mentala decat fizica ( dupa el multi altii au reusit sa faca acest lucru ) :

“In fiecare dimineata, o gazela se trezeste în Africa. Stie ca va trebui sa alerge mai repede decat cel mai rapid leu sau va muri. In fiecare dimineata, un leu se trezeste în Africa. Stie ca va trebui sa alerge mai rapid decat cea mai lenta gazela sau va muri de foame. Nu conteaza daca esti leu sau gazela – atunci când soarele rasare, ai face bine sa alergi.”

Ce ma bucura cel mai tare este ca am ajuns in acel stadiu in care poate sa-mi spuna si 1000 de “binevoitori” ca nu-s capabil sa fac ceva, ca mie tot nu imi pasa si nu ma afecteaza.

Nu imi mai provoaca nici rau, dar nici nu ma motiveaza sa zic “stai ca le arat eu lor de ce sunt capabil ” deoarece am invatat ca nu primesti nicio satisfactie din asta.

Cand vor vedea ca poti isi vor nega spusele sau se vor face ca ploua si nimic nu s-a intamplat.

Nu trebuie sa te astepti ca inversunarea cu care se chinuiau sa-ti explice ca nu se poate se va intoarce in directia opusa si iti vor ridica vreo statuie.

Nu.

Probabil ca vor trata realizarile tale ca si cand ar fi ceva comun  si nu ceva ce iti spuneau altadata ca este imposibil.

Si daca nici asta nu merge, atunci  ti-o vor baga pe aia: “Ai avut noroc ca…”

Asa ca, ai incredere in tine si da-i pe “mute” pe cei care incearca sa-ti rapeasca aceasta pretioasa resursa.

Incearca pina reusesti sa faci lucruri care in trecut ti se pareau imposibil si vei vedea ca pe masura ce vei face, increderea in tine va spori intr-un mod in care nici tie nu iti va veni sa crezi.

Ziduri impunatoare care in trecut iti pareau de netrecut se vor transforma in praf in fata ta.

De multe ori credem in mod eronat ca trebuie sa detinem ceva ca sa putem avea incredere in noi, ca sa putem fi fericiti, ca sa ne traim viata asa cum ne dorim si cum meritam, etc.

Dar adevarul este de cele mai multe ori este suficent doar “sa fim” si “sa facem” ca sa obtinem lucrurile astea.

Asta am invatat eu din pregatirea pentru maraton si ma felicit ca am  o decizie care imi poate schimba radical viata.

Ce imi doresc eu de la tine este sa ai curajul sa-ti urmezi visurile, sa faci ceea ce iti place si sa dai un exemplu prin asta celor de langa tine.

Doar prin exemplu personal putem schimba lumea in care traim.

Cu drag,

Paul Melinte

P.S.: Am zis luni ca voi incepe sa invat limba engleza deoarece este un lucru pe care il aman de foarte mult timp.

Asa ca planul meu va fi copiat de pe planul de antrenament pt. maraton.

Voi face 4 “antrenamente” pe saptamana ( pt. engleza voi alege zilele de  marti, miercuri, vineri si sambata ), milele de pe plan ( site-ul este englezesc ) le voi transforma in minute – 1 mila de alergare va echivala cu 10 minute de studiu, vor fi 102 zile de studiu, iar “maratonul” ( testul final ) va fi  16 martie 2014, zi in care voi vorbi si voi scrie numai in engleza toata ziua ( de cand ma trezesc pina la ora 24 00 )  indiferent de ce situatie  va fi atunci.