Da! Vreau sa ma doara.
Nu, nu sunt masochist!
Poate ti se pare ciudata aceasta dorinta a mea. Poate ca te intrebi unde anume as vrea sa simt durerea si mai important, DE CE?
Nu stiu unde, cand sau cum as vrea sa ma doara. Dar stiu de ce!
Vreau sa ma doara ceva pentru ca este cel mai sigur semn ca ceva se schimba. Vorbeam in articolul trecut despre semnificatia expresiei “dezvoltare personala” si am ajuns la concluzia ca dezvoltarea personala incepe atunci cand intelegi ca, desi suntem programati sa fugim de durere, a fi pe zi ce trece tot mai bun ( indiferent pe ce plan vrei tu ) presupune sa iesi constant din zona de confort si SA FACI orice este nevoie! Iar acest proces, este pe termen scurt un proces “dureros”, dar pe termen lung te scuteste de mult mai multa “durere”. Si, evident, iti aduce mai multe satisfactii.
Precizare: durerea poate lua multe forme si cand spun durere nu ma refer neaparat la sensul ei fizic ( desi nu il exclud ).
Durerea este o forma de dezvoltare personala. Poate nu este cea mai buna, poate nu se potriveste oricui si oricand, dar cu siguranta este prea puternica pentru a fi ignorata.
De aceea astazi vom discuta despre:
Durerea ca forma de dezvoltare personala
Un experiment desfasurat la sfarsitul anilor 1960 si inceputul anilor 1970 la Universitate Stanford si intitulat “Stanford marshmallow experiment” indica clar ca acei copii care au avut capacitatea de a renunta la o recompensa imediata ( in cazul lor o prajitura, bomboana, etc. ) in schimbul unei recompense ulterioare mai mare ( de ex. : 2 prajituri ), au avut, din multe puncte de vedere, o viata mai buna.
Cam asa a decurs experimentul. 🙂
httpv://www.youtube.com/watch?v=Yo4WF3cSd9Q
Desi la prima vedere pare amuzant, te asigur ca nu este un motiv de amuzament ci unul dintre motivele responsabile pentru multe din esecurile noastre.
Si eu ma confrunt cu aceasta problema zilnic si sunt sigur ca si tu ai momentele tale.
Desi stiu ce am de facut pentru a ajunge sa traiesc cat mai curand o viata asa cum imi doresc – pe o insula tropicala, sub un palmier, tolanit pe un sezlong, relaxandu-ma dupa un super-seminar tinut si savurand o bere rece cu multa spuma, adulmecand mirosul specific marii si ascultand valurile dar si muzica buna ce se aude pe plaja; toate astea in timp ce am un laptop in brate, laptop pe care imi scriu cel de-al…cine mai stie numarul, bestseller – de cele mai multe ori nu fac ce trebuie.
De ce nu fac?
1.Obiectivul/visul nu este tangibil.
“Prajitura” ce o am acum in fata este tangibila, spre deosebire de “tortul” promis. Tortul parea asa real in momentul in care am zis ca il voi astepta, dar acum… cu cat trece timpul, cu atat pare mai departe, prajitura mai aproape…si parca as gusta numai un pic din ea. Si apoi inca un pic, si tot asa pana o mananc pe toata.
Probabil ca altfel ar sta treaba daca am avea si tortul in fata. 🙂
In afara de motivatia de tip “morcov” am fi motivati si de ceea ce am putea pierde, caci tortul este acolo si daca ne atingem de prajitura, tortul o sa dispara pe loc.
Acum inteleg de ce multi autori de dezvoltare personala spun lucruri de genul: ” daca vrei o masina mergi si fa un drive-test “, “daca vrei sa calatoresti, mergi in agentii de turism si consulta ofertele, fa-ti bagajul si dute in aeroport ca si cand ai pleca, …“.
Mai pe scurt, daca vrei ceva, poarta-te ca si cand ai avea deja lucrul respectiv si iti va fi greu ( daca nu imposibil ) sa renunti la el odata ce ai constientizat ca dobandirea sa este doar o chestiune de timp.
2.Stelele par mai mici decat luna.
Desi avem o minte pe cat de complicata, pe atat de performanta, de multe ori ea interpreteaza gresit unele date.
Vedem stelele mai mici decat luna si luam un pumn de medicamente cand suferim de o banala racela, dar nu ne gandim o clipa ca tigarile, lipsa sportului sau o alimentatie nesanatoasa or sa ne omoare, chiar daca moartea este macar un pic mai suparatoare decat o durere de cap sau un nas infundat.
Tindem sa amplificam caractersiticile, atat negative cat si pozitive ale lucrurilor care ne sunt apropiate in timp si spatiu. Tocmai de aceea ne vine usor sa ne luam un angajament, daca stim ca nu va trebui sa il onoram acum ( voi vorbi intr-un articol viitor despre cum vanzatorii profesionisti folosesc acest aspect pentru a ne determina sa cumparam ).
Solutia: inversam procesul !
Ti-ai propus sa alergi un maraton ? Esti racit si nu ai chef sa alergi astazi ? Imagineaza-ti care vor fi consecintele peste 1 an, daca astazi si de fiecare data cand ai un motiv sa nu alergi, tu vei alege sa faci ceea ce trebuie.
Ce va ramane din raceala ta de acum? Nimic! Va fi doar un fleac de care ai uitat imediat ce ti-a trecut.
Va mai conta indispozitia pe care o aveai atunci?
Sau vei fi un maratonist mandru si sanatos ? 🙂
Constientizeaza lucrurile importante pentru tine, focuseaza-te asupra lor si da fleacurile la o parte!
3. Unde arde?
“Da, exact, daca nu arde nu misc un deget!
Lasa ca am eu timp sa fac si asta, stai sa intru un pic pe facebook si ma apuc dupa aia.”
Unii numesc asta amanare, altii procrastinare, eu ii zic lipsa de angajament. Iar pentru tipul asta de atitudine, de genul “lasa-ma sa te las”, nu functioneaza decat urmatoarea formula matematica:
Angajament = angajator + angajat + fisa postului = > salariu sau pedeapsa/rusine.
Rezultatele fiind direct proportionale cu respectarea obligatiilor din fisa postului.
Cheia este sa ai un angajator de care sa-ti fie frica si/sau rusine. Indiferent ca acest angajator se numeste: mama/tata, iubitul/iubita, prietenii, cunostintele, sau poate chiar propria constiinta. Poti bineinteles sa te “angajezi” la toti ( ideal ), si atunci se va numi angajament public.
Asadar, alegeti angajatorul care sa te mangaie sau sa-ti dea cu biciul, stabileste ce ai de facut si vedem atunci daca arde sau nu. 🙂
Eu recunosc: am nevoie de bici – trebuie sa ma doara ca sa ma urnesc din loc!
Datorita “durerii” am reusit sa ma las de fumat, am reusit sa imi dau demisia din armata si sa lucrez doar pentru mine si tot din cuaza asta m-am decis sa alerg la maraton.
Nu este nimic garantat, dar daca a functionat pentru mine este posibil sa functioneze si pentru tine.
4. M-am urcat in trenul gresit.
“If you board the wrong train, it is no use running along the corridor in the other direction.”
Dietrich Bonhoeffer
Daca mediul in care traiesti nu te duce catre scopul tau, atunci degeaba alergi tu de nebun. Trebuie ma intai sa-ti schimbi mediul.
Ar fi culmea acum sa incerci sa tii regim in timp ce frigiderul tau geme de alimente hipercalorice, chiar daca practici in fiecare seara sporturi nationale precum: aruncatul cu privirea la televizor, halbere, sticlism, etc. 🙂
Este evident de ce nu poti reusi in astfel de circumstante.
Un proverb romanesc spune: “omul schimba locul“. Cred ca este adevarat proverbul asta, dar cu siguranta si locul schimba omul.
Un mediu “caldut” care nu te face sa simti durerea niciodata nu te va ajuta sa fii mai bun.
Bineinteles, nici un mediu care sa contina numai “foc”, nu este mai bun. Nu sunt eu inginer, dar din ce am vazut prin filme, calirea otelului pentru sabii se face prin foc si apa.
Cam astea ar fi motivele mele.
Probabil ca mai sunt si altele de care nu sunt constient, dar cred ca daca as reusi sa trec peste astea 4, as fi la doar un pas de insula aia mirifica. 🙂
Mai sunt multe de spus despre durere ca forma de dezvoltare personala, dar astazi vreau sa mai subliniez un singur lucru: singurele lucruri pe care le pretuim cu adevarat, pe termen lung, sunt cele obtinute greu, cu mult munca si durere !
Asa suntem construiti.
Cred ca asta este felul in care natura ( sau Dumnezeu daca esti o persoana credincioasa ) ne indeamna sa fim pe zi ce trece mai buni, din toate punctele de vedere.
Sper ca ti-a fost util acest articol.
Lasa-mi un comentariu si spune-mi daca poti folosi durerea pentru a-ti atinge visurile.
Deasemenea, daca ti-a placut ce ai citit, ti-as fi recunoscator daca ai da un like sau share la acest articol. 🙂
Cu drag,
Paul Melinte
13 Comments
Mai pe scurt, daca nu te doare, nu te duci la doctor… uneori ca sa o faci, trebuie sa te doara tare, tare…. "Durerea" este un rau necesar, insa este doar o iluzie care apare in ajutorul nostru atunci cand ne dorim ceva mai bun sau mai maret. Frumos articol! Multumesc!
frumos articolul si interesant….
Salutare! Inainte de toate, sunt taur, zodiacal vorbind, ceeace ce inseamna ca nu mai este nevoie de raspuns daca sunt de acord sau nu cu principiul prezentat de tine!
Un raspuns util pe care il dau insa, un indemn, constatat datorita lui JOHN „Magicianul” FOWLES (cu permisiunea de a-l numi asa, mixand titlul operei cu numele autorului) si care cu certitudine intareste afirmatia ta este „Durerea,/ Curma-l pana moare/ Chinuie-l pana traieste!”.
Este dezbatuta tema asta, in cartea sus mentionata, iar fraza asta pe mine pur si simplu m-a motivat, ma motiveaza si ma va motiva sa imi urmez visele si dorintele, indiferent de sacrificii!
Bineinteles, toate astea le realizez cu bunacredinta si bunavointa! Accept durerea, transformand-o in placere, credincios fiind ca voi reusi sa ating telul spre fericire si impacare!
Multumesc, si sa auzim doar de bine!
Multumesc mult, Eugen ! Mi-a starnit interesul comentariul tau. O sa citesc si eu cartea asta. 🙂
Multumesc ! 🙂
Si mie imi place sa ma doara cand ma straduiesc sa merg pe calea cea buna. Nu imi pare rau ca imi este greu pentru ca stiu ca mai incolo o sa imi fie mai usor si o sa ma bucur din plin de rezultatele obtinute cu atat de mult efort.
Multumesc frumos pentru articolul motivational pe care l-ai scris.
Si eu iti multumesc, Andreea ! 🙂
Eu multumesc pentru oportunitate, urandu-ti totodata lectura placuta!!! Merita cartea!!!!
Toate cele bune!
nu-mi place durerea sub nicio forma a ei si incerc s-o evit cat pot. Daca ai intrebat, m-am gandit si… e adevarat ca “singurele lucruri pe care le pretuim cu adevarat, pe termen lung, sunt cele obtinute greu, cu multa munca si durere ” dar NU, nu pot folosi durerea pt a-mi atinge visurile. Durerea cred ca ori ma anihileaza ori scoate din mine lucruri rele. Ambitia ma ajuta si instinctul de “gigi contra” pe care nu-l pot explica dar il am (in sensul bun zic eu. De ex: sunt tigai la oferta si toata lumea se sufoca sa apuce 1,2,9… chiar daca n-am nicio tigaie in casa si tre` sa mananc fiert daca nu-mi iau tigaia aia, numai ca sa nu fac ce face toata turma, nu-mi iau! asa de-al dreacu` 🙂 ). Nu stiu… nu-mi pot imagina nicio situatie in care durerea sa ma motiveze…
Cunosc si eu un “Gigi”… de fapt mai multi. 🙂
Si din cate imi dau seama mecanismul asta nu functioneaza in cazul lot tocmai pt. ca sunt constienti ca se urmareste manipulare/convingerea cu ajutorul durerii ( ex. tau cu tigaile ).
Altfel, desi sunt multi oameni care sunt mai degraba motivati de placere, decat de durere, nu exista inca niciun om pe care durerea sa nu il motiveze deoarece durerea este una din primele modalitatile prin care am invatat ce sa facem si ce sa evitam ( gandeste-te la un copil care invata sa se teama de foc imediat dupa ce s-a fript prima data sau care invata ca daca face anumite lucruri va fi pedepsit ).
sa nu te superi pe mine ca am alta parere (si nu sunt gigi contra acum 🙂 ) dar eu cred ca nu durerea il motiveaza pe copil sa nu mai bage mana in foc ci FRICA. Frica de pedeapsa, frica de durere…. frica ma poate motiva si pe mine. M-a motivat! Dupa multe lipsuri in copilarie, frica de saracie m-a motivat si m-a ambitionat sa-mi depasesc conditia, sa nu mai rabd niciodata de foame, sa-mi iau “casa si masina” si – acum gigi contra- sa demonstrez ca pot, tuturor celor care considerau ca nu pot, inclusiv mie ( “cine ma, aia? ” ” ei las` ca va arat eu ce poate aia”). Daca-mi provoci durere, fizica sau morala, ma deprimi, ma demotivezi, imi zdruncini increderea…. asa vad acum. Daca o sa-mi dau seama de o situatie in care durerea ar putea scoate ceva bun din mine o sa-ti spun 🙂 Ma gandesc acum la persoanele care pierd pe cineva drag si din durerea asta ajung sa faca lucruri minunate pt altii … respect pt ei!
nu mai vreau sa ma doara poate pt ca m-a durut prea mult si prea tare in primii 20 de ani de viata si acum nu mai vreau, nu mai suport nici gandul ……